În slipi prin Lanzarote

Anul acesta, după ce am petrecut aproape 2 luni printre turiști pensionari (care vizitează în număr foarte mare insula Tenerife), ne-am hotărât să încercăm încă 2 insule canariote, Lanzarote și Fuerteventura. Lanzarote a fost o surpriză plină de viață, cu o medie de vârstă de 20-25 de ani, datorită familiilor tinere cu mulți copii și sportivilor (surferi, windsurferi, kiteboarderi, paddleboarderi, cicliști, drumeți, maratoniști).

De asemenea, Lanzarote ne-a surprins prin peisajul inedit, pregnant vulcanic, iar erupțiile care au izbucnit în 1730 timp de 5 ani și jumătate au schimbat radical morfologia insulei, câmpurile de lavă însumând peste 1 km3. Astfel s-a format ceea ce se numește astăzi Parcul Național Timanfaya.

 

Ce am vizitat:

Plajele din Lanzarote nu sunt multe, dar au un aer boem și intim, cu nisip auriu sau negru. Există atât golfuri mici și liniștite pe coasta nord-estică, ce sunt puțin vizitate de turiști cât și plaje largi și aurii cu ape calme sau plaje cu valuri puternice, potrivite pentru sporturi. Deși Lanzarote este o insulă care s-a ivit din ocean în urma activității vulcanice, doar câteva plaje au nisip negru.

 

  • Costa de Papagayo – probabil cea mai frumoasă plajă de pe insulă, nouă ne-a mers direct la suflet.
    Costa Papagayo; Sursă: arhivă personală
    Costa Papagayo; Sursă: arhivă personală

    Se află în sudul insulei, un golf în formă de semilună, cu nisip fin și auriu. Plajă este adăpostită de stânci și este locul perfect pentru înot și bălăceală, atât pentru copii cât și pentru adulți, deoarece apele sunt liniștite și curate, valurile line. De cele mai multe ori, plaja este foarte bine protejată de masele de aer. Aici se ajunge pe un drum neasfaltat destul de deteriorat, iar la intrarea în zonă se plătește o taxă de 3 euro, în zonă aflându-se o serie de 6-7 plaje.

    Drumul spre Papagayo; Sursă: arhivă personală
    Drumul spre Papagayo; Sursă: arhivă personală

    Parcarea de lângă plajă este generoasă, se găsesc și 2 terase, însă review-urile nu ne-au încurajat să încercăm vreo gustare de acolo.

    Costa Papagayo, vedere de sus; Sursă: arhivă personală
    Costa Papagayo, vedere de sus; Sursă: arhivă personală

     

  • Playa de la Cera – se află în dreapta plajei Papagayo, cu o lungime de 105m și o lățime de 30m. Este o plajă cu nisip alb și fin, iar oceanul este liniștit. E un loc minunat de savurat apusul și de intrat în valurile calme.
    Playa de la Cera: Sursă: arhivă personală
    Playa de la Cera: Sursă: arhivă personală

     

  • Playa de Caletón Blanco – cu puțin înainte de intrarea în orașul pescăresc Orzola, se găsește o serie de golfulețe numite “Los Caletones” cu apă turcoaz, nisip alb și pietre vulcanice acoperite de licheni verzi.
    Playa de Caletón Blanco; Sursă: arhivă personală
    Playa de Caletón Blanco; Sursă: arhivă personală

    Pe plajă există multe mici  adăposturi împotriva vântului construite din pietre negre, care arată ca o bază de igloo, în interiorul cărora poți face plajă liniștit. Zona se inundă des, formându-se câteva lagune minunate pentru joaca celor mici.

    Playa de Caletón Blanco; Sursă: arhivă personală
    Playa de Caletón Blanco; Sursă: arhivă personală

     

  • Playa de las Cucharas este plaja o urbană de aproximativ 650m pe care am vizitat-o în Costa Teguise. Este o plajă destul de vântoasă, unde se practică cu succes windsurful. Noi am avut parte de o plimbare plăcută aici.
    Playa de las Cucharas; Sursă: arhivă personală
    Playa de las Cucharas; Sursă: arhivă personală

     

  • Playa Grande și Playa Pocillos sunt două plaje urbane ce aparțin de Puerto del Carmen. Playa Grande este o plajă lungă de 1km, cu nisip auriu și ape liniștite, ușor accesibilă și mărginită de palmieri.
    Playa Grande; Sursă: arhivă personală
    Playa Grande; Sursă: arhivă personală

    Playa Pocillos este tot una dintre plajele care se inundă atunci când mareea crește. Aici se practică și windsurful.

    Playa de los Pocillos; Sursă: arhivă personală
    Playa de los Pocillos; Sursă: arhivă personală

     

  • Caleta de Famara este o plajă de 6km care se află pe coasta nord-vestică a insulei și este preferată multor localnici, întrucât este departe de resorturile turistice și este înconjurată de o zonă cu vegetație de dune.
    Playa Famara; Sursă: arhivă personală
    Playa Famara; Sursă: arhivă personală

    Golful foarte curbat este păzit de stânci imense, cu tentă rozalie, printre care și Peñas del Chache, cel mai înalt punct de pe insulă (670m). Noi nu am putut să ne bucurăm de ea, deoarece vântul era un bezmetic în ziua respectivă, însă am reușit să surprindem câteva detalii simpatice din peisaj. De pe această plajă, se observă mare parte din Arhipelagul Chinijo și anume La Graciosa, Alegranza, Montaña Clara și Roque del Oeste. Plaja este foarte potrivită pentru practicarea sporturilor de apă, precum surful și kitesurful, mai puțin înotului din cauza valurilor puternice și a curenților maritimi.

    Playa de Famara; Sursă: arhivă personală
    Playa de Famara; Sursă: arhivă personală

 

Peisaje

  • Mirador del Rio

Așa a început vizita noastră în Lanzarote, mai ales că știm bine cultul spaniolilor cu promovarea punctelor de belvedere. Mirador del Rio este una dintre capodoperele create de Cesar Manrique, arhitect artist născut și crescut în Lanzarote și foarte iubit de localnici. De la Mirador del Rio, ai o panoramă spectaculoasă asupra insulei La Graciosa, unde poți face și călătorii de o zi, eventual tururi de insulă cu bicicleta și lenevit la plajă.

Mirador del Rio, vedere spre insula La Graciosa; Sursă: arhivă personală
Mirador del Rio, vedere spre insula La Graciosa; Sursă: arhivă personală

 

  • Valea celor 1000 de palmieri

Lanzarote este departe de a fi o oază luxuriantă precum nordul Tenerifelor. Însă toată valea Haria este verde și plină de palmieri, despre care localnicii spun că au fost plantați la fiecare naștere de copil: pentru fiecare nou-născut băiat au fost plantați 2 palmieri și pentru fiecare nou-născut fată – câte unul. O vizită pe vale într-o după-amiază înainte de apus te va ajuta să capeți o privire de ansamblu mult mai bună asupra insulei, care, de altfel, este în mare parte acoperită de cenușă și roci vulcanice.

Valea Haria, Valea celor 1000 de palmieri; Sursă: arhivă personală
Valea Haria, Valea celor 1000 de palmieri; Sursă: arhivă personală

 

  • El Charco Verde sau Charco de los Clicos este o lagună care face parte din Parcul natural al vulcanilor que se encuentra junto la población de El Golfo —municipio de Yaiza; zona este foarte vântoasă, dar alăturarea lagunei de culoarea smaraldului alături de oceanul aprig și întunecat, despărțite de plaja neagră creează un contrast care merită să înduri rafalele. Laguna verde s-a format într-un crater vulcanic bătrân inundat de apele oceanului, iar culoarea este dată de algele Ruppia-Maritima ce trăiesc în apă.
    El Charco Verde; Sursă: arhivă personală
    El Charco Verde; Sursă: arhivă personală

    În zona lagunei se găsesc foarte multe bucăți de olivină (mineral de culoare verde) ceea ce aduce mulți vizitatori geologi și bijuteri în zonă. Nu prea departe de El Charco Verde, am vizitat în drumul de întoarcere spre casă Los Hervideros, unde apa mării pare să fiarbă.

    Los Hervideros; Sursă: arhivă personală
    Los Hervideros; Sursă: arhivă personală

     

  • Câmpurile de viță-de-vie nu seamănă cu nici unele văzute până acum. Înainte de erupțiile de la 1730, solurile din Lanzarote erau foarte fertile. Aparent o catastrofă, oamenii au învățat despre soluri că după ce acestea au fost acoperite cu cenușă, ele au devenit foarte spongioase, putând reține umezeala pentru o durată mare de timp și cenușa a acționat ca un strat protector, păstrând temperatura solului constantă. Aceste consecințe s-au dovedit a fi benefice culturilor de viță-de-vie, aici luând naștere unele dintre cele mai gustoase vinuri spaniole. Unicitatea peisajului de podgorii este dată de existența barierelor de pietre vulcanice, pentru a apăra culturile de vânturile puternice. Mai multe despre acest subiect, puteți citi aici.

    Culturi de viță-de-vie; Sursă: arhivă personală
    Culturi de viță-de-vie; Sursă: arhivă personală

 

Ce ne-ar fi plăcut să mai vedem:

  • Caldera Blanca – un crater uriaș, cu diametrul de 1km, la care din păcate nu am reușit să ajungem din cauza furtunii de vânt. Despre traseu, pas cu pas, în limba spaniolă, puteți citi aici.
    Caldera Blanca; Sursă: lagavetavoladora.com
    Caldera Blanca; Sursă: lagavetavoladora.com

     

  • Timanfaya National Park este clasificată ca rezervație a biosferei UNESCO din 1993 și a fost folosită ca bază de antrenament pentru echipa Apollo a NASA. Aici se găsesc în jur de 360 de conuri vulcanice care răsar din nisipul negru granulat. Tot în Timanfaya, la El Diablo carnea la grătar se gătește direct la căldura care vine din interiorul vulcanului Islote de Hilario.
    Timanfaya Park; Sursă: fotolia-ap
    Timanfaya Park; Sursă: fotolia-ap

     

Unde ne-am cazat

Apartamentos Teguisol a fost gazda noastră pentru cele 8 nopți petrecute în Lanzarote. Cazarea am găsit-o prin Airbnb, dar complexul poate fi contactat și personal cu siguranță. Am fost foarte încântați de ospitalitatea persoanalului și de designul interior. Am avut chiar și o pisică pe terasă, care l-a fascinat pe puiul C. și cu care am luat masa de fiecare dată când am mâncat acasă.

Apartamentos Teguisol; Sursă: arhivă personală
Apartamentos Teguisol; Sursă: arhivă personală
Pisica Teguisol; Sursă: arhivă personală
Pisica Teguisol; Sursă: arhivă personală

 

 

Unde ne-a plăcut ce am mâncat în Lanzarote:

  • Puerto del Carmen, La Casa del Parmigiana – specific italian – ne-a plăcut foarte mult aici, serviciile și mâncarea au fost excelente, iar tratamentul copiilor la fel;
  • Arrecife, Tabla – am mâncat niște burgeri delicioși, ceea ce e mare lucru, ținând cont că în insulele Canare burgerii nu sunt chiar punctul forte;
    Restaurant Tabla; Sursă: arhivă personală
    Restaurant Tabla; Sursă: arhivă personală

    tabla-burg
    Burger Tabla; Sursă: arhivă personală
  • Costa Teguise, Pasteleria Tentation – o cofetărie-cafenea simpatică, unde ne-a încântat mai ales că puteam să stăm cu produsele în locul de joacă de la 20m distanță, găsind astfel o activitate plăcută pentru fiecare dintre noi.

 

Azi am stabilit că dintre toate Canarele pe care le-am vizitat, adică 4 la număr, cel mai probabil în Lanzarote ne-am întoarce pentru atmosferă, plajele intime dar pline de voie bună, familii cu copii, peisaje nemaiîntâlnite și ospitalitatea oamenilor.

Playa de la Cera; Sursă: arhivă personală
Playa de la Cera; Sursă: arhivă personală

5 plaje din Tenerife la care m-aș reîntoarce oricând

Anul acesta promit să fiu mai conștiincioasă cu scrisul și să consemnez fiecare destinație nouă și frumoasă pe care o vizităm (momentan nu am început deloc bine :)) ). Până atunci însă, o mulțime de locuri care ne-au rămas în inimă merită menționate în retrospectivă.

În ceea ce privește plajele, locurile pe care le căutăm cu sete și în care ne regăsim întotdeauna, sunt plajele calme, pustii sau puțin populate, unde poți contempla natura, marea/oceanul, apusul/răsăritul și unde îți poți asculta interiorul.

Deși Tenerife este cunoscut pentru plajele populare și super amenajate pentru turiști de pe coasta de sud-vest a insulei, am petrecut acolo foarte puțin timp, doar pentru a căpăta o perspectivă de ansamblu asupra insulei. Anul acesta însă, i-am mai dat o șansă și am mai descoperit câteva plaje drăguțe.

Cât despre restul insulei, există o mulțime de locuri ce iarna par chiar virgine și nu atrag decât o parte dintre turiștii străini, despre care voi scrie mai jos. Vibe-ul este unul chill, cu oameni relaxați și zâmbitori, cu copii care aleargă după porumbei pe plajă și cu un sentiment de unison atunci când soarele intră în ocean până următoarea zi.

  1. Playa Punta Brava –  nu este chiar o plajă pustie, însă am rezonat din prima clipă cu ea. Plaja face parte din plaja mai mare a orașului Puerto de la Cruz, care se numește Playa Jardin. Numele este ales pe bună dreptate, plaja este plină de vegetație, iar când ridici privirea, în partea opusă oceanului, poți vedea cum domnește Teidele mândru. Plaja are nisip fin, negru – bazaltic, de proveniență vulcanică. Este preferata noastră din oraș, deoarece poți vedea apusul direct în clădirile vechiului cartier Punta Brava, care, de la această distanță, are o alură idilică, sau, bineînțeles, în ocean (în funcție de perioada anului).

    Sursă: arhivă personală
    Playa Punta Brava; sursă: arhivă personală
  2. Playa Bollulo – Este plaja noastră preferată de pe insulă. Se găsește tot în apropiere de orașul Puerto de la Cruz, preferatul nostru din Tenerife, de altfel, alături de plajele Los Patos și Ancón. La plaja Los Patos nu am reușit să ajungem, scările fiind surpate, însă am fotografiat-o de sus și arată cam așa:
    Sursă: arhivă personală
    Playa de los Patos; sursă: arhivă personală

    La acest șir de plaje se ajunge cu mașina, în 5-10 minute din oraș. Bollullo se află în stânga plajei Los Patos. De la locul de parcare, mai ai de parcurs o mică distanță pe jos, pe lângă o plantație de bananieri, după care se coboară un rând de scări și se ajunge la plajă. Partea frumoasă e că apuci să te bucuri și de peisajul de sus, de unde se vede toată plaja în splendoarea ei. s. Există și un mic bar pe plajă, dar, noi o preferăm atunci când este închis și este liniște. Aici vin multe familii cu copii, mulți îndrăgostiți și câțiva surferi rătăciți, majoritatea fiind localnici. Nisipul este iarăși splendid, extrem de fin dar fără să se lipească de pielea uscată, negru cu particule aurii, o plăcere să îți afunzi tălpile în el sau să îl presari printre degete.

    Playa Bollullo; sursă: arhivă personală
    Playa Bollullo; sursă: arhivă personală
  3. Playa Benijo – Aici ne-a plăcut la nebunie peisajul specific zonei Anaga, felul în care stâncile ies din ocean, nisipul negru, plimbarea de-a lungul coastei și restaurantele panoramice. Este o experiență la fel de intresantă atunci când mareea este joasă și poți ajunge la stâncile fotografiate de mine mergând prin nisip și rămășițe de valuri :). Se ajunge ușor cu mașina. O minune de plajă sălbatică, ce să mai vorbim!

    Sursă: arhivă personală
    Playa Benijo; sursă: arhivă personală
  4. Playa de las Teresitas – O plajă artificială și destul de populară în blog-posturi, însă este fooooarte întinsă (1,5 km lungime și aproximativ 50m lățime), așa că nu te vei îngrămădi într-o mare de oameni. Nisipul este adus din Sahara, iar plaja are un aspect caraibian, asemănându-se mai degrabă cu plajele din insulele mai estice, Furteventura și Lanzarote. Numai bună pentru înotat și pentru familii cu copii, datorită digului construit, Playa de las Teresitas este în topul nostru, deși nu este deloc sălbatică.

    Sursă: arhivă personală
    Playa de las Teresitas; sursă: arhivă personală
  5. Playa de Masca – pe această plajă nu pot să spun propriu-zis că ne-am întoarce, deoarece nu am ajuns fizic pe ea, însă am văzut-o de sus, de la distanță și, cu siguranță, merită o vizită. Este o plajă cu nisip negru, cu ape liniștite. Aici se poate ajunge cu barca din Los Gigantes sau se poate face un traseu din satul cu același nume, pe care l-am vizitat și ne-a încântat.

    Sursă: http://www.cronicanorte.es/aguas-cristalinas-en-la-playa-de-masca-en-tenerife/65287
    Playa de Masca; sursă: http://www.cronicanorte.es/aguas-cristalinas-en-la-playa-de-masca-en-tenerife/65287

P.S. Acestea sunt plajele pe care le-am încadrat în top anul trecut, 2017. După vizita de anul acesta, aș adăuga și 2-3 plaje mai sudice care m-au încântat și despre care voi scrie, desigur, în altă postare.

 

Hasta Luego, San Sebastian de La Gomera!

Azi scriu ca să îmi iau la revedere de la insula despre care nu am avut cuvinte să povestesc în nicio dată din câte aș fi vrut. Zilele au trecut ușor și relaxat aici pe insulă, de parcă m-aș fi mutat pentru totdeauna, deși am știut de la început, că zilele aici ne sunt numărate și limitate.

Îmi va fi dor de zâmbetul oamenilor din San Sebastian, din care probabil că deja cunosc jumătate. Îmi vor lipsi pisicile care ajung pe balconul nostru noaptea, peștele pe care îl așteaptă conștiincioasă la coadă toată lumea la supermarket, cu bon de ordine, de trei ori pe săptămână, plaja cu nisip negru în care îl pot lăsa pe bebe C. fără scutec, piața cu ficuși centenari în care ne-am băut cafelele și aerul boem din barurile și restaurantele preferate.

Mi-au rămas vii în memorie multe locuri, a căror impresie puternică vreau să o amprentez acolo unde începe curiozitatea voastră și să vă invit să le vizitați. Despre insulă am multe de povestit și arătat, însă, în particular, Sen Sebastian de La Gomera ne-a încântat cu varietate, petreceri, surprize și oameni calzi.

Aș putea spune că nu noi am ales orașul și insula, ci el ne-a ales pe noi, întrucât aici a fost singura chirie acceptabilă pe care am găsit-o, pe durată așa de scurtă și în perioada dorită de noi. Începându-ne călătoria cu 2 săptămâni în Valle Gran Rey, despre care voi reveni cu o altă postare, când am ajuns în San Sebastian, am avut o ușoară reticență despre ce are de oferit. În 2-3 zile, însă, ne-am schimbat părerea, care, de altfel, persistă și astăzi într-o lumină bună.

Ce îți recomand dacă ajungi aici:

  1. Bea o cafea sub ficușii din centrul vechi la Kiosko La Carabelas, unde istoria pare că s-a păstrat la umbra uriașilor cu frunze.
  2. Urcă la Parador Nacional de la Gomera, unde vei găsi o colecție impresionantă de plante vii, bine semnalizată, și multă liniște. Într-o zi norocoasă, cum am avut noi parte, poți vedea delfinii înotând în larg. Ai, de asemenea, o vedere superbă asupra vârfului Teide și a insulei Tenerife.
  3. Vizitează plajele ascunse după versanții abrupți. Ai nevoie de puțină determinare, dar într-o oră jumătate poți ajunge la plaje precum Playa de la Guancha, unde hipioții își montează corturile în forturi de pietre pentru a se proteja de vânt. Mai departe, găsești Plaja Cabritos, lângă o plantație de mango, de unde te poți întoarce cu barca. Noi nu am ajuns la cea de-a doua, pentru că am pornit abia la prânz pe traseu, dar abia așteptăm următoarea ocazie.
  4. Urmărește ploile. Aici am avut parte de mai multe curcubeie decât în 7 ani de București, pe care le poți admira de când sunt sus pe cer, până se fac una cu șoseaua.
  5. Playa de la Cueva. Ascunsă după o stâncă, este o plajă intimă, frumoasă, cu nisip negru și pietre mari, în care găsești deopotrivă copii, nudiști, câini și călători.
  6. O alergare pe plaja San Sebastian. Poți admira “din mers” portul, versanții și taximetriștii care stau la bârfă, exact ca la noi acasă.
  7. Yoga, lectură sau jocuri cu mingea în Parque de la Torre del Conde. Este un parc verde, liniștit, unde se află Torre del Conde, un turn de apărare din secolul XV. În februarie 2016, era în lucru și un spațiu de joacă pentru copii.
  8.  Bucură-te de festivaluri, carnaval și tradiții autohtone. În piața centrală și în parc există numeroase manifestații de cultură și folclor, adânc înrădăcinate în stilul de viață al spaniolilor. Astfel, atunci când este petrecere, toată lumea se va distra, indiferent de vârstă. Se organizează atât petreceri dansante pentru pensionari în aer liber, cât și concursuri de coregrafie pentru copii, defilări cu autoturisme pictate și personaje deghizate în zona pietonală și târguri cu obiecte lucrate manual, în special în rocă vulcanică sau din fire colorate.
  9. Mănâncă pește proaspăt. La hipermarketul din oraș, Tu Trébol, se aduce pradă oceanică proaspătă de 3 ori pe săptămână, motiv pentru care am uitat gustul păsărilor. Marțea, joia și sâmbăta se stă la coadă cu zecile de minute pentru a prinde pește proaspăt, creveți, calamari și caracatiță, iar doamnele înarmate cu adevărate iatagane îți filetează și curăță animalul dorit după orice preferințe.
  10. Vizitează Caprichos, Forastera și La Venta Francesa pentru o experiență culinară deosebită, o atmosferă de oraș maritim încărcat de frumos și servicii ireproșabile ale unor oameni foarte binevoitori.

Acestea fiind scrise, sper să fi lăsat aici cel puțin cât iau cu mine.

La revedere.