Cheesecake savuros cu fructe de pădure (varianta baby-friendly)

De cele 18 luni proaspăt împlinite ale puiului C. mi-am dorit o mică adunare de bebeluși, la noi acasă, unde cei mici să se poată juca pe săturate. Cum la o astfel de adunare se pretează numai gustări și torturi din ingrediente alese cu grijă, ne-am pus pe treabă și iată ce a ieșit: un cheesecake perfect cu fructe de pădure, apreciat chiar și de adulții amatori de dulce!

Rețeta de inspirație a fost cea de cheesecake clasic New York. Varianta mea conține vanilie și fructe de pădure, pe care însă le puteți înlocui cu alt gen de fructe dacă preferați.

img_20171107_080659

 

Ingrediente:

Pentru blat

  • 250g de biscuiți digestivi zdrobiți (voi reveni cu rețetă aici)
  • 150g de unt topit

Pentru cremă

  • 3 linguri de griș
  • 1 kg de brânză proaspătă de vaci (eu am folosit varianta cremoasă de la Lacteea, cu 20% grăsime)
  • 3 ouă medii
  • 150g smântână grasă (peste 30% grăsime) sau puteți folosi smântână dulce pentru frișcă, dacă aveți sursă proaspătă, fără stabilizatori
  • 1 păstaie de vanilie
  • zeama de la o lămâie

Pentru topping

  • 500g fructe de pădure – zmeură, mure, coacăze roșii, coacăze negre, căpșuni (eu am folosit congelate deoarece este noiembrie, dar bineînțeles, nu ezitați să puneți fructe proaspete dacă aveți posibilitatea)

 

Ustensile:

  • O tavă rotundă cu fund detașabil cu diametrul de 28cm
  • Hârtie de copt

Mod de preparare:

Partea bună la un cheesecake este că poate fi preparat cu o seară înainte de eveniment sau, pur și simplu, de consum, ceea ce este și recomandat, de altfel, deoarece compoziția trebuie să se răcească bine. Astfel că, biscuiții, odată răciți, se zdrobesc bine și se amestecă cu untul topit. Acest blat se așază pe fundul tăvii și se dă la cuptor pentru 10 minute la 180 de grade.

img_20171106_001940

Apoi, lăsați blatul la răcit și setați cuptorul pe temperatura de 200 de grade. Cele 3 linguri de griș se mixează cu brânza de vaci până se omogenizează. Se adaugă apoi ouăle și se continuă mixarea. Urmează smântâna, păstaia de vanilie și zeama de lămâie care trebuie mixate bine până compoziția este uniformă.

img_20171106_001923

Compoziția se așază deasupra blatului și se nivelează cu o spatulă. Tava se așază în mijlocul cuptorului peste o foaie de copt (e posibil ca untul topit să iasă puțin pe marginile tăvii.

img_20171106_002141

Se lasă la cuptor pentru 45 de minute. Dacă observați că începe să se rumenească, o puteți acoperi cu o altă bucată de foaie de copt, pentru a evita aspectul inestetic.

img_20171106_010911

Cheesecake-ul se lasă la răcit și apoi se bagă la frigider pentru minim 3 ore, de preferat peste noapte, după cum am menționat anterior. Eu am pus și zmeură proaspătă peste el.

img_20171106_153924

 

Fructele de pădure se pun într-o crăticioară la foc foarte mic, pentru 5 minute. Acest amestec se toarnă peste cheesecake și apoi se lasă în continuare la frigider. Puteți face acest pas fie după răcirea cheesecake-ului, fie chiar și cu o oră înainte de servire.

img_20171107_075918

 

Nouă ne-a plăcut foarte tare, atât textura cât și gustul acrișor și vanilat. Îl recomand cu căldură oricărui public baby-friendly și oricărei petreceri de succes!

img_20171107_082315

Poftă mare la cheesecake!

Biscuiți digestivi de casă

Biscuiții digestivi reprezintă o gustare ușor de preparat și de luat la pachet atunci când porniți la drum. Ei pot avea o mulțime de variații, în funcție de preferințe și de ce aveți în casă, este o rețetă ușoară și permisivă. Așa că, de ce să mai stăm pe gânduri? Hai să vedem cum se prepară!

img_20171105_235328

Ingrediente (pentru 8-10 biscuiți):

  • 75g unt rece
  • 100g făină integrală
  • 65g fulgi de ovăz medii sau mărunți
  • 1-2 linguri de lapte rece

Opțional puteți adăuga fructe uscate, nuci rîșnite mărunt sau orice fel de semințe.

Ustensile:

  • Tavă de cuptor
  • Hârtie de copt
  • Ustensile pentru decupat biscuiți (merge orice fel de improvizație de genul pahar 🙂 )

Untul se taie cubulețe sau feliuțe și se pune într-un castron, împreună cu făina integrală și cu fulgii de ovăz. Se amestecă cu mâna, până se transformă într-un aluat asemănător unui pesmet gros. Adăugați o lingură de lapte și continuați să îl frământați, nu prea mult. Aluatul trebuie să stea lipit, însă să nu se lipească de mâinile voastre.

Modelați aluatul într-o felie groasă de 2-3 cm, înveliți-l cu folie și puneți-l la frigider pentru minim 30 de minute, ideal o oră.

Când aluatul este rece, întindeți-l cu făcălețul până obțineți o grosime de aproximativ 1 cm. Biscuiții nu trebuie să fie foarte subțiri, pentru a nu se sfărâma.

Folosiți forme de tăiat biscuiți sau gura unui pahar, pentru a forma biscuiții. Puteți să îi decorați cu orice unealtă de bucătărie, să desenați linii pe ei cu un cuțit, să le faceți ochi (cu un pai), să faceți modele abstracte cu orice altceva găsiți la îndemână.

Încălziți cuptorul la 170 de grade. Puneți tava de biscuiți la frigider pentru încă 20 de minute.

Biscuiții se lasă la cuptor, în tavă, pe hârtie de copt, pentru 10-12 minute, la 170 de grade. Ei nu trebuie lăsați prea mult, pentru a evita, din nou, sfărâmarea lor.

După ce se răcesc, biscuiții pot fi ornați cu iaurt, fructe uscate, semințe etc. Ei constituie, de asemenea, o bază bună pentru cheesecake – vezi rețeta aici.

img_20171105_235332

Poftă bună!

Crochete de cartofi cu broccoli

Cel mai mult îmi place la Ikea să mă învârt printre corpurile de iluminat. Dar după ce am amețit bine de la atât învârtit, fac cum fac și ajung la Ikea Food. De cele mai multe ori, garnitura pe care o aleg sunt medalioanele cu cartofi și legume, care mi se par super bune, însă puțin cam sărate pentru gustul meu de mamă de toddler.

Astfel că, ajunsă acasă, am hotărât să improvizez o variantă de medalioane, baby-friendly, care să fie gustoase pentru toată familia. Iată ce a ieșit!

broc6

Ingrediente: 

  • 7-8 cartofi medii
  • 1 căpățână de broccoli
  • 1 legătură de ceapă verde
  • 1 legătură de pătrunjel
  • 100g de parmezan (pentru copii mai mari de 1 an)
  • 2-3 felii de mozzarella – nesărată sau foarte puțin sărată – tăiată cubulețe
  • 200g smântână grasă
  • 3 linguri de ulei de măsline
  • 2 ouă
  • piper

Ustensile:

  • 2 oale medii
  • tavă de cuptor
  • hârtie de copt

Mod de preparare:

Cartofii se fierb cu coajă sau fără, până devin aproape moi. Între timp, punem apă la fiert, pentru a opări căpățâna de broccoli. Eu o mai las 2 minute pe foc, până se face de un verde tare frumos. Urmează sfărâmarea cartofilor și mărunțirea în buchețele și mai apoi tocarea căpățânei opărite (de broccoli). Ceapa verde se taie mărunt, alături de pătrunjel și se adaugă la compoziția deja existentă. Adăugăm ouăle, smântâna, parmezanul și mozzarella, cele 3 linguri de ulei de măsline, puțin piper și amestecăm bine de tot, până se omogenizează amestecul.

Ce urmează e distractiv și pentru cei mici: se formează bastonașe scurte și se așază în tava de cuptor, pe hârtia de copt. Se lasă 25-30 de minute în cuptorul încins la 200 de grade, până se rumenesc ușor.

broc2

Se pot servi alături de un chefir rece sau cu o salată de castraveți cu mărar. Noi am încercat ambele variante.

broc3

Savuros pentru toți membrii familiei! Poftă mare!

Ce alimente trebuie evitate în diversificare

Primele 1000 de zile din viața unei persoane (adică cele 9 luni de sarcină plus aproximativ primii 2 ani de viață extrauterină) își pun amprenta apăsat pe obiceiurile alimentare ale omului, drept urmare reprezintă fereastra perfectă pentru a le asigura micuților primii pași spre o viață sănătoasă.

Sursă: pixabay.com
Sursă: pixabay.com

În jurul vârstei de 6 luni, bebelușii încep să arate semne că sunt pregătiți pentru introducerea altor alimente în afară de laptele matern (sau lapte-formulă). Astfel, este bine să le faceți cunoștință treptat cu solidele, alăptându-i la cerere în continuare. Solidele nu se introduc pentru a se scoate mese de lapte, ci pentru a obișnui sugarul cu alimentele până la vârsta de 1 an, când laptele matern capătă un rol secundar în alimentație (desigur, excepție fac perioadele de erupție dentară, viroze și salturi bruște în dezvoltare, când țiți redevine aproape exclusivă). Citește aici mai multe despre începutul diversificării.

Nu este greu să ai un bebeluș hrănit sănătos și nu există o știință exactă a introducerii solidelor. Cât timp laptele matern/formula de lapte rămâne sursa principală de hrană pentru întreaga durată a primului an, simțiți-vă liberi să experimentați, bineînțeles, urmând niște reguli simple și, în mare parte, intuitive.

 

Ce alimente trebuie evitate?

Alimentele care trebuie evitate se referă la două mari categorii: alimente cu risc de înec și alimente cotate ca “nesănătoase” – mai ales din punct de vedere al preparării lor.

Alimente cu risc de înec

  • orice fel de nuci și semințe întregi până la minim 3 ani, de preferat chiar 5, după recomandările OMS ; de altfel, nucile și semințele râșnite sunt o sursă incredibilă de proteine și de fier, așa că ar trebui oferite zilnic;

mixed-1938302_960_720

  • boabe de rodie;
  • boabe întregi de struguri; boabele mari de strugure ar trebui chiar tăiate în 4, noi am avut un incident cu o jumătate de boabă de strugure, din fericire nu a fost un înec serios. Adaptați-vă la cunoașterea bebelușului vostru;
  • roșii cherry întregi; asemenea strugurilor, acestea trebuie tăiate în 2 sau în 4, pe lungime;
  • fructe crude tari și sfărâmicioase (mere, gutui, unele soiuri de pere etc.);
  • legume crude tari și sfărâmicioase (morcov, păstârnac etc.);
  • frunze întregi (salată verde, pătrunjel, rucola etc.)
  • alimente lipicioase (grijă mare la miezul de pâine caldă, unt de arahide etc.)

Alimente nesănătoase

  • sare sau produse care conțin sare adăugată; Rinichii copiilor sunt unul dintre cele mai vulnerabile organe,  iar cantitatea de sare pe care o pot prelucra la această vârstă este de sub 1g pe zi, ceea ce nu e deloc mult și pe care și-o iau din sodiul natural din alimente. Toate reziduurile pe care rinichii nu le pot îndepărta se acumulează în sânge, cu consecințe dăunătoare asupra organismului. Nici mai apoi, limita nu se întinde prea departe, așa că este mult mai simplu să o evitați în continuare. Noi, după 1 an, am introdus ceva parmezan și brânză sărată în preparate, eventual boabe de mazăre sau porumb conservate (am căutat produsele care conțin cât mai puțină sare, despre care voi scrie în altă postare). Această limită de sare corespunde a 0.4 grame de sodiu. Între 1 an și 3 ani, cantitatea maximă de sare recomandată zilnic este de 2 grame de sare pe zi, adică 0.8 grame de sodiu; bineînțeles, orice ierburi și condimente pot fi adăugate în mâncare pentru a găti preparate delicioase;
  • zahăr, miere și îndulcitori (de reținut că și așa-zișii îndulcitori naturali sunt tot zahăr, deci nu au ce căuta în alimentația unui copil mai mic de 5 ani). Pe lângă faptul că este tot un zahăr, mierea nu este recomandată sub 1 an și din cauza posibilității de a fi infestată cu o bacterie care produce botulism. Orice formă de zahăr rafinat este dăunătoare pentru dentiția copiilor, pentru sistemul lor imunitar, pentru nivelul de concentrare al copiilor și, în plus, consumul de zahăr crește riscul de boli de inimă în viitor; oferiți-le în schimb tot felul de fructe crude și adăugați-le în preparatele pe care doriți să le îndulciți (banane, mere etc.); puteți, de asemenea, folosi fructe uscate, în cantități mici. Mai multe despre zahăr, puteți citi aici;
Sursă: pixabay.com
Sursă: pixabay.com
  • prăjeală – adăugați mereu apă atunci când trebuie să sotați o legumă sau când vreți să preparați carnea pe plită;
  • conservanți, adjuvanți și tot felul de năzbâtii alimentare care nu își iau locul în alimentația nimănui; de evitat mai ales alimente cu aditivii E102, E110, E122, E124 și E211;
  • afumătură;
  • preparate la grătar pe cărbuni;
  • mezeluri – (chiar și cele care nu conțin conservanți, au conținut ridicat de sare);
  • pește cu conținut potențial ridicat de mercur (rechin, pește-spadă, ton roșu, marlin);
  • piureuri pentru bebeluși din comerț (există și unele mici excepții, însă majoritatea acestor produse conțin diverși îndulcitori sau sunt mult mai puțin hrănitoare și proaspete decât ce le putem oferi noi acasă, în forma cea mai simplă); de asemenea, acestea au o textură prea cremoasă, de care un bebeluș care începe diversificarea corect, adică după 6 luni, nu are nevoie;
  • mâncare fast-food – cred că nu mai e nevoie de nici un fel de explicație aici;
  • gustări picante sau sărate (bineînțeles, putem folosi un praf de piper în prepararea alimentelor, însă nu le vom oferi sos chilly bebelușilor);
  • produse degresate sau semi-degresate – vom alege întotdeauna laptele integral, smântâna integrală, iaurt cu peste 3,5 % grăsime (preferatul nostru e cel grecesc care are aproximativ 10% grăsime) etc;
  • ouă crude sau gătite insuficient (ouăle trebuie fierte tari, iar celelalte preparate trebuie să conțină ou gătit bine) – au risc de salmonella; în alte țări există ouă pasteurizate, care se pot consuma crude (de exemplu, în maioneză) eu nu am văzut încă la noi, dar dacă apar, dați-mi de veste.

    Sursă: pixabay.com
    Sursă: pixabay.com

Alimente care trebuie oferite cu moderație:

  • ficat (conținut ridicat de vitamina A, cel mult odată pe săptămână, dar foarte hrănitor și cu conținut bogat în fier, așa că nu renunțați la el);
  • fructele uscate – ar trebui oferite împreună cu alte alimente, de preferat la una dintre mesele principale, deoarece au conținut ridicat de zahăr care poate afecta dentiția;
  • Sursă foto: pixabay.com
    Sursă foto: pixabay.com
  • produse din cereale integrale – conținutul mare de fibre din cerealele integrale oferă prea repede senzația de sațietate, astfel că există riscul ca bebelușul să nu își mai ia toți nutrienții necesari, deoarece s-a săturat prea repede;
  • pește gras – băieții ar trebui să consume mai puțin de 4 porții de pește gras pe săptămână, iar fetele mai puțin de 2 porții de pește gras pe săptămână, deoarece peștele gras poate conține poluanți care se acumulează în organism;
  • ulei gătit – folosiți cât mai puțin ulei în prepararea alimentelor;
  • grăsimi saturate – încercați să alegeți carne cu mai puțină grăsime.

 

Ce băuturi evităm în diversificarea copilului?

  • orice tip de ceai în alt scop în afară de cel terapeutic;
  • Sursă: pixabay.com
    Sursă: pixabay.com
  • băuturi care conțin cafeină;
  • băuturi care conțin alcool;
  • lapte animal sau vegetal ca băutură – cu scopul de a înlocui laptele matern sau laptele praf; puteți folosi însă laptele în orice fel de preparat;
  • sucuri de fructe sau alte sucuri, indiferent că sunt naturale sau îndulcite; deși poate părea o alternativă sănătoasă, sucul este tot o formă de zahăr; încurajați consumul de fructe întregi, iar dacă doriți neapărat, de la 1 an până la vârsta de 5 ani, puteți oferi suc de fructe diluat cu apă (1 parte suc cu 10 părți apă), împreună cu o masă principală, pentru a diminua efectele nocive asupra dentiției;
  • lapte de orez sau alte băuturi de orez – conținut ridicat de arsenic (valabil pentru toți copiii mai mici de 5 ani);
angel-767694_960_720
Sursă: pixabay.com

Singurele băuturi recomandate pentru sugari în primul an de viață sunt laptele matern/laptele formulă și apa. Laptele integral poate fi folosit în preparate pentru copii mai mari de 6 luni, dar niciodată nu ar trebui să fie oferit ca băutură până la minim 1 an de viață (unele recomandări susțin că minim 2 ani de viață).

Apa este bine să le-o oferiți într-o cană/într-un pahar, pentru a-i încuraja să experimenteze băutul și înghițitul. Este surprinzător cât de repede învață cei mici. Eu nu i-am oferit puiului C. recipiente complicate cu paie sau alte sisteme, ci cănițe simple din plastic fără BPA și pot spune că a fost cea mai bună alegere, deoarece de la 15-16 luni poate susține orice pahar de sticlă și îl poate folosi la fel de bine ca un adult, fără să fie necesar să îl dezvăț de alte recipiente. Excepție fac, bineînțeles, situațiile în care plecăm afară sau în călătorii, unde este necesar un recipient din care să nu se verse apa. Cele mai puțin intruzive le-am considerat a fi cele tip 360 de grade sau, de ce nu, chiar bidoanele de jumătate de litru de apă, direct cumpărate.

Sursă: pixabay.com
Sursă: pixabay.com

În notă de încheiere, niciodată să nu forțați un bebeluș să mănânce. Asigurați-vă că bebelușul este întotdeauna în siguranță, supravegheat și că mănâncă în poziția corespunzătoare, în șezut, nu culcat sau alergând. Nu plecați nici măcar pentru o secundă de lângă acesta. Fiți relaxați și aveți încredere în aptitudinile bebelușului de a se hrăni. Mult succes! 🙂

 

Surse: 

  • http://apps.who.int/iris/bitstream/10665/149782/1/9789241549028_eng.pdf
  • https://www.nhs.uk/start4life
  • http://www.thehealthsite.com
  • https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21772314
  • http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs393/en/

 

 

 

 

Începutul diversificării – ce trebuie să știi

De la început vă spun că pentru mine nu a contat ce curente sunt în vogă referitor la alimentația copilului. Mie mi se pare că acestea sunt niște demersuri firești și că fiecare mamă ar trebui să fie încrezătoare în ea și în copilul ei, investind într-un cadru armonios și echilibrat și în niște reguli de alimentație de bun-simț, pe care ar trebui să le urmeze orice ființă umană, fie ea bebeluș sau adult. În rest, câte capete, atâtea păreri. Mai bune sau mai puțin bune, cine poate ști?

Unul dintre motivele pentru care am ales diversificarea naturală, pe lângă încurajarea autonomiei bebelușului încă de la începutul vieții, a fost multitudinea de povești nefericite ale mamelor care la 2-3 ani ai copiilor le ofereau încă pasat mâncarea. Frica pune de obicei stăpânire pe tine în cele mai parșive moduri dacă o lași, așa că singurul mod de a o învinge este modelul: mă informez corect + cred + încerc.

 

De ce am ales autodiversificarea?

baby-84686_960_720
Sursă foto: pixabay.com

Autodiversificarea este doar un termen pretențios pentru cea mai simplă și firească metodă de alimentație: copilul ia cunoștință direct cu alimentele, în forma lor, fără să fie terciuite sau amestecate, pentru a-l încuraja să cunoască, să fie curios și să înlocuiască hrănirea la “cerere”, cu hrănirea la “alegere”. Evident, bebelușul va alege dintre variantele sănătoase pe care noi, părinții, i le vom pune la dispoziție, unde se urmează iarăși niște principii ferme și logice.

Țin minte totuși că, alăptându-l exclusiv pe puiul C., prima oară când l-am văzut mâncând, am simțit pe lângă satisfacție și o ușoară gelozie. Mi s-a părut un sentiment care nu se potrivea cu contextul, dar lăsându-l să se manifeste, am ajuns la rădăcina lui și am realizat ce se întâmplă odată cu diversificarea: începe desprinderea puiului din cuib. Este normal ca subconștientul să ne pună bețe în roate, să îl dorim încă dependent de mama, de căldura brațelor noastre. Mă gândesc că acesta poate fi un bun motiv pentru care unele mame aleg diversificarea clasică. Nimic de condamnat, însă nu e mai bine să ne ajutăm puii cu fiecare ocazie să fie cu adevărat încrezători în forțele proprii?

 

Ce se întâmplă diferit în autodiversificare (‘baby-led weaning’)?

Mâncarea nu este oferită deloc cu lingurița de către o altă persoană, bebelușul având control asupra alegerilor pe care le face și asupra cantității pe care o mănâncă. Ei sunt încurajați să exploreze multe feluri de mâncare, texturi și gusturi, în mod independent, ceea ce înseamnă că trebuie să li se ofere doar alimente pe care le pot gestiona. Despre aceste alimente, voi scrie ulterior. În prezent, există teorii suficiente care susțin că bebelușii hrăniți cu lingurița vor mânca mai mult decât ar alege ei înșiși; că piureurile oferite cu lingurița întârzie experiența mestecatului; că bebelușii care sunt hrăniți cu ceva ce nu le place, vor deveni mai mofturoși. Ca bonus, rezervându-le dreptul la independență când vine vorba de masă, îi încurajează să se dezvolte într-o gamă largă de aptitudini motorii.

 

Ce se întâmplă în această perioadă de tranziție

Perioada următoare alăptării exclusive/hrănirii cu formulă de lapte din primele 6 luni reprezintă o perioadă de tranziție, în care sugarul face cunoștință cu o grămadă de gusturi și de texturi, în care mama capătă încredere în abilitățile sugarului de a gestiona mâncarea, în care el însuși capătă încredere în capacitățile sale de a mânca, și în care cantitatea de alimente ingerate crește progresiv.

Experiențele timpurii cu mirosuri și gusturi variate pun bazele unei rate mai mari de acceptare a mâncărurilor noi de-a lungul vieții. Mulți bebeluși au tendința de a refuza un gust nou, însă dacă au contact repetat cu alimentul respectiv, șansele de a-l accepta, cresc.

De asemenea, foarte important este faptul că preferințele copiilor se șlefuiesc în funcție de tiparele existente în familie. Noi încercăm să mâncăm regulat (cât ne permite somnul de prânz al puiului C.), să mâncăm încet, fără grabă, în liniște și veselie. Mâncăm întotdeauna la masă (nu jucându-ne sau din picioare) și întotdeauna împreună (fie că sunt doar eu cu el sau suntem toți 3). Ritmicitatea este cheia pentru majoritatea activităților introduse în viața celor mici. Contextul social în care copiii mănâncă este de asemenea important, deoarece comportamentul alimentar al persoanelor din jur servește ca model pentru un copil în perioada de dezvoltare. Modelele pe care le are pot avea efecte puternice în selectarea mâncării.

 

De ce nu ar trebui să începem diversificarea înainte de 6 luni?

  • Laptele matern are calități incontestabile, el oferă puiului exact nutrienții de care acesta are nevoie. Singura deficiență care ar putea apărea după 6 luni este cea de fier, de aceea, pentru acomodarea în timp util (până să apară această deficiență de fier) cu alimentele solide, se începe ușor cu introducerea mâncării convenționale. În plus, necesarul de proteine crește.
  • Un copil nu se descurcă bine cu înghițitul alimentelor înainte de această vârstă
  • Crește riscul obezității și problemelor de sănătate

 

Semne că bebelușul este pregătit de începerea diversificării

Copilul trebuie să fie pregătit. Nu se întâmplă vreun eveniment ieșit din comun în ziua în care bebele împlinește 6 luni, nu se strică laptele și nu are nevoie subit și urgent de solide. Această vârstă este stabilită ca limită minimă, astfel ca în următoarele 6 luni, el să se fi acomodat cu majoritatea texturilor și gusturilor, cu procesul de manevrare a mâncării, cu înghițirea și cu ritualurile specifice. Cel mai important este ca totul să decurgă firesc, și bebelușul să fie pregătit. Ce înseamnă asta?

Momentul în care bebelușul este pregătit pentru diversificare depinde atât de maturitatea sisemului digestiv cât și de nivelul de dezvoltare a bebelușului. Întrucât nu putem să ne dăm seama când sistemul digestiv s-a dezvoltat îndeajuns, cercetările de până în prezent indică vârsta de 6 luni ca fiind ideală pentru evitarea problemelor de sănătate. Însă nu putem determina dezvoltarea bebelușului în funcție de grafice și calendare, astfel majoritatea puilor sunt pregătiți pentru a începe diversificarea între 6 și 8 luni.

Fiecare bebeluș este diferit, însă există câteva semne clare care împreună sugerează că bebelușul este pregătit pentru experimentarea solidelor:

  • bebelușul poate sta bine în șezut ținându-și capul ferm
  • bebelușul poate să își coordoneze mișcările ochi-mână-gură, astfel că ei pot privi mâncarea, o pot apuca și o pot duce la gură
  • bebelușul poate înghiți mâncarea – bebelușul are două reflexe primitive până la 4-6 luni – reflexul de extruzie a limbii (împingerea limbii în afara cavității bucale în urma stimulării tactile) și reflexul de vomă (reflexul „gag” sau faringian) care tind să se atenueze treptat pentru a permite începerea diversificarea; bineînțeles, uneori, ei vor face gag pentru că au introdus bucăți prea mari sau pentru că textura alimentului nu este una prietenoasă cu nivelul lor; acest lucru este mai greu de observat atunci când bebelușii primesc piureuri, întrucât acestea sunt mai greu de împins cu limba, ceea ce nu trebuie confundat cu faptul că bebelușul este pregătit mai devreme.
  • bebelușul poate și este dornic să mestece mâncarea (chiar dacă are doar gingii);
  • bebelușul își dorește să stea la masă cu familia, atunci când vă vede mâncând și pare să se întindă după mâncare.

Toate aceste semne trebuie văzute în unitatea lor, nu luate separat pentru a sugera într-adevăr că bebelușul este pregătit pentru începerea diversificării.

 

Ce facem dacă bebelușul nostru nu prezintă interes pentru mâncare la vârsta de 6 luni?

Sunt mulți bebeluși care nu prezintă un interes crescut pentru mâncare în primele luni de diversificare. Acesta nu reprezintă un motiv de îngrijorare, cât timp bebelușul este vioi, crește și se dezvoltă corespunzător în continuare. Interesul pentru solide poate să înmugurească pe parcursul hrănirii. Unul dintre adjuvanții procesului este luarea mesei împreună, cu aproximativ aceleași feluri de mâncare. Astfel, evenimentul devine unul de apartenență la grup, la familie, copilul învață și prin imitație și prin ritual în sine: spălarea mâinilor, pregătirea mesei, așezarea în scaun, primirea alimentelor.

Bebelușii care nu sunt interesați de solide pot să se dezvolte în continuare pe baza laptelui matern și atât până la 9 – 12 luni sau chiar și mai târziu. Cât timp bebelușul continuă să crească și să se dezvolte așa cum ar trebui, laptele îi îndeplinește nevoile în continuare. După 6 luni, bebelușii încep să aibă nevoie de mai mult fier și zinc față de cantitatea care se găsește în lapte matern, ceea ce înseamnă că aceste pot fi suplinite de alimentația cu solide. Dacă bebelușul nu este pregătit pentru diversificare este suficient să verificați raportul de fier și creșterea bebelușului și oferiți-i în continuare solide în forme adecvate vârstei pe care o are, chiar dacă încă nu le mănâncă. Indiferent de momentul în care bebelușul începe diversificarea, laptele matern este de obicei suficient pentru hrănirea corespunzătoare în primul an de viață.

În cazul nostru, am avut succes cu o mare parte dintre alimente, pe care puiul C. le-a acceptat sau chiar le-a iubit din prima. Am găsit forme atrăgătoare de a oferi chiar spanac (pe care noi îl uram înainte) și ficat (care totuși nu trebuie oferit prea des din cauza cantității foarte mari de vitamina A pe care o conține), astfel încât să ne asigurăm că aportul de fier este în continuare suficient. Asta pe lângă carnea roșie pe care i-am oferit-o săptămânal.

 

Semne false că bebelușul este pregătit

Unii oameni însă confundă unele semne cu faptul că bebelușul este deja pregătit: bebelușul cere să fie alăptat mai des, se trezește noaptea deși până atunci tiparul de somn era diferit, își rod pumnii sau bagă diverse obiecte în gură. Acestea sunt doar comportamente normale care apar în evoluția unui bebeluș. Alimentele solide nu vor face nici un bebeluș să doarmă mai mult noaptea și mesele suplimentare de lapte vor fi suficiente pentru a-l hrăni, atunci când acesta are nevoie de mai mult.

 

 

Practici recomandate de la prima masă de autodiversificare:

Noi am început diversificarea direct cu 3 mese pe zi, tocmai din acest motiv, de a-i fi mai ușor să perceapă ritmul de luare a mesei și de a-i oferi cât mai multe șanse să ia contact cu mâncarea. Gustările au fost mereu constituite de fructe sau de țiți. Nimic complicat, tocmai pentru a i le servi fără să necesite pregătire anterioară. De asemenea, a fost mai ușor pentru noi, deoarece nu am simțit că e o nevoie care crește progresiv, ci efectiv am luat-o ca atare de la început, gătind de 3 ori pe zi mâncare baby-friendly pentru toată familia.

  • Implică-i în ritualul de luarea a mesei, poate chiar a gătitului
  • Oferă-le mâncare asemănătoare cu cea de care vă bucurați voi la masă – nu este necesar să preparați mâncare separată pentru bebeluși. Dacă urmați câteva reguli simple, mesele vor deveni gustoase și sănătoase pentru întreaga familie.
  • Oferă-le finger foods și lingurițe pentru a se hrăni ei înșiși;
  • Urmărește un videoclip cu manevra Heimlich pentru a avea siguranță în caz de evenimente neplăcute. Amintește-ți că riscul de a se îneca este același și când sunt hrăniți cu lingurița și când sunt lăsați să mănânce singuri. Bebelușul ar trebui să mănânce doar în scaunul de masă, sau cel mult în brațele unui părinte, niciodată când se joacă, aleargă sau stă culcat.
  • Oferă-i și câte un pahar mic cu apă la fiecare masă, pentru a învăța să gestioneze și pentru a avea suficient timp să realizeze la ce este bună apa: ține de sete. Lasă-l să bea singur, să experimenteze, fie că îi oferi o cană simplă, o cană cu pai sau orice altă variantă îți place.

 

Reguli de aur în alegerea preparatelor

Sursă foto: pixabay.com
Sursă foto: pixabay.com
  • Oferă-i mâncare simplă, neprocesată – mâncarea de bază și gustările trebuie să fie cât mai naturale și mai puțin procesate. Asigură-te că bebelușul tău vede, atinge mâncarea pe care i-o oferi, astfel încât să poată face conexiuni între imagine și senzația și să își poată alege singuri mâncarea.
  • Lasă bebelușul să se implice în experiența mâncatului – alocă-ți timp și impică bebelușul în tot ce înseamnă experiența mâncării. Trebuie să te înarmezi cu răbdare, toleranță la mizerie ( multe dintre paste și legume vor ateriza pe jos mai repede decât poți preveni asta) și o gestionare bună a resturilor de mâncare – folosirea lor în alte rețete dacă nu sunt foarte procesate, sau oferirea unui membru al familiei veșnic nesătul.
  • Faceți din luarea mesei un eveniment frumos, plăcut. Este o oportunitate bună atât pentru joacă și învățare, cât și pentru furnizarea energiei și nutrienților necesari. De asemenea, oferiți-i posibilitatea să mănânce alături cu alte persoane la masă.
  • Fără mâncare ultra-procesată. Nu au și nu avem nevoie în alimentație decât de ingrediente simple, fără conservanți, îndulcitori și stabilizatori.

 

Diversificarea este o urmare naturală, firească în dezvoltarea copilului. Informează-te corect și îndrăznește să ai încredere în puiul tău și în tine. Ia-ți mereu toate măsurile de siguranță și fii consecvent/consecventă în ritualurile privind masa împreună. Diversificarea poate fi un moment bun pentru eliminarea obiceiurilor culinare nedorite și pentru transformarea unui eveniment banal într-o reuniune de familie mult-așteptată, chiar de 3 ori pe zi.

 

 

 

Îndemn pentru un start bun în alăptare

Pe vremea când eram însărcinată, aveam atât de multe lucruri noi de absorbit, încât m-am străduit continuu să le iau pas cu pas. Bineînțeles că uneori le-am luat de-a valma așa cum au venit, dar, din când în când, am frânat, ca să le pot înțelege pe toate pe rând, cu adevărat.

Unul dintre aceste lucruri care m-au fascinat, unul dintre procesele magnifice în care corpul uman este angrenat odată cu “însărcinarea” este alăptarea. Înainte de a rămâne însărcinată, nu m-am gândit niciodată la partea aceasta. Pur și simplu, nu făcea parte din universul meu.

 

Timpul a trecut, iar prin cărțile și blogurile pe care le citeam, era menționată ca un capitol separat, foarte amplu și foarte interesant. Știam deja că laptele să formează sub acțiunea hormonilor (prolactină, hormonul lactogen etc.), încă din timpul sarcinii.  “Ei”, mă gândeam, “ce poate fi atât de complicat?” Spre norocul meu, pe lângă informarea din sursele potrivite, în sarcină am urmat niște cursuri prenatale care mi-au adus un lucru de neprețuit: o comunitate de mămici superbe și o moașă care avea răspuns la orice întrebare.

Astfel, atunci când l-am născut pe puiul C., lucrurile și-au urmat cursul firesc. Încă legat de mine prin cordonul ombilical, așteptând ieșirea glorioasă a placentei, puiul C. s-a odihnit preț de câteva secunde pe burtica mea, pentru prima dată pe exteriorul ei, după care a început o mișcare ușoară, de râmă, clătinându-și capul în căutarea sânului. M-a fascinat grozav acest proces natural în următoarele câteva săptămâni – un adevărat ritual gândit de natură pentru ca puiul să ajungă la sursa de hrană și iubire – sânul mamei! Și, într-adevăr, așa a fost și atunci, imediat după naștere: fără să citească vreo carte, fără să îi spună sau arate cineva, puiul meu a găsit sânul și l-a apucat. Ce moment uluitor! Îmi aduc aminte perfect scena: eu, întinsă pe pat, cu moașa, terapeuta și tatăl puiului în jurul meu, contemplând venirea pe lume a unui pui de om, martori la un scenariu bine gândit de nu-se-știe-cine, plan bine pus la cale pentru supraviețuirea puilor proaspăt veniți pe lume. Puiul însetat a înghițit pentru vreo două minute colostrul prețios.

act-841501_960_720

În prima noapte a dormit neîntors. Iar eu, am stat să îl contemplez până la 5 dimineața, când nu m-am mai putut lupta cu mine însămi și am adormit. Următoarea noapte însă nu a semănat defel cu anterioara: puiul meu cerea și cerea, părea că nu îi ajunge tot colostrul din lume. După ce l-am ținut mult de tot la sân, întrebându-mă de ce oare nu m-oi fi culcat noaptea trecută lângă îngeraș, m-am panicat: “Oare poate mânca oricât lapte dorește fără să i se întâmple nimic rău?”. Îmi imaginam că “stomacul lui mic ca o cireașă” – precum descria moașa, poate exploda oricând. Din fericire, am putut să aflu răspunsul chiar în miez de noapte, când aveam cea mai mare nevoie de el și anume, “dă copilului să mănânce cât vrea, laptele se asimilează extrem de repede, are nevoie de tine.” M-am liniștit maxim după ce am auzit asta de la o persoană de încredere. Țin să menționez că sunt o persoană destul de independentă, cu o încredere foarte mare în forțele și judecata proprie. Însă, un copil reușește să îți scuture din când în când scutul, prin fragilitatea și noutatea care îl însoțește.

 

A urmat “venirea laptelui”, adică perioada în care cantitatea de lapte este mai mare decât cea de care are nevoie bebe. Sugând, lactația se echilibrează, până când bebelușul va reuși să golească sânul, ciclu care este cel mai important pentru o alăptare corespunzătoare.  De fapt, cum “apare” laptele?

După expulzia placentei, se accelerează producția de prolactină și apare senzația de sâni plini cu lapte. Și adevărul e că se umplu, nu glumă! Indiferent că bebelușul este sau nu pus la sân, acest proces este strict hormonal și se întâmplă la toată lumea (mai exact 98% dintre femei pot alăpta fără probleme după spusele OMS). Odată ce lactația este instalată, cantitatea de lapte se reglează în funcție de cerere și ofertă. Cu alte cuvinte, cu cât nou-născutul este mai des pus la sân, cu atât crește cantitatea de lapte care se produce.

 

Din păcate însă, sunt multe mămici sau viitoare mămici care nu cunosc aceste detalii și care cred că bebelușul cere mai mult lapte pentru că nu se satură – întâmplare cunoscută și drept “capcana laptelui praf”. În aceste momente apare de obicei, o asistentă sau vreo rudă binevoitoare care pune paie pe foc, sădind sâmburele neîncrederii în sufletul mamei. Sau, dacă nu există acest personaj, există un alt obiect malefic – cântarul de bebeluș, care folosit mai des decât trebuie, poate, de asemenea, descuraja și dezinforma mama. Bebelușii cresc în salturi. Ei au perioade în care cresc foarte puțin, urmând ca apoi, să pună deodată câteva sute de grame. Bineînțeles, asta nu înseamnă că nu trebuie urmărit, de exemplu, ca bebelușul să ajungă la greutatea inițială după primele 14 zile. Însă acomodarea cu puiul este plină de subtilități și, de aceea, este extrem de important ca mama să fie înconjurată de persoane care să o încurajeze, să fie informată corect și în permanență conexiune cu puiul, ca să își poată auzi și asculta instinctele.

baby-1737161_960_720

Multe mămici au parte de evenimente neplăcute în primele zile din viața nou-născutului. Acesta nu se poate “mufa” bine la sân singur, având nevoie de ajutor, acest fapt duce la rănirea sânilor, a sfârcurilor, alăptarea poate deveni dureroasă și așa se produce un cerc vicios. De aceea, este foarte important să aveți un start bun în alăptare și, dacă se întâmplă să nu reușiți, să aveți persoane de încredere, fie ele consultanți în alăptare sau prieteni apropiați, informați, care au trecut deja prin asta,  cărți și comunități care să vă sprijine și care vă pot ajuta să reveniți cât mai repede la decursul natural al lucrurilor.

Mămico, tu cum ai început să alăptezi?

Pentru cine tace

Sunt atâtea lucruri despre care aș vrea să scriu și cu toate astea tac. Mereu mă uimesc după ce încep câteva paragrafe. Cuvintele încep să curgă, ca și cum textul ar fi fost deja scris undeva, iar eu doar îl reproduc. Aș scrie despre un București mai bun, despre flori, despre haine, despre copii, despre părinți, despre copiii ce au fost iar acum sunt părinți, despre mine, despre tine, despre familie, despre cum îmi joacă degetele pe tastatură, despre cum îmi place să gătesc, să cânt, să dansez, să meditez, să fac duș la lumina lumânării.

 

Aș scrie pur și simplu, ca să văd cum arată literele scrise. Să văd cum se împreunează și formează cuvinte, unele atât de frumoase, că îți vine să le pronunți repetat și răspicat  până capătă alt înțeles, altele dure, pe care închizi urechile când le auzi și nu le mai rostești vreodată.

 

E și cu scrisul ăsta o treabă. Atunci când îl lași singur, el curge, curge, până scoate din tine tot ce ai mai bun de zis, dar, de obicei, se ascunde sub măștile triste ale textelor pe care ai vrea să le scrii. Nu întotdeauna ce vrei tu să spui e ce ai mai de valoare de spus. Cuvintele ies atunci când știu ele că este timpul lor. Atunci când cineva din altă parte le-a chemat ca să le audă, să îi dea o palmă sau o îmbrățișare pentru a merge mai departe, pentru a uita ceva, pentru a simți din nou sau pentru a lua inițiativa.

child-1477719_960_720

 

Și apoi, ai timp să și taci. 🙂

Brânzoase cu pere (rețetă de brioșe)

Știți acele zile care încep cu o poftă extraordinară de gătit, în care vrei să experimentezi tot felul de rețete, în care te trezești cu o energie debordantă de la primele ore ale dimineții?

Ei bine, atunci când nu se întâmplă asta și vrei ceva ușor, pufos și rapid, te invit la o porție de brioșe. Mie mi se pare că sunt un mic dejun excepțional, ușor de pregătit și mereu o încântare pentru papilele gustative. Așa că, atunci când mă trezesc “cheaună”, târându-mi cu greu picioarele spre bucătărie cu ochii pe jumătate deschiși, mă apuc de inventat o rețetă cu brioșe, în funcție de ce fructe găsesc prin bucătărie.

Ca textură, îmi plac la nebunie brioșele pe bază de brânză dulce, așa că mereu fac câte o variație pe temă. Astăzi am combinat brânza dulce cu perele și nu a mai rămas nimic de dat!

Ingrediente:

  • 3 ouă medii
  • 250g brânză dulce grasă (eu am folosit Lacteea cu 20% grăsime)
  • 150g smântână (am folosit smântână grasă – de 30%)
  • 2 linguri de griș
  • 1 pară mare, tăiată cubulețe

Ustensile:

  • mixer/tel
  • forme de brioșe

Se încinge cuptorul la 190 de grade. Se bat ouăle bine, bine de tot vreo 2-3 minute, cu mixerul, până se fac spumă. Se adaugă brânza și smântâna, se continuă mixarea până la omogenizare. Apoi se adaugă grișul și se mixează foarte lejer câteva secunde.

Jumătate dintre cubulețele de pară se așază pe fundul formelor de brioșe. Urmează turnarea compoziției în forme, după care se presară cealaltă jumătate de cubulețe de pară pe deasupra compoziției.

Se bagă formele în cuptorul preîncălzit și se așteaptă cu sufletul la gură 28 de minute. Se lasă la răcit, pe o parte și apoi se eliberează brioșele din forme. Liber la devorat! Poftă mare!

strudel-1738462_960_720
Sursă foto: pixabay.com

*Din păcate, le-am mâncat prea repede ca să rămână pentru pozat, dar remediem data viitoare.

 

Idei pentru a-ți stimula inspirația

De multe ori simt un blocaj în a crea. Indiferent că este vorba de scris, cântat, desenat sau orice altă formă de creație, am zile în care nu știu de unde să o apuc, așa că prefer să o leg la gard dinainte de a începe.

De cele mai multe ori, blocajul apare atunci când mă deconectez de pasiunea mea. Mi se întâmplă mult prea des ca atunci când încep un articol sau inventez un cântecel, să curgă al doilea, al treilea și tot așa. Începutul este cheia.  Și fiindcă dorința de a crea există, apelez la tot felul de idei pentru a mă determina să încep lucrul.

bulb-40701_960_720

Cel mai des, o simplă schimbare a perspectivei asupra lucrurilor simple, poate deveni o adevărată fântână de idei. Unii se simt inspirați când privesc o frunză desprinsă târziu dintr-un copac cum cade, alții când ascultă piesa lor preferată, alții când se joacă cu un copil, alții când se tăvălesc prin iarbă cu animalul de companie. Orice ar fi, toate ideile se reduc la o singură esență și anume: prezența în ceea ce faci, conceptul de mindfullness aplicat.

Cu siguranță că această esență e încapsulată în diferite activități pentru fiecare dintre noi, însă acesta este sentimentul pe care îl urmărim: să simțim cât de mult are această lume de oferit, să ne conectăm, să simțim, să explorăm și să exprimăm tot ce conținem.

Atunci când te simți neinspirat sau blocat în procesul de creație, poți apela la una dintre următoarele idei:

Găsește inspirație în natură

beach-1853902_960_720

  1. Fă o plimbare în natură, privește cerul, copacii, ascultă păsările, foșnetul frunzelor, simte vântul, pășește conștient
  2. Meditează pe un covor de iarbă sau practică yoga
  3. Surprinde în fotografii tot ceea ce te impresionează
  4. Stai în natură și pur și simplu respiră adânc
  5. Aleargă
  6. Joacă-te

Găsește inspirație online

office-583841_960_720

  1. Urmărește un discurs motivațional – Ted Video
  2. Citește bloguri ale persoanelor care au trecut prin aceleași puncte de blocaj pentru a afla cum au depășit aceste momente
  3. Înscrie-te într-un forum de persoane care rezonează cu provocările tale
  4. Intră pe site-uri cu idei, gen Pinterest, DeviantArt, Concept Art, bloguri interesante sau urmărește videoclipuri pe Youtube

Găsește inspirație în ceilalți

children-817365_960_720

  1. Pune celor apropiați întrebări despre temele care te interesează
  2. Întreabă pe toată lumea pentru ce este recunoscătoare în viața ei
  3. Întreabă pe cineva ce iubește mai mult, ce pasiuni are
  4. Participă la un eveniment social cu oameni cu pasiuni comune
  5. Ascultă muzică și fii atent mai ales la versuri, empatizează cu solistul
  6. Petrece timp cu copiii, întotdeauna ai ce învăța de la ei
  7. Învață pe cineva ceva la care te pricepi bine
  8. Cunoaște o persoană nouă și deschide-te să asculți ce o inspiră

Găsește inspirație în tine însuți/însăți

still-2607786_960_720

  1. Scrie într-un jurnal
  2. Fă o listă cu tot ce ți-ar plăcea să faci până la finalul vieții, în ciuda fricilor și a altor piedici
  3. Încearcă ceva nou, propuneți să înveți zilnic un lucru cât de mic despre care nu ai avut nici o idee până acum.
  4. Exprimă-te din punct de vedere creativ într-o ramură a artei pe care nu o cunoști încă, pentru a te elibera de orice reguli și a face ceva exact cum simți
  5. Cântă
  6. Fă un duș cald, la lumina difuză a lumânărilor; simte apa cum coboară pe piele
  7. Bea o cafea, savurează un fruct, încântă-te cu ceva delicios și simte cu inima deschisă fiecare senzație provocată
  8. Bucură-te de ceva ce ai creat în trecut, poate un cântec, poate o poezie, poate fotografii din vacanță și redescoperă-te
  9. Fă un brainstorming cu idei pentru un nou proiect
  10. Încearcă ceva ce ți-ai dorit dintotdeauna să faci, dar nu ai găsit timpul necesar

Pe tine ce te-a inspirat astăzi?

Activități în aer liber pentru copii de 12-18 luni

Pentru că ne place mult de tot să petrecem timp afară, luna septembrie nu trebuie să treacă fără a o onora cum se cuvine. Facem tot posibilul să ieșim atât dimineața, cât și după-amiază în aer liber, cu o mică pauză la prânz, pentru somn și masă.

În general, fac o listă cu idei pentru a nu le pierde, pe care o citesc atunci când rămân fără inspirație. Aceste activități nu dau greș niciodată când ies cu artistul meu de 16 luni. Întrucât marjele de dezvoltare sunt mai generoase la această vârstă, se poate ca al vostru copil să fie interesat mai repede sau mai târziu de aceste activități. Pe multe dintre ele, le-am început de devreme, astfel încât puiul meu s-a acomodat cu ideile respective și a căpătat o curiozitate în a le practica, atunci când s-au format sinapsele necesare.

Cu ce ne ocupăm timpul în aer liber?

  1. Mingea! – Este distracția numărul 1. Aș putea afirma că este chiar jucăria preferată a puiului meu. De orice mărime, culoare, cu orice textură, mingea este aliatul perfect atunci când îți dorești o ieșire energică, dar într-un spațiu mai restrâns. Mie îmi place la nebunie, deoarece așa își dezvoltă atât coordonarea ochi-mână, ochi-picior, simțul echilibrului, înțelegerea traseului unui obiect și, în același timp, implică modul de interacționare cu ceilalți (a oferi și a primi pase). Noi folosim tot felul de mingi, de la cele de ping-pong sau cele mici cu luminițe, până la mingi de basket; mingi moi, cu care ne jucăm mai ales în casă sau în apă, dar și mingi tari, pe care le lovim cu piciorul și care au o direcție mult mai precisă.

    Sursă foto: pixabay.com
    Sursă foto: pixabay.com
  2. Baloane de săpun Prima mea încercare cu baloanele de săpun, a fost pe la 5-6 luni ale puiului. Bineînțeles, eu suflam pe atunci în soluție. Din păcate, nu a fost o activitate foarte apreciată. Totul a decurs ok, până în momentul în care puiul C. și-a dorit să atingă unul, care, evident, s-a spart! Puiul a fost tare mâhnit și a plâns deoarece i-a fost greu să înțeleagă că baloanele dispar când le atingi. L-am înțeles din toată inima, și mie mi-ar plăcea să existe niște baloane de săpun care să tolereze căldura pielii (ulterior am descoperit că chiar există așa ceva – baloanele din soluție de silicon, însă nu știu cât de prietenoase cu mediul sunt). Apoi, am revenit când și când cu această activitate, pe care acum o putem face și o oră încontinuu. C. a învățat să sufle și să facă baloane el singur. Este foarte distractiv, învață despre efemeritatea lucrurilor, despre importanța suflului la un anumit unghi pentru a face baloanele și, bineînțeles, este o oportunitate bună pentru a alerga după ele.

    Sursă foto: pixabay.com
    Sursă foto: pixabay.com
  3. Desenatul cu cretă  O activitate foarte creativă, atât pentru copii cât și pentru părinți, este, de asemenea, una dintre preferatele noastre. Pe lângă contribuția în dezvoltarea imaginației, copiii învață astfel despre culori, despre reprezentările obiectelor, despre coordonarea ochi-mână, despre generozitate (mereu se adună un mic grup de copii în jurul găletușei cu cretă 🙂 ). Bineînțeles, cu timpul, copiii învață să își exprime sentimentele și gândurile cu ajutorul desenelor, aceste activități fiind posibile cu mult înaintea învățării scrisului și cititului. Astfel, cu cât puii sunt încurajați de timpuriu să folosească diferite instrumente de desen, cu atât le va fi mai ușor să câștige control asupra bucăților de cretă/creioanelor/pensulelor. C. a început să “deseneze” liber de pe la 10-11 luni, prima oară făcând numai linii simple. Acum, e la pasul în care a învățat să facă linii curbe din imaginația sa (spirale, cercuri etc.) și este extrem de încântat. Arta desenului este un subiect bun de conversație, putând transpune în cuvinte ceea ce desenează copilul, urmând ca apoi, când acesta mai crește, să ne povestească despre ce reprezintă desenele sale, ajutat de noi, părinții, cu întrebări.

    Sursă foto: pixabay.com
    Sursă foto: pixabay.com
  4. Colecționarea de diverse obiecte – Pietricele, scoici, flori, iar acum că este toamnă, castane, frunze uscate, ghinde – toate acestea reprezintă bune ocazii de cunoaștere a naturii și de apropiere de aceasta. Diferitele forme, texturi, mărimi pot fi baza unei discuții bogate între părinte și copil, pornind de la informații practice despre ciclul vieții în natură, până la povești imaginate – de unde vine toamna? sau experimente: radiere din castane decojite, sfârâmarea frunzelor, pictarea pietrelor sau orice altă idee vă surâde.

    Sursă foto: pixabay.com
    Sursă foto: pixabay.com
  5. Triciclete fără pedale, mașinuțe fără pedale – această vârstă este perfectă pentru introducerea diverselor articole sportive, prin care cei mici pot învăța despre echilibru, iar vremea blândă de afară încurajează astfel de activități. C. exersează regulat în fața blocului, mersul pe diverse dispozitive, atât pentru vârsta lui cât și pentru copii mai mari (gen trotinete). Familiarizarea timpurie din propria dorință îi aduce informații despre modul corect de folosire a jucăriilor și consider că îl va ajuta mai apoi, când va avea și abilitățile necesare pentru a “conduce” vehicului respectiv. Tricicletele fără pedale în schimb pot fi folosite cu succes de orice copil umblător, fie că merge singur sau cu ajutor.

    Sursă foto: pinterest.com
    Sursă foto: pinterest.com
  6. Labirintul din frunze – Frunzele uscate sunt un bun material de construcție pentru bazele activităților copiilor, după cum probabil vă aduceți aminte din propria copilărie. De îndată ce vor cădea mai multe frunze, puteți construi un labirint de frunze uscate, așteptându-vă copilul la capătul acestuia și încurajându-l să îl parcurgă corect. Labirinturile ajută la coordonarea vedere-mișcare, rezolvarea problemelor de bază și aptitudinii de luare a deciziilor. Ca să nu mai vorbim de construcția în sine, care va fi un mod de conectare minunat între părinte și copil :).

    Sursă foto: pinterest.com
    Sursă foto: pinterest.com
  7. Grămada de frunze – Fără să aibă nevoie de o prezentare propriu-zisă, cu toții cunoaștem grămada de frunze în care putem țopăi, sări, arunca pe burtă, pe spate sau în picioare. Noi abia așteptăm să cadă frunzele, ca să ne putem distra împreună cu această activitate, care scoate copilul la iveală și din cei mai ursuzi oameni, sunt sigură! Nu știu exact ce aptitudini dezvoltă, însă cu siguranță este un prilej minunat de conectare a adulților cu copiii și de distracție maximă!

    Sursă foto: pixabay.com
    Sursă foto: pixabay.com
  8. Nimic – Mergeți în aer liber și nu faceți nimic. Relaxați-vă, îmbrățișați-vă și lăsați copilul să preia conducerea. Are nevoie de aceste pauze care îi stimulează imaginația și îi permit să contempleze mediul, să observe furnici, frunze care cad, avioane care lasă urme pe cer, bebeluși care dorm în brațe și mamele care zâmbesc pruncilor cu căldură.

    Sursă foto: pixabay.com
    Sursă foto: pixabay.com

Câteva sfaturi pentru părinții de toddleri:

  • Fiți răbdători cu copiii voștri mereu, dar mai ales când introduceți o activitate nouă. Nu toți copiii au același ritm de dezvoltare. În plus, copiii au nevoie de timp pentru a înțelege și a aplica toate aceste concepte noi. Dacă observați că puiul vostru nu este atras de o anume activitate, sau ceva îl frustrează (precum am pățit noi în bebelușie cu baloanele de săpun), reveniți cu activitatea respectivă în câteva săptămâni, până puiul este interesat.
  • Faceți un orar al activităților. Astfel nu veți rămâne niciodată în pană de idei și veți varia zilnic activitățile. Faceți pauză între activități, lăsați copiii să digere ceea ce învață. Astfe, permiteți copilașilor să nu se plictisească dar și să dezvolte interes pentru o anume activitate.
  • Interactivitate și conexiune. Dincolo de toate lucrurile pe care copiii le experimentează și învață, unul dintre avantajele cele mai mari ale acestor activități este crearea unui cadru intim între părinte și copil. Fiind foarte greu să fim mereu prezenți (mai apare o grijă, un telefon de dat, ceva de planificat care ne ocupă gândurile), activitățile ne încurajează să fim 100% lângă copil, trăind și simțind experiența odată cu el. Vorbiți cu copilul vostru, explicați-i cum se face o anumită activitate, încurajați-l atunci când reușește să facă ce și-a propus

Bucurați-vă de toate momentele acestea care trec mult prea repede. Fiți acolo pentru copilul vostru, râdeți împreună, tăvăliți-vă prin frunze și jucați-vă din toată inima! Cu cât mai multă joacă, cu atât mai puternice vor fi rădăcinile și conexiunile puilor. Voi cum vă jucați?