Fuerteventura – plaje excelente pentru toată familia (2)

Nu îmi vine să cred că deja a trecut mai bine de o lună de când ne-am întors din aventura anului 2018 și eu nu am apucat să scriu partea a doua a poveștii despre Fuerteventura. După ce am povestit pe îndelete despre plajele din sudul insulei Fuerteventura, care ne-au cucerit pe viață (află mai multe de aici), ne-am mutat timp de 6 zile și în nordul insulei, unde se află vestitul Parc Natural de Dune din Corralejo. Peisajul este fascinant, cu coame gigant de nisip auriu, cu plaje felurite și golfulețe colorate de kite-surferi, iar oceanul se transformă într-unul turcoaz, liniștit și clar.

Cazarea am ales-o tot de pe Airbnb, de această dată o căsuță cochetă cu curte și grătar, într-una din suburbiile orașului Corralejo. Ne-am deplasat cu o mașină închiriată, de la Cicar, care au prețuri foarte bune, mai ales atunci când închiriezi din timp și, în plus, față de alte companii cu prețuri la fel de bune, oferă asigurare completă și servicii competente.

Ce plaje ne așteptau în nordul insulei?

El Cotillo

Voi începe cu o plajă destul de urbană și, anume, cu plaja La Concha din El Cotillo, însă perfectă pentru copii mici, deoarece are o lagună uriașă, unde aceștia se pot scălda în voie.  Plaja are nisip alb, fin și ape cristaline, turcoaz, iar laguna crește gradual, fiind potivită pentru toate vârstele. Fiind orientată spre vest, este un loc numai bun de savurat apusul pe insulă. Există atât posibilitatea de a parca aproape de plajă, cât și salvamari.

El Cotillo este un fost orășel pescăresc, încă păstrează o mare parte din atmosfera de altădată și puteți găsi foarte ușor restaurante în care să savurați un pește local “a la plancha” – pește gătit în mod tradițional pe un fel de placă metalică, ca o tavă rotundă, astfel încât suprafața se încălzește foarte tare.

Playa La Concha; Sursă: http://www.rockroutesholidays.com
Playa La Concha; Sursă: http://www.rockroutesholidays.com

 

Plajele din Parcul Natural de Dune Corralejo

Parcul Natural de Dune din Corralejo este într-adevăr un loc fascinant, cu peisaje cum nu am mai văzut până acum: un deșert cu coline uriașe de nisip alb-auriu care se stinge în oceanul transparent în nuanțe de turcoaz, trecerea dinspre uscat înspre apă făcându-se prin golfuri vulcanice, cu piatră neagră.

Panoramă Parc Natural Corralejo; Sursă: arhivă personală
Panoramă Parc Natural Corralejo; Sursă: arhivă personală

 

Parc Natural Corralejo; Sursă: arhivă personală
Parc Natural Corralejo; Sursă: arhivă personală

 

De-a lungul țărmului, s-au format numeroase plaje întinse sau mai micuțe, iar ca să ajungi la ele de la șosea, unde există parcare chiar pe marginea acesteia, trebuie să străbați “munții” de nisip. Unii aleg să se dea de-a dura pe coline, alții să folosească nisipul pe post de derdeluș, ce să mai, e o nebunie să te afli în imensitatea aceea de nisip! Tot acest nisip s-a format din măcinarea cochiliilor scoicilor și ale altor organisme aduse de ape. Sub dunele uriașe se găsesc aceleași roci vulcanice negre, cu care peisajul canarian deja ne-a obișnuit, însă acestea sunt acoperite în totalitate.

Parc Natural Corralejo; Sursă: ahivă personală
Parc Natural Corralejo; Sursă: ahivă personală

 

Suprafața parcului depășește 2600 ha. Accesul este foarte facil și poți opri aproape de plaja care îți place. Există plaje mai vântoase, bune pentru sporturi (windsurf, kitesurf), plaje mai protejate, plaje cu intrare lină în apă și plaje cu golfuri intime. De asemenea, pe plajă se găsesc aceleași “corallitos” ca și în restul insulei și ca în Lanzarote – construcții de piatră vulcanică în care te poți așeza la plajă, protejat de vânt.

O zi vântoasă - Corralejo; Sursă: arhivă personală
O zi vântoasă – Corralejo; Sursă: arhivă personală

 

Construcție din pietre împotriva vântului; Sursă: arhivă personală
Construcție din pietre împotriva vântului; Sursă: arhivă personală

 

Zona este frecventată atât de nudiști, cât și de familii cu copii, întinderea fiind atât de vastă încât să fie loc pentru toată lumea, indiferent de preferințe. Câteva dintre plajele care merită vizitate sunt: Playa Alzada, Playa Moro, Playa Burro, Playa Dormidero, Playa Martos, Playa Bajo Negro, Playa el Viejo, Playa el Médano, Playa el Pozo.

Intrare în apă Parc Natural Corralejo; Sursă: arhivă personală
Intrare în apă Parc Natural Corralejo; Sursă: arhivă personală

 

Meditație în apă; Sursă: arhivă personală
Meditație în apă; Sursă: arhivă personală

 

Plajă în Parcul Natural Corralejo; Sursă: arhivă personală
Plajă în Parcul Natural Corralejo; Sursă: arhivă personală

 

Pentru noi, Fuerteventura a fost un loc excelent, în cele 12 zile petrecute acolo. Plajele depășesc orice alt peisaj nisipos european pe care l-am văzut până acum, impresionându-ne atât prin enormitatea lor, cât și prin caracteristicile speciale (formarea lagunelor, dune uriașe etc., nisip fin și auriu, apă turcoaz). Deși în unele zile, vântul poate fi un pic supărător, experiența merită din plin.

Parcul Natural de Dune Corralejo; Sursă: arhivă personală
Parcul Natural de Dune Corralejo; Sursă: arhivă personală

Drum bun! 🙂

 

 

 

 

Unde îi ducem la teatru pe cei mici și foarte mici

Bineînțeles că după ce am descoperit că există piese de teatru pentru piticii mici-mici, m-a luat valul și am vrut să văd cât mai multe opțiuni. Tot săpând, mi-am făcut o scurtă listă pe care vreau să o împărtășesc cu voi. Lista cuprinde locurile în care vreau să ajung unde se joacă piese de teatru pentru copii sub 3 ani, dar și câteva din categoria de vârstă imediat următoare. Unele dintre ele sunt teatre în toată regula, altele sunt diferite instituții care organizează ocazional sau regulat astfel de evenimente.

De ce să mergi la teatru cu copii atât de mici? Eu cred că dragostea pentru artă poate fi insuflată adânc când copiii sunt încă mici. Pentru ei este un mod în plus de a interacționa cu lumea cea mare, de a-și dezvolta creativitatea, de a învăța comportamentele adecvate societății în care trăim, de a-și cultiva răbdarea și concentrarea, de a învăța să aprecieze arta teatrală. Teatrul îi inspiră și îi încurajează să își folosească imaginația. În plus, poate deveni o tradiție de familie foarte frumoasă, chiar dacă pentru adulți piesele nu vor fi la fel de incitante. O privire spre fețele lor luminoase și fascinate în timp ce își trăiesc experiența ne va confirma că piesele de teatru pentru copii chiar merită.

Iată și locurile care mi-au atras atenția: Continue reading “Unde îi ducem la teatru pe cei mici și foarte mici”

Prima oară la teatru pentru copii sub 3 ani

Când am pornit căutările, eram destul de sceptică. Nu credeam că voi găsi piese de teatru special pentru copii atât de mici precum puiul C. care face curând 2 ani, însă speram măcar că voi găsi o piesă recomandată peste 3 ani și că ne vom putea adapta. Însă, am găsit chiar mai multe decât mă așteptam. Așa că, ieri, am fost prima oară la o piesă de teatru pentru copii sub 3 ani. De când sunt în concediu de creștere a copilului, bineînțeles că nu ratez nici o ieșire în lume fără a o trata cu maxim de importanță, însă supriză! După ce ne-am ferchezuit bine și am gonit prin trafic ca să ajungem la timp, am descoperit că atmosfera este super relaxată acolo, copiii umblă desculții, iar adulții poartă cipici medicinali – vreau să spun acoperitori pentru încălțăminte din polietilenă. Piesa se joacă la nivelul copiilor, aceștia putând să stea direct pe jos, pe pernuțe.

În timp ce îmi imaginam că sunt la Polul Nord ca să suport căldura din sală (fiind însărcinată, îmi era și mai greu), nici nu știam ce să urmăresc mai atent. Piesa, jocul de lumini, copiii și oamenii din sală, expresiile puiului C. Erau acolo tot felul de copii. Care își doreau să plece, care râdeau în hohote și ne făceau și pe noi să râdem, care plângeau (așa că ieșeau din sală să se liniștească), care puneau întrebări simpatice (“mami, dar aici nu ne dau jucării?”), care aproape că nu respirau de uimire. Puiul C. a fost absorbit cu totul de ceea ce se întâmpla pe scenă, încă din primul moment și până la aplauze, fascinat de lumini, de muzică, de jocul dintre personaje, așa că declar experimentul un succes.

Sală de teatru; Sursă: pixabay.com
Sală de teatru; Sursă: pixabay.com

Piesa la care am fost se numește Pernuța somnoroasă și a durat 30 de minute, aș spune durata perfectă pentru această categorie de vârstă. „Pernuța somnoroasă este o coproducție Wide Eyes și al doilea spectacol inclus în proiectul european „Small Size, Performing Arts for Early Years”, finanțat prin Programul Europa Creativă (2014-2020).”  Cum încă nu am termen de comparație al pieselor de teatru pentru copii, nu pot face o recenzie realistă, însă timpul a trecut zburând și copilul nu s-a mișcat din brațe, urmărind în permanență piesa, așa că, spun eu, jocul și-a atins scopul. Piesa s-a jucat la Teatrul Ion Creangă, Sala mică (Str. Biserica Amzei nr 21-23) și, cu siguranță, vom reveni curând. Biletele le-am luat direct de la ei de pe site, adică acesta. Acestea au trebuit printate și arătate la intrare. Despre alte locuri unde se țin piese pentru copiii mai mici de 3 ani, voi scrie curând aici.

Aștept cu nerăbdare următoarea piesă. Voi ce locuri cunoașteți unde se joacă piese de teatru pentru copii mici? Când ați fost prima oară cu copiii la teatru? Care este piesa lor preferată?

 

Când vei fi plecat, copile

Azi ești la mine în brațe. La fel ca ieri, la fel ca mâine. Și, cu toate astea, gândul îmi zboară spre alte timpuri. Când sper să îmi fi rămas mirosul tău în nări și amprentele tale pe piele.

Când vei fi plecat, voi avea timp să meditez; voi avea loc în pat; mă voi trezi târziu. Voi avea timp să fac băi lungi și spumoase singură. Și rațele vor fi plecat demult.
Voi avea timp de întâlniri romantice cu soțul meu.
De ore de masaj.
De sărituri cu parașuta.
În mașină va fi atâta loc de bagaje, dar ce folos? Nu vom avea cu ce le umple.

Când vei fi plecat voi închide ochii, să îmi amintesc privirea ta care fuge până în suflet de fiecare dată când te îmbrățișez la sân.

Când vei fi plecat va fi prea liniște.
Voi învăța prea puține cuvinte noi și mă voi juca prea puțin cu plastilină.
Când vei fi plecat îmi va fi dor să mă trezesc lângă tine; să îți tai ardeii în bucățele mici. Să inventez poezii și cântecele la care să râzi.

Când vei fi plecat voi fi înțeleaptă și nu îți voi spune cât de mult îmi lipsești. Și voi fi rămas cu atâta dragoste de oferit încât să umple orice distanță fizică ar fi între noi.

Dar, oriunde te vei duce, când vei fi plecat, vom fi tot împreună.

plecat
Copii plecând; Sursă: pexels.com

Cum faci față murăturilor sau ghid de viață bună în București

În România, există două feluri de murături: cele care taie greața – la borcan și cele care o produc – la ghișeu. Mai demult, iubeam cu pasiune Bucureștiul. Eram atât de fascinată de ce are de oferit, încât pur și simplu treceam peste orice neajuns foarte ușor. Cum probabil li se întâmplă tuturor, odată ce apar copiii, nu mai poți trece la fel de lejer cu vederea toate neregulile din societatea noastră. Cel mai dureros este că la nivel individual, oamenii nu vor să se schimbe. Șoferii nu dau prioritate la trecerile de pietoni, oamenii de la casele de marcat nu vor să zâmbească și să te salute, posesorii de câini nu vor să strângă după animalele lor, părinții nu vor să își îndrume copiii să nu mai lovească alți copii și tot așa, cercul vicios te cuprinde. Întrebarea este: se mai poate ieși din el?muraturi

După ce mă întorc din a doua iarnă petrecută pe alte plaiuri, mă regăsesc nostalgică. Îmi lipsește oceanul, îmi lipsește soarele, îmi lipsesc copiii care aleargă pe plajă râzând, îmi lipsește nisipul care se lipește de tălpi, îmi lipsește vântul cald care îmi face părul să se lipească de față, îmi lipsesc scoicile pe care le strâng pentru a le pune într-un bol în baie, îmi lipsesc multe. Dar cel mai mult îmi lipsesc zâmbetele, oamenii calzi și bunăvoința. Anul acesta sunt mai puțin șocată de diferențe, însă în nici un caz nu mă pot numi mulțumită. E greu când casierița de la Cora exclamă: “bine că a venit mami să te șteargă la bot” spre copilul care mănâncă fericit un iaurt, e greu când dai prioritate unei mașini de pe o stradă secundară care se chinuie să facă stânga de 5 minute și 10 mașini te claxonează abundent din spate (probabil ar scoate și capul pe geam, noroc că ninge), e greu când îți găsești locul de parcare ocupat 7 zile în șir fără un număr de telefon în geam, e greu când ți se strică telefonul și te întâmpină un angajat Orange care nici nu te privește când îl întrebi ce variante să îl schimbi ai, e greu când îi privești și te privesc înapoi cu ochii goi și obrajii acri.

Acum, să nu mă înțelegeți greșit. Văd toți acei oameni care poartă lumina pe chip, care te observă și zâmbesc, care pun o întrebare drăguță despre copilul tău, care sunt pur și simplu cum ar trebui să fie. Însă, de cele mai multe ori, atunci când vrei să beneficiezi de un serviciu pe care culmea, îl mai și plătești, întâmpini o murătură. Și, din păcate, nu din aceea la borcan.

Ce ne mai poate salva comunitatea? De ce resurse interioare ai nevoie ca să nu devii și tu parte din ciclul murăturilor? Eu cred că soluția este doar puterea exemplului personal, o fărâmă de voie bună și un cuvânt spus la momentul potrivit: o constatare, o reclamație sau o mulțumire scrisă, un review, prin care să creăm o dinamică, prin care lumea să fie apreciată sau făcută atentă că ceea ce face este minunat sau că ceea ce face trebuie îmbunătățit. Eu voi încerca să fac o listă cu tot ce e de rezolvat în minunata capitală, pentru început, pe care o veți găsi aici și la care m-aș bucura enorm să adaug ideile voastre.

Cultura unei societăți își pune amprenta adânc asupra individului, însă eu cred cu tărie că individul își poate pune amprenta și mai adânc asupra societății. Haideți să nu mai închidem ochii la nereguli, să ne reconectăm cu noi înșine, cu puțina natură ce ne-a rămas în jur, să avem inițiativă și să lăsăm lumea un loc mai curat, atât fizic cât și spiritual, nouă și copiilor noștri.

 

 

 

Ritualuri de dimineață pentru zile fabuloase

Îmi place să îmi încep ziua cu mine. Să mă trezesc înainte de puiul mic, să stau 2 minute să îi privesc genele întoarse peste ochii care încă dorm, să îl mai învelesc o dată, să îl pup apăsat și să zâmbesc, văzându-i somnul profund. Apoi să plec tiptil, în vârful picioarelor, spre o nouă zi. De cele mai multe ori, însă, asta nu se întâmplă. Mă trezesc în veselia micului pui, cea mai frumoasă alarmă din câte am întâlnit. Și atunci, am adaptat ritualurile de începere a zilei, astfel încât să le pot cultiva indiferent ce scenariu mi se oferă.

Încetișor, dar hotărât, mi-am stabilit o rutină care mă ajută să dau tonul zilei, chiar și atunci când nu mă simt bine, când sunt obosită sau când mi-e greu. Tu poți fi atras/atrasă de alte lucruri care să te energizeze și binedispună, însă, în continuare, vei găsi lista mea, pentru a te inspira atunci când te trezești cheaun și fără planuri.

Cum stabilești un ritual? Practica și auto-controlul sunt cuvintele cheie. Repetă obiceiul respectiv zilnic, până când…devine obicei. Unul dintre trucurile prin care putem să facem lucrurile cât mai bine, este să începem cât mai devreme împământenirea acestor ritualuri. Dacă puiul tău se obișnuiește să te vadă meditând, el se va bucura să găsească liniștea. Dacă puiul tău te vede făcând exerciții, curând te va da la o parte de pe salteaua de sport, ca să încăpeți împreună. Dacă bebelușul te ascultă citind dimineața pasaje din cărțile preferate, într-o bună zi, te vei trezi în versuri de “Pisicuță, pis, pis, pis”.

Ei, dar să revenim la subiect. Cum îmi place mie să îmi petrec dimineața?

1. Somn. Ritualul de dimineață, ce-i drept, începe în noaptea de dinainte. Încearcă să bifezi zilnic cele 7 – 9 ore de somn recomandate adulților. Eu am zile în care, ca să recuperez somnul lipsă, mă culc odată cu cel mic și mă trezesc ca nouă. Somnul suficient este, din punctul meu de vedere, fundația pe care putem construi celelalte obiceiuri sănătoase. De multe ori, irascibilitatea și lipsa răbdării sunt, de fapt, consecințe directe ale somnului insuficient sau de calitate scăzută. Efectele se văd în toate sectoarele vieții, cum gândim, cum reacționăm, cum lucrăm, cum învățăm și cât de bine ne înțelegem cu cei din jur.

Somn de voie; Sursă: pexels.com
Somn de voie; Sursă: pexels.com

2. Fă-ți patul și deschide geamul – bineînțeles punctul acesta se aplică doar dacă și ceilalți s-au trezit o dată cu tine. Dacă nu, revino mai târziu la punctul acesta. Ordinea din exterior și o casă cât mai liberă și aranjată ne ajută să ne menținem echilibrul și în interior.

Pat dimineața; Sursă: pexels.com
Pat dimineața; Sursă: pexels.com

3. Stai departe de tehnologie – dacă îți începi ziua verificând telefonul de mesaje și emailuri, îți faci un profund deserviciu, deoarece mintea ta va fi setată pe reactivitate și îți vei începe ziua într-un mod defensiv în loc de control total și pace interioară. Încearcă să stai deconectat pentru prima oră din zi astfel încât să poți fi conștient și focalizat pe ceea ce se întâmplă în dimineața ta.

Social Media; Sursă: pexels.com
Social Media; Sursă: pexels.com

4. Adună-te

Deși timpul dedicat ție scade semnificativ atunci când apar cei mici, poți transforma acest punct din rutina de dimineață, o metodă de distracție pentru întreaga familie. Astfel cei mici vor învăța cât de important este să ai grijă de corpul tău și de felul în care te prezinți. Așa că, dă-i drumul și fă duș, spală-te pe față, spală-ți dinții, piaptănă-te, îmbracă-te cu haine care te fac să te simți în largul tău și aplică orice alte obiceiuri care te fac să te simți bine în legătură cu tine. Îți poți alege hainele cu o seară înainte, pentru a economisi timp.

Igiena de dimineață; Sursă: pixabay.com
Igiena de dimineață; Sursă: pixabay.com

5. Yoga/alergat/workout

Atunci când ai cu cine lăsa puiul mic sau atunci când ceilalți membri ai familiei încă dorm, ieși la alergat sau la mers intens 20 de minute. Pe lângă creșterea nivelului de energie, efortul fizic te încurajează să mănânci mai sănătos și îți crește stima de sine.

Yoga; Sursă: pexels.com
Yoga; Sursă: pexels.com

Yoga este aproape primul lucru pe care îl fac dimineața, de 6 ani încoace, adică de când l-am descoperit. La început mi-am propus să fac un challenge de 3 săptămâni, în care să am un program de yoga de 5-10 minute, zilnic. Mi-a plăcut atât de tare, încât l-am integrat imediat în rutina mea de dimineață. De-a lungul timpului, pe lângă acest mic ritual matinal, am adăugat câte o lună în care făceam zilnic câte un program de 30 de minute. De asemenea, cât timp am fost însărcinată cu puiul C., cam de prin luna a 7a, am urmat cursuri de yoga online și offline special concepute pentru gravide, după care făceam exerciții de respirație pentru naștere și exerciții perineale pentru naștere. Abia aștept să mă apuc și în sarcina actuală. Mai multe detalii despre programele de yoga care mă inspiră, veți găsi curând aici.

Yoga mă provoacă, mă energizează și mă liniștește, îmi dă încredere să pornesc în noua zi. Nu trebuie să fie un program complicat, ci doar câteva poziții în care să te dedici cu toată ființa, să te conectezi cu corpul tău și să devii mai ușor pentru întreaga zi. Puiul C. m-a văzut de foarte multe ori așternându-mi salteaua de yoga în mijlocul casei și făcând acele mișcări dubioase, iar acum mă imită cu succes, de multe ori dându-mă la o parte în hohote de râs ca să facă el mai bine.

Gravidă făcând yoga; Sursă: pexels.com
Gravidă făcând yoga; Sursă: pexels.com

Orice fel de workout preferi, adaugă-l pe lista ta de ritualuri zilnice. Poți să alergi, să te plimbi, să stai în mâini, să faci flotări, să faci flotări cu copilul în spate sau orice mișcare ce îți va energiza corpul și mintea. Importantă nu este durata, ci să îți pui sângele în mișcare și să poți reduce la tăcere orice vorbărie nenecesară a minții.

6. Meditație

Asta a fost și încă este o provocare atunci când apar copiii. Încă nu reușesc să mențin zilnic ritmul și de multe ori amân momentul până a doua, a treia sau a zecea zi. Înainte de naștere, nu existau zile în care să nu meditez măcar 4-5 minute. Însă atunci când ai un toddler în preajmă, poți doar să pândești momentul somnului, să te trezești înaintea lui, sau să meditezi în duș. Oricum ar fi, chiar dacă nu reușești să faci asta dimineața, meditația este bine primită în orice moment al zilei și te ajută să îți pui ordine în gânduri și în suflet. Meditația te ajută să devii din ce în ce mai mult tu însuți/însăți. Focusul pe respirație te învață să rămâi calm atunci când situația o cere.

Meditație; Sursă: pexels.com
Meditație; Sursă: pexels.com

Dacă nu știi de unde să începi, poți face o variantă super simplă:

  • Găsește o poziție confortabilă
  • Închide ochii și concentrează-te pe respirație
  • Inspiră pe nas timp de 4 secunde și expiră, tot pe nas, pentru 8 secunde
  • Chiar dacă mintea ta va pleca aiurea când și când, revino ușor la focusul pe respirație
  • Fă asta timp de 2, 3, 5 sau 10 minute (poți seta un timer la început)
  • Când timpul s-a scurs, stabilește o intenție pentru ziua care urmează și vizualizează rezultatul
  • Deschide ochii și îmbrățișează ziua, copiii, soțul și ce mai vrei tu

Meditația poate fi făcută în liniște completă sau poți pune pe fundal o melodie liniștitoare și repetitivă care să te ajute să te relaxezi. De asemenea, există meditații ghidate pe care le poți găsi ușor pe youtube sau headspace.

7. Mic dejun sănătos (grăsimi sănătoase, cereale integrale, proteine slabe). Deși nu este doar un ritual, ci și o necesitate, merită menționat în listă, deoarece există încă suficiente persoane care nu îi acordă importanța cuvenită și sar peste această masă extrem de importantă. Dacă poți, pregătește un mic dejun din seara de dinainte (brioșe, cornulețe cu iaurt de băut, plăcinte, overnight oats etc.) sau pregătește rețete rapide (omlete, terciuri etc.) astfel încât să îți fie ușor de fiecare dată să iei micul dejun la timp. Există foarte multe variante sănătoase și hrănitoare și nu e nimic mai frumos decât să mănânci alături de copiii tăi dimineața o mâncare pregătită cu dragoste și ingrediente sănătoase.

Mic dejun; Sursă: pexels.com
Mic dejun; Sursă: pexels.com

8. Hidratează-te. Dacă tot vorbim de stomac un pahar cu apă proaspătă sau o limonadă te vor repune în funcțiune după o noapte grea, îți vor stimula metabolismul și digestia. Bineînțeles, putem adăuga aici și o băutură caldă, un răsfăț, o cafea sau poate un ceai, pe care să îl savurăm în timp ce copilul încă ciugulește din micul dejun.

Limonadă; Sursă: pexels.com
Limonadă; Sursă: pexels.com

9. Citește un pasaj care îți place. Poate fi un mesaj inspirațional, poate fi o pagină din cartea pe care o citești în mod curent, poate fi un articol dintr-un blog care îți place, bucură-ți mintea cu cuvinte calde care să te însoțească în momentele grele de peste zi. Citite cu voce tare, cei mici se vor obișnui cu prezența cărților în toate momentele zilei și îi vei inspira și pe ei să facă același lucru atunci când vor ști citi.

Cărți; Sursă: pexels.com
Cărți; Sursă: pexels.com

10. Scrie (mulțumiri, așteptări, sentimente, liste). Jurnalele sunt o metodă foarte eficientă de autocunoaștere și eliberare a stresului. Poți scrie așteptările tale de la ziua respectivă, poți scrie emoțiile pe care le simți în legătură cu activitățile pe care ți le dorești. Golește-ți mintea și așterne pe hârtie gândurile tale. Revezi ce ai de făcut în ziua respectivă, stabilește-ți 3 priorități, dacă nu ai făcut-o de seara. Asta te va ajuta să ai o viziune mult mai bună asupra zilei ce urmează și e foarte satisfăcător atunci când tai lucrurile de pe listă. De asemenea, poți ține un jurnal, în care, printre altele, să scrii dimineața câte 3 lucruri pentru care ești recunoscător.

Jurnal; Sursă: pexels.com
Jurnal; Sursă: pexels.com

11. Conectează-te cu natura. Ieși pe balcon și inspiră adânc sau udă o floare, așază-te în iarbă, deschide larg geamurile și ascultă păsările. Bineînțeles, dacă locuiești la casă sau într-o zonă rurală, aici se deschide o întreagă listă de posibilități. Însă, și pentru noi, cei oropsiți în București, există câteva variante matinale, mai ales dacă reușiți să faceți punctul 4.

Natură; Sursă: pexels.com
Natură; Sursă: pexels.com

13. Un zâmbet, dans și joacă. Să râzi, să cânți și să dansezi. Așa ar trebui să înceapă orice familie fiecare zi. Să simți din plin bucuria de a trăi, să te conectezi cu ceilalți membri. Dă drumul tare sau încet, pe cum ți-e gustul, la muzica preferată, dansează, gâdilă, fă piruete, cântă în gura mare și lasă fericirea să te inunde. Doar așa poți completa ritualul de dimineață.

Dans; Sursă: pexels.com
Dans; Sursă: pexels.com

Fiecare dimineață este un cadou și cred cu tărie că putem transforma oricând o zi mohorâtă într-una frumoasă, dacă o începem cum se cuvine. Trăiește cea mai bună variantă a vieții tale, cultivând ritualurile care te împlinesc. Tu cum îți începi ziua?

 

Co-sleeping: cum să elimini riscurile când dormi lângă puiul tău

Îmi place la nebunie să simt persoanele cele mai dragi mie aproape, în timpul nopții. Să adorm în miros de bebeluș proaspăt (care s-a transformat în miros de toddler drăgăstos) și de soț epuizat este cel mai frumos ritual de seară pe care mi-l pot imagina. Toți strânși în patul nostru ce ne-a rămas mic, fiecare pe bucățica lui pe care și-o păzește neglijent, așteptăm dimineața pentru a ne trezi împreună. Mai multe despre de ce am ales să împărțim același pat cu cel mic, poți citi aici.

Împărțirea aceluiași pat este una dintre cele mai frecvente practici de co-sleeping adoptate de familiile în care mamele alăptează. De fapt, până acum vreo 300 de ani, co-sleepingul era singura variantă posibilă atunci când pruncii apăreau în viața părinților, fie că împărțeau același pat, că bebelușul dormea într-un hamac lângă patul părinților sau că bebelușul era așezat într-un coș pe pat, între părinți.

Astăzi co-sleepingul este, în continuare, cea mai răspândită variantă de somn cu cel mic, fiind bine cunoscut (sau poate nu) faptul că perechile de mamă-bebeluș care sunt împreună zi și noapte vor dezvolta un stil de atașament securizant (Bowlby, 1953). Într-un studiu despre co-sleepingul din copilăria timpurie făcut de Hayes, Roberts și Stowe în 1996, s-a concluzionat că bebelușii și copiii care au fost lăsați să doarmă singuri au dezvoltat atașamente mult mai puternice față de obiecte de securitate și au fost mult mai deranjați de absența acestor obiecte decât co-sleeperii.

Cum a început totul? Ce am luat în considerare atunci când am decis că locul celui mic este în patul nostru? Cel mai important atunci când te hotărăști că locul bebelușului pe timpul nopții este lângă tine, este să te asiguri că ai făcut din spațiul de dormit un loc cât mai sigur. Astfel, trebuie să ținem cont de câteva reguli de bază:

  • bebelușul trebuie să fie întotdeauna pe spate pentru somn, bineînțeles până la vârsta la care se poate rostogoli singur;
  • suprafața de dormit trebuie să fie fermă, fără adâncituri, perne etc.;
  • așternuturile trebuie să fie bine întinse și potrivite saltelei;
  • salteaua trebuie să fie bine lipită de tăblia patului și de lateralele acestuia, astfel încât bebelușul să nu alunece cu capul într-un astfel de spațiu;
  • în preajma capului copilului nu trebuie să fie nici un fel de pufoșenie, pernă, păturică etc.;
  • temperatura trebuie să fie confortabilă (nu prea ridicată) și pijamalele lejere, suficient de călduroase încât să nu aibă nevoie de pătură (cel puțin în primele luni de viață);
  • patul trebuie să fie bine lipit de orice perete unde bebelușul s-ar putea rostogoli și rămâne blocat;
  • bebelușii nu trebuie culcați niciodată pe canapele și alte suprafețe unde bebelușul poate aluneca între cute de material;
  • nu aștepta să fii prea obosit ca să te culci, cel mai bine simți bebelușul noaptea atunci când respecți un program de somn

Alte lucruri de care să ții cont atunci când vreți să practicați co-sleeping:

  • bebelușii cu greutate foarte mică sau prematuri sunt expuși unui risc mai mare atunci când împart același pat cu părinții, însă beneficiază, bineînțeles, de pe urma altor forme de co-sleeping, de exemplu dormind într-un pătuț lipit de patul adulților; informații despre aceste cazuri găsiți aici;
  • bebelușii nu trebuie să doarmă cu persoane fumătoare – crește riscul de SIDS;
  • bebelușii nu trebuie să doarmă cu persoane extrem de obosite/sedate/care au consumat alcool sau alte substanțe care scad nivelul de conștiență;
  • bebelușii dorm cel mai în siguranță alături de mama care alăptează – info despre mamele care nu alăptează aici;
  • alti copii nu ar trebui să doarmă imediat lângă bebeluși mai mici de 1 an;
  • bebelușii nu trebuie înfășați în timpul somnului deoarece se pot supra-încălzi fără să poată să anunțe adultul care este prea aproape;
  • părul foarte lung al adulților trebuie să fie prins; părinții foarte obezi sau care dorm foarte profund ar trebui să doarmă pe o suprafață separată;

Una dintre cele mai mari bucurii în creșterea copiilor este să decizi conștient care este metoda potrivită familiei voastre, să îți asumi alegerile și să te asiguri că indiferent de decizia ta, cu toții sunteți liniștiți și în siguranță. Tu ce sfaturi folositoare viitoarelor mămici ai putea adăuga listei?

Co-sleeping; Sursă: pexels.com
Co-sleeping; Sursă: pexels.com

 

 

 

O zi din viața mamei

Bună dimineața, mămico!

Mamă cu pui în brațe; Sursă: pexels.com
Mamă cu pui în brațe; Sursă: pexels.com

Astăzi este o nouă zi! O zi în care te trezesc rostind cuvinte muncite, “mama”, “tsitsi”, cu toți dinții și o singură limbă, dar sună mai armonios decât o triadă majoră. Ai să mai lenevești încă 10 minute în pat, mângâindu-mă pe cap, în timp ce trag din răsputeri laptele la care am poftit în ultimele ore. Ai să te ridici, râzând, trâgându-mă de picioare, spunând o poezie amuzantă cu cuvinte pe care încă nu le pricep sau pe care poate chiar tu le-ai inventat și pupându-mi din când în când buricul  proaspăt. Iar apoi, urmează partea mea preferată, în care îmi numeri coastele și mă gâdilă teribil; îți spun, “mammma, mammma”, ca să te oprești, însă îmi place de nu mai pot!

Ne spălăm dinții, fața, mâinile, îmi schimbi scutecul și cântăm împreună cu ecou în baie un cântec despre rațe sau poate despre o broască ce și ea se spală pe față dimineața. Ne fugărim spre bucătărie, unde ai vrea să bei o cafea, dar pentru că puzzle-ul nou nu îmi iese astăzi, lași fierbătorul să plângă și vii să îmi mai arăți o dată unde se așază calul.

Ne îmbrăcăm, tu, mamă, frumoasă și proaspătă ca o zambilă, eu, copilaș stângaci, cu body-uri și pantaloni numai buni de frământat pe tobogane. Dar să mă încalț știu deja singur, pentru că mi-ai arătat cu răbdare cum se trage săndăluța peste călcâi și cum se trage de cataramă ca să închid ariciul. Despre care altădată mi-ai spus că este un animal și ai inventat niște sunete ciudate pe care acest arici le face, ca să mai rezist 10 minute în scaunul de mașină, când nu mai puteam de oboseală.

Ne jucăm, mami, ne jucăm prin iarbă, mă dai în leagăn și îmi arăți cum să îmi așez picioarele ca să reușesc să folosesc jucării mult prea mari pentru mine. Însă nu îmi spui niciodată să renunț că e greu, ci mă ajuți cu șiretlicuri prin care deja eu cred că pot să ajung unde vreau.

Apoi îmi povestești despre bebeluși, că și la noi în familie va mai veni unul și despre primăvară și despre cum se transformă copacii. Și eu cu cretă desenez un copac în floare, tu râzi și desenezi lângă un soare. Și îmi place cum citim poezii și povești din cărți cartonate în care îmi arăți personajele, cu iubire, în fiecare zi. Iar eu le cunosc, la fel de bine ca și tine, dar îmi place să te las încă să le pronunți numele, iar eu să mă cuibăresc pe pernuță sau să mă sprijin de piciorul tău la infinit.

Dar cel mai tare, mami, îmi place când mă iei în brațe din senin. Când mă ridici în aer, de parcă aș fi un avion și mă pupi după ureche, unde iubirea se simte moale. Când numărăm degețelele să ne asigurăm că mai sunt toate sau când inventezi boaze ce mă gâdilă între coaste. Și ții loc de toate, dar nimic nu ți-ar ține locul.

Iar când mi se face somn, mama, tu știi cum să respiri în ritmul meu, strângându-mă în brațele făcute din tandrețe și țițilindu-mă cu dor, de parcă ar fi ultima oară când m-ai ține la sân. Și îmi murmuri lin un cântec pe care parcă îl știu din altă viață, și îmi șoptești să închid ochii. Iar eu strâng pleoapele cu dorință, ca să te simt în somn și să te iau cu mine acolo de la primul vis și până dimineață.

Noapte bună, mama!

 

 

 

Brioșe cu unt, mere și scorțișoară – incredibil de gustoase

Dacă tot odată ce ne-am întors acasă vine din nou iarna, la micul dejun de azi dimineață am hotărât să savurăm niște brioșe cu măr și scorțișoară, numai bune de degustat când de afară vine miros de zăpadă și polei. Sunt foarte rapide și au o textură incredibilă: crocantă la exterior, pufoasă la interior și ușor umedă pe alocuri, atunci când sunt calde. Când se răcesc, parcă se pufoșesc și mai tare! Partea și mai frumoasă este că le puteți orna cu o cremă de brânză și scorțișoară, astfel că pot deveni oricând niște brioșe festive. Eu de data asta nu am avut cele necesare pentru topping, dar vi-l recomand din toată inima, combinația este genială!

Brioșe cu măr și scorțișoară; Sursă: arhivă personală
Brioșe cu măr și scorțișoară; Sursă: arhivă personală

 

Ingrediente (pentru 8-9 brioșe):

Aluat:

  • 250-280g de făină albă 650 sau combinație de albă plus integrală – atenție, cantitatea de făină poate varia în funcție de densitatea laptelui bătut/sanei și de mărimea ouălor
  • 1 linguriță de scorțișoară
  • 1 linguriță de ghimbir măcinat
  • jumătate de păstaie de vanilie
  • 2 ouă
  • 60g unt
  • 120ml lapte bătut/sana lapte bătut/sana
  • 1 măr mare tăiat cubulețe

Topping:

  • 250g brânză de vaci Lacteea sau Delaco (cremoasă, nu sfărâmicioasă)
  • 100g unt proaspăt 80%grăsime la temperatura camerei
  • 1 păstaie de vanilie
  • 2 lingurițe de scorțișoară

Ustensile:

  • forme de brioșe
  • mixer/tel
  • șpriț de ornat (sau pungă)

Metodă de preparare:

Brioșe

  • Preîncălziți cuptorul la 180 de grade, cu rezistențele sus-jos pornite;
  • Untul trebuie să fie la temperatura camerei. Dacă însă ați uitat să îl scoateți din timp sau, pur și simplu, vă grăbiți, îl puteți tăia în felii foarte, foarte fine pe care le lăsați într-un bol 2-3 minute. Apoi îl mixați  zdravăn 1-2 minute, până devine cremos;
  • Adăugați ouăle și mai mixați încă 2 minute, până se omogenizează compoziția; adăugați semințele păstăii de vanilie și mai mixați câteva secunde;
  • Făina trebuie amestecată cu scorțișoara și ghimbirul măcinat. Adăugați jumătate din acest amestec de făină și condimente și mixați lejer până se încorporează; puneți laptele bătut (eu am folosit de data aceasta sana de capră – delicios), mixați în continuare și completați cu restul de făină; mixați ușor câteva secunde până la omogenizare;
  • Se încorporează mărul tăiat cubulețe cu o spatulă și se toarnă compoziția în formele de brioșe, cam 3 sferturi pentru a avea loc să crească;

    Aluat de brioșe; Sursă: arhivă personală
    Aluat de brioșe; Sursă: arhivă personală
  • Se bagă în cuptorul preîncins aproximativ 28 de minute, până devin aurii și cresc frumos;

    Brioșe cu măr; Sursă: arhivă personală
    Brioșe cu măr; Sursă: arhivă personală
  • Se scot din cuptor rapid și se lasă la răcit pe o parte (dacă aveți răbdare sau dacă vreți să adăugați topping).img_2498 2

    Brioșe cu mere; Sursă: arhivă personală
    Brioșe cu mere; Sursă: arhivă personală

Topping

În timp ce brioșele se coc, bateți untul cu mixerul până devine pufos, timp de 2-3 minute. Adăugați brânza de vaci și semințele păstăii de vanilie și mixați lejer timp de 1 minut. Apoi adăugați scorțișoara și mai mixați 1-2 minute până când crema se omogenizează și devine ușoară și pufoasă ca zăpada ce va să vină.

Toată casa miroase a Crăciun, în concordanță cu “primăvara” de afară! 🙂 Poftă bună!

10 motive pentru care împărțim același pat cu cel mic

Nu m-am gândit niciodată înainte de a fi însărcinată și aproape de termen la foarte multe dintre etapele atât de naturale și cursive ce vin imediat după naștere: travaliu, alăptare, transport pentru bebeluși și…cum împărțim spațiul de dormit. Și bine am făcut! Felul în care curg aceste etape este atââât de diferit de ce îți imaginezi înainte!

Decât să mă bombardez cu 100 de întrebări și să iau tot felul de decizii sub presiune, am preferat să lucrez ușor cu mine, să îmi dau timp să descopăr ceea ce urma să fie noua mea viață și noua mea identitate, cea de mamă. Așa s-a întâmplat și în cazul somnului, sau, mă rog, a ceea ce a mai rămas din el.

Alăptatul sau hrănitul cu lapte praf al unui bebeluș mic presupun “nopți de studenție”, în care puiul tău te cere aproape, doar atât știind să facă să își aline foamea, setea, anxietatea, dorința de ocrotire, de iubire și de mamă. Și de ce să punem distanță între noi, atunci când tot ce îmi doresc eu e să pot fi odihnită a doua zi, iar puiul să aibă mama aproape?

Am început să mă documentez despre subiect și am decis curând că nu îmi este frică să dorm lângă puiul meu, nici că îl voi strivi, nici că va pica din pat (deși asta se mai întâmplă 🙂 ) și nici că va împlini 18 ani dormind în continuare cu părinții. Bineînțeles, pentru toate am luat măsurile necesare de precauție. Despre metodele de siguranță în timpul somnului și despre ce spun studiile despre bed-sharing veți putea citi în foarte scurt timp aici. Mai mult decât atât, am împrumutat și un pătuț, “ca să fie”, și i-am luat și o super saltea de cocos; bebe C. nu a dormit acolo decât la 3 somnuri de prânz din viață, însă pătuțul s-a dovedit pe parcurs un țarc minunat de încăpător pentru jucăriile de pluș neplanificate, la care am renunțat atunci când ne-am mutat.

O vreme am studiat pătuțurile de co-sleeping, însă ele ofereau o alternativă pentru un termen atât de scurt față de cât îmi imaginam/imaginez eu că vom dormi alături, încât le-am eliminat repede de pe listă. Drept urmare, am rămas cu o singură opțiune, despre care cred eu, în continuare, că este cea mai bună pentru noi: să împărțim același pat – practică cunoscută și drept co-bedding sau bed sharing, care a fost, pe rând, pat tapițat, saltea pusă pe jos, saltea pusă pe paturi de ikea mult prea înalte (pe care le-am returnat), saltea pusă pe jos, saltea pusă pe pat. Toți încăpem în 160X200cm și, în călătorii, am fost nevoiți să încăpem și în 140×200. Pentru începători, aș recomanda totuși un minim de 180×200, pentru confort maxim.

Metodologia a fost simplă: pătuț lipit de pat, pat lipit de perete sau, atunci când nu se poate, un set de perne mai dure, care nu își schimbă forma, la margine, bebe mic, eu ținându-l pe bebe în brațe (a se citi de un picior), soțul ținându-mă pe mine în brațe. În configurația asta, am scăpat și de grija că tatăl s-ar putea rostogoli peste fiu, iar, mai târziu, fiul a avut suficient spațiu, încât să poată dormi perpendicular pe lungimea patului dacă asta era ceea ce își dorea. Win-win!

Și, deci, ce m-ar face să aleg în continuare bed sharing pentru 100 de copii, dacă i-aș face?

  • să pot să stau fără să dorm sau să respir o noapte întreagă, doar privind puiul de om care tocmai a ieșit din mine;
  • să pot să îl simt acolo, ținând timid o mână peste genunchiul lui, sau luându-l în brațe de-a dreptul;
  • să îl pot pupa pe creștet și să simt mirosul de lapte de fiecare dată când mă bag în pat mai târziu decât el;
  • să fiu acolo la primul scâncet sau la primul semn de disconfort, să i-o ofer pe țiți și să îi mângâi obrajii rumeni și astfel el să doarmă cât mai mult;
  • să ne trezim călăriți dimineața, surprinși de un cuvânt adăugat peste noapte în vocabular repetat încontinuu;
  • să învelesc prin somn puiul cu păturica preferată și a 5650-a oară în care s-a dezvelit;
  • să nu deschid ochii atunci când trebuie să alăptez puiul; să nu mișc decât o mână și o bretea de la maiou;
  • să ne îngrămădim în pat, ca niște sardele chinuite, așa încât nici nu mai avem nevoie de pilotă;
  • să ne confirmăm încă o dată că intimitatea unui cuplu nu ține de o ușă închisă la dormitor;
  • să gravez adânc în suflet fiecare moment în care patul este plin de viață și râsete și dragoste pentru ziua în care va fi gol.

Provocarea a fost depășită cu un singur bebeluș. Acum urmează stabilirea configurației perfecte pentru 2 adulți plus 2 bebei, la care plănuim intens să schimbăm salteaua cu una mai mare.

Pui dormind cu părinții; Sursă: http://hellobaby.hu/
Pui dormind cu părinții; Sursă: http://hellobaby.hu/

Voi cum preferați să dormiți cu cei mici?