Brioșe cu unt, mere și scorțișoară – incredibil de gustoase

Dacă tot odată ce ne-am întors acasă vine din nou iarna, la micul dejun de azi dimineață am hotărât să savurăm niște brioșe cu măr și scorțișoară, numai bune de degustat când de afară vine miros de zăpadă și polei. Sunt foarte rapide și au o textură incredibilă: crocantă la exterior, pufoasă la interior și ușor umedă pe alocuri, atunci când sunt calde. Când se răcesc, parcă se pufoșesc și mai tare! Partea și mai frumoasă este că le puteți orna cu o cremă de brânză și scorțișoară, astfel că pot deveni oricând niște brioșe festive. Eu de data asta nu am avut cele necesare pentru topping, dar vi-l recomand din toată inima, combinația este genială!

Brioșe cu măr și scorțișoară; Sursă: arhivă personală
Brioșe cu măr și scorțișoară; Sursă: arhivă personală

 

Ingrediente (pentru 8-9 brioșe):

Aluat:

  • 250-280g de făină albă 650 sau combinație de albă plus integrală – atenție, cantitatea de făină poate varia în funcție de densitatea laptelui bătut/sanei și de mărimea ouălor
  • 1 linguriță de scorțișoară
  • 1 linguriță de ghimbir măcinat
  • jumătate de păstaie de vanilie
  • 2 ouă
  • 60g unt
  • 120ml lapte bătut/sana lapte bătut/sana
  • 1 măr mare tăiat cubulețe

Topping:

  • 250g brânză de vaci Lacteea sau Delaco (cremoasă, nu sfărâmicioasă)
  • 100g unt proaspăt 80%grăsime la temperatura camerei
  • 1 păstaie de vanilie
  • 2 lingurițe de scorțișoară

Ustensile:

  • forme de brioșe
  • mixer/tel
  • șpriț de ornat (sau pungă)

Metodă de preparare:

Brioșe

  • Preîncălziți cuptorul la 180 de grade, cu rezistențele sus-jos pornite;
  • Untul trebuie să fie la temperatura camerei. Dacă însă ați uitat să îl scoateți din timp sau, pur și simplu, vă grăbiți, îl puteți tăia în felii foarte, foarte fine pe care le lăsați într-un bol 2-3 minute. Apoi îl mixați  zdravăn 1-2 minute, până devine cremos;
  • Adăugați ouăle și mai mixați încă 2 minute, până se omogenizează compoziția; adăugați semințele păstăii de vanilie și mai mixați câteva secunde;
  • Făina trebuie amestecată cu scorțișoara și ghimbirul măcinat. Adăugați jumătate din acest amestec de făină și condimente și mixați lejer până se încorporează; puneți laptele bătut (eu am folosit de data aceasta sana de capră – delicios), mixați în continuare și completați cu restul de făină; mixați ușor câteva secunde până la omogenizare;
  • Se încorporează mărul tăiat cubulețe cu o spatulă și se toarnă compoziția în formele de brioșe, cam 3 sferturi pentru a avea loc să crească;

    Aluat de brioșe; Sursă: arhivă personală
    Aluat de brioșe; Sursă: arhivă personală
  • Se bagă în cuptorul preîncins aproximativ 28 de minute, până devin aurii și cresc frumos;

    Brioșe cu măr; Sursă: arhivă personală
    Brioșe cu măr; Sursă: arhivă personală
  • Se scot din cuptor rapid și se lasă la răcit pe o parte (dacă aveți răbdare sau dacă vreți să adăugați topping).img_2498 2

    Brioșe cu mere; Sursă: arhivă personală
    Brioșe cu mere; Sursă: arhivă personală

Topping

În timp ce brioșele se coc, bateți untul cu mixerul până devine pufos, timp de 2-3 minute. Adăugați brânza de vaci și semințele păstăii de vanilie și mixați lejer timp de 1 minut. Apoi adăugați scorțișoara și mai mixați 1-2 minute până când crema se omogenizează și devine ușoară și pufoasă ca zăpada ce va să vină.

Toată casa miroase a Crăciun, în concordanță cu “primăvara” de afară! 🙂 Poftă bună!

10 motive pentru care împărțim același pat cu cel mic

Nu m-am gândit niciodată înainte de a fi însărcinată și aproape de termen la foarte multe dintre etapele atât de naturale și cursive ce vin imediat după naștere: travaliu, alăptare, transport pentru bebeluși și…cum împărțim spațiul de dormit. Și bine am făcut! Felul în care curg aceste etape este atââât de diferit de ce îți imaginezi înainte!

Decât să mă bombardez cu 100 de întrebări și să iau tot felul de decizii sub presiune, am preferat să lucrez ușor cu mine, să îmi dau timp să descopăr ceea ce urma să fie noua mea viață și noua mea identitate, cea de mamă. Așa s-a întâmplat și în cazul somnului, sau, mă rog, a ceea ce a mai rămas din el.

Alăptatul sau hrănitul cu lapte praf al unui bebeluș mic presupun “nopți de studenție”, în care puiul tău te cere aproape, doar atât știind să facă să își aline foamea, setea, anxietatea, dorința de ocrotire, de iubire și de mamă. Și de ce să punem distanță între noi, atunci când tot ce îmi doresc eu e să pot fi odihnită a doua zi, iar puiul să aibă mama aproape?

Am început să mă documentez despre subiect și am decis curând că nu îmi este frică să dorm lângă puiul meu, nici că îl voi strivi, nici că va pica din pat (deși asta se mai întâmplă 🙂 ) și nici că va împlini 18 ani dormind în continuare cu părinții. Bineînțeles, pentru toate am luat măsurile necesare de precauție. Despre metodele de siguranță în timpul somnului și despre ce spun studiile despre bed-sharing veți putea citi în foarte scurt timp aici. Mai mult decât atât, am împrumutat și un pătuț, “ca să fie”, și i-am luat și o super saltea de cocos; bebe C. nu a dormit acolo decât la 3 somnuri de prânz din viață, însă pătuțul s-a dovedit pe parcurs un țarc minunat de încăpător pentru jucăriile de pluș neplanificate, la care am renunțat atunci când ne-am mutat.

O vreme am studiat pătuțurile de co-sleeping, însă ele ofereau o alternativă pentru un termen atât de scurt față de cât îmi imaginam/imaginez eu că vom dormi alături, încât le-am eliminat repede de pe listă. Drept urmare, am rămas cu o singură opțiune, despre care cred eu, în continuare, că este cea mai bună pentru noi: să împărțim același pat – practică cunoscută și drept co-bedding sau bed sharing, care a fost, pe rând, pat tapițat, saltea pusă pe jos, saltea pusă pe paturi de ikea mult prea înalte (pe care le-am returnat), saltea pusă pe jos, saltea pusă pe pat. Toți încăpem în 160X200cm și, în călătorii, am fost nevoiți să încăpem și în 140×200. Pentru începători, aș recomanda totuși un minim de 180×200, pentru confort maxim.

Metodologia a fost simplă: pătuț lipit de pat, pat lipit de perete sau, atunci când nu se poate, un set de perne mai dure, care nu își schimbă forma, la margine, bebe mic, eu ținându-l pe bebe în brațe (a se citi de un picior), soțul ținându-mă pe mine în brațe. În configurația asta, am scăpat și de grija că tatăl s-ar putea rostogoli peste fiu, iar, mai târziu, fiul a avut suficient spațiu, încât să poată dormi perpendicular pe lungimea patului dacă asta era ceea ce își dorea. Win-win!

Și, deci, ce m-ar face să aleg în continuare bed sharing pentru 100 de copii, dacă i-aș face?

  • să pot să stau fără să dorm sau să respir o noapte întreagă, doar privind puiul de om care tocmai a ieșit din mine;
  • să pot să îl simt acolo, ținând timid o mână peste genunchiul lui, sau luându-l în brațe de-a dreptul;
  • să îl pot pupa pe creștet și să simt mirosul de lapte de fiecare dată când mă bag în pat mai târziu decât el;
  • să fiu acolo la primul scâncet sau la primul semn de disconfort, să i-o ofer pe țiți și să îi mângâi obrajii rumeni și astfel el să doarmă cât mai mult;
  • să ne trezim călăriți dimineața, surprinși de un cuvânt adăugat peste noapte în vocabular repetat încontinuu;
  • să învelesc prin somn puiul cu păturica preferată și a 5650-a oară în care s-a dezvelit;
  • să nu deschid ochii atunci când trebuie să alăptez puiul; să nu mișc decât o mână și o bretea de la maiou;
  • să ne îngrămădim în pat, ca niște sardele chinuite, așa încât nici nu mai avem nevoie de pilotă;
  • să ne confirmăm încă o dată că intimitatea unui cuplu nu ține de o ușă închisă la dormitor;
  • să gravez adânc în suflet fiecare moment în care patul este plin de viață și râsete și dragoste pentru ziua în care va fi gol.

Provocarea a fost depășită cu un singur bebeluș. Acum urmează stabilirea configurației perfecte pentru 2 adulți plus 2 bebei, la care plănuim intens să schimbăm salteaua cu una mai mare.

Pui dormind cu părinții; Sursă: http://hellobaby.hu/
Pui dormind cu părinții; Sursă: http://hellobaby.hu/

Voi cum preferați să dormiți cu cei mici?

 

În slipi prin Lanzarote

Anul acesta, după ce am petrecut aproape 2 luni printre turiști pensionari (care vizitează în număr foarte mare insula Tenerife), ne-am hotărât să încercăm încă 2 insule canariote, Lanzarote și Fuerteventura. Lanzarote a fost o surpriză plină de viață, cu o medie de vârstă de 20-25 de ani, datorită familiilor tinere cu mulți copii și sportivilor (surferi, windsurferi, kiteboarderi, paddleboarderi, cicliști, drumeți, maratoniști).

De asemenea, Lanzarote ne-a surprins prin peisajul inedit, pregnant vulcanic, iar erupțiile care au izbucnit în 1730 timp de 5 ani și jumătate au schimbat radical morfologia insulei, câmpurile de lavă însumând peste 1 km3. Astfel s-a format ceea ce se numește astăzi Parcul Național Timanfaya.

 

Ce am vizitat:

Plajele din Lanzarote nu sunt multe, dar au un aer boem și intim, cu nisip auriu sau negru. Există atât golfuri mici și liniștite pe coasta nord-estică, ce sunt puțin vizitate de turiști cât și plaje largi și aurii cu ape calme sau plaje cu valuri puternice, potrivite pentru sporturi. Deși Lanzarote este o insulă care s-a ivit din ocean în urma activității vulcanice, doar câteva plaje au nisip negru.

 

  • Costa de Papagayo – probabil cea mai frumoasă plajă de pe insulă, nouă ne-a mers direct la suflet.
    Costa Papagayo; Sursă: arhivă personală
    Costa Papagayo; Sursă: arhivă personală

    Se află în sudul insulei, un golf în formă de semilună, cu nisip fin și auriu. Plajă este adăpostită de stânci și este locul perfect pentru înot și bălăceală, atât pentru copii cât și pentru adulți, deoarece apele sunt liniștite și curate, valurile line. De cele mai multe ori, plaja este foarte bine protejată de masele de aer. Aici se ajunge pe un drum neasfaltat destul de deteriorat, iar la intrarea în zonă se plătește o taxă de 3 euro, în zonă aflându-se o serie de 6-7 plaje.

    Drumul spre Papagayo; Sursă: arhivă personală
    Drumul spre Papagayo; Sursă: arhivă personală

    Parcarea de lângă plajă este generoasă, se găsesc și 2 terase, însă review-urile nu ne-au încurajat să încercăm vreo gustare de acolo.

    Costa Papagayo, vedere de sus; Sursă: arhivă personală
    Costa Papagayo, vedere de sus; Sursă: arhivă personală

     

  • Playa de la Cera – se află în dreapta plajei Papagayo, cu o lungime de 105m și o lățime de 30m. Este o plajă cu nisip alb și fin, iar oceanul este liniștit. E un loc minunat de savurat apusul și de intrat în valurile calme.
    Playa de la Cera: Sursă: arhivă personală
    Playa de la Cera: Sursă: arhivă personală

     

  • Playa de Caletón Blanco – cu puțin înainte de intrarea în orașul pescăresc Orzola, se găsește o serie de golfulețe numite “Los Caletones” cu apă turcoaz, nisip alb și pietre vulcanice acoperite de licheni verzi.
    Playa de Caletón Blanco; Sursă: arhivă personală
    Playa de Caletón Blanco; Sursă: arhivă personală

    Pe plajă există multe mici  adăposturi împotriva vântului construite din pietre negre, care arată ca o bază de igloo, în interiorul cărora poți face plajă liniștit. Zona se inundă des, formându-se câteva lagune minunate pentru joaca celor mici.

    Playa de Caletón Blanco; Sursă: arhivă personală
    Playa de Caletón Blanco; Sursă: arhivă personală

     

  • Playa de las Cucharas este plaja o urbană de aproximativ 650m pe care am vizitat-o în Costa Teguise. Este o plajă destul de vântoasă, unde se practică cu succes windsurful. Noi am avut parte de o plimbare plăcută aici.
    Playa de las Cucharas; Sursă: arhivă personală
    Playa de las Cucharas; Sursă: arhivă personală

     

  • Playa Grande și Playa Pocillos sunt două plaje urbane ce aparțin de Puerto del Carmen. Playa Grande este o plajă lungă de 1km, cu nisip auriu și ape liniștite, ușor accesibilă și mărginită de palmieri.
    Playa Grande; Sursă: arhivă personală
    Playa Grande; Sursă: arhivă personală

    Playa Pocillos este tot una dintre plajele care se inundă atunci când mareea crește. Aici se practică și windsurful.

    Playa de los Pocillos; Sursă: arhivă personală
    Playa de los Pocillos; Sursă: arhivă personală

     

  • Caleta de Famara este o plajă de 6km care se află pe coasta nord-vestică a insulei și este preferată multor localnici, întrucât este departe de resorturile turistice și este înconjurată de o zonă cu vegetație de dune.
    Playa Famara; Sursă: arhivă personală
    Playa Famara; Sursă: arhivă personală

    Golful foarte curbat este păzit de stânci imense, cu tentă rozalie, printre care și Peñas del Chache, cel mai înalt punct de pe insulă (670m). Noi nu am putut să ne bucurăm de ea, deoarece vântul era un bezmetic în ziua respectivă, însă am reușit să surprindem câteva detalii simpatice din peisaj. De pe această plajă, se observă mare parte din Arhipelagul Chinijo și anume La Graciosa, Alegranza, Montaña Clara și Roque del Oeste. Plaja este foarte potrivită pentru practicarea sporturilor de apă, precum surful și kitesurful, mai puțin înotului din cauza valurilor puternice și a curenților maritimi.

    Playa de Famara; Sursă: arhivă personală
    Playa de Famara; Sursă: arhivă personală

 

Peisaje

  • Mirador del Rio

Așa a început vizita noastră în Lanzarote, mai ales că știm bine cultul spaniolilor cu promovarea punctelor de belvedere. Mirador del Rio este una dintre capodoperele create de Cesar Manrique, arhitect artist născut și crescut în Lanzarote și foarte iubit de localnici. De la Mirador del Rio, ai o panoramă spectaculoasă asupra insulei La Graciosa, unde poți face și călătorii de o zi, eventual tururi de insulă cu bicicleta și lenevit la plajă.

Mirador del Rio, vedere spre insula La Graciosa; Sursă: arhivă personală
Mirador del Rio, vedere spre insula La Graciosa; Sursă: arhivă personală

 

  • Valea celor 1000 de palmieri

Lanzarote este departe de a fi o oază luxuriantă precum nordul Tenerifelor. Însă toată valea Haria este verde și plină de palmieri, despre care localnicii spun că au fost plantați la fiecare naștere de copil: pentru fiecare nou-născut băiat au fost plantați 2 palmieri și pentru fiecare nou-născut fată – câte unul. O vizită pe vale într-o după-amiază înainte de apus te va ajuta să capeți o privire de ansamblu mult mai bună asupra insulei, care, de altfel, este în mare parte acoperită de cenușă și roci vulcanice.

Valea Haria, Valea celor 1000 de palmieri; Sursă: arhivă personală
Valea Haria, Valea celor 1000 de palmieri; Sursă: arhivă personală

 

  • El Charco Verde sau Charco de los Clicos este o lagună care face parte din Parcul natural al vulcanilor que se encuentra junto la población de El Golfo —municipio de Yaiza; zona este foarte vântoasă, dar alăturarea lagunei de culoarea smaraldului alături de oceanul aprig și întunecat, despărțite de plaja neagră creează un contrast care merită să înduri rafalele. Laguna verde s-a format într-un crater vulcanic bătrân inundat de apele oceanului, iar culoarea este dată de algele Ruppia-Maritima ce trăiesc în apă.
    El Charco Verde; Sursă: arhivă personală
    El Charco Verde; Sursă: arhivă personală

    În zona lagunei se găsesc foarte multe bucăți de olivină (mineral de culoare verde) ceea ce aduce mulți vizitatori geologi și bijuteri în zonă. Nu prea departe de El Charco Verde, am vizitat în drumul de întoarcere spre casă Los Hervideros, unde apa mării pare să fiarbă.

    Los Hervideros; Sursă: arhivă personală
    Los Hervideros; Sursă: arhivă personală

     

  • Câmpurile de viță-de-vie nu seamănă cu nici unele văzute până acum. Înainte de erupțiile de la 1730, solurile din Lanzarote erau foarte fertile. Aparent o catastrofă, oamenii au învățat despre soluri că după ce acestea au fost acoperite cu cenușă, ele au devenit foarte spongioase, putând reține umezeala pentru o durată mare de timp și cenușa a acționat ca un strat protector, păstrând temperatura solului constantă. Aceste consecințe s-au dovedit a fi benefice culturilor de viță-de-vie, aici luând naștere unele dintre cele mai gustoase vinuri spaniole. Unicitatea peisajului de podgorii este dată de existența barierelor de pietre vulcanice, pentru a apăra culturile de vânturile puternice. Mai multe despre acest subiect, puteți citi aici.

    Culturi de viță-de-vie; Sursă: arhivă personală
    Culturi de viță-de-vie; Sursă: arhivă personală

 

Ce ne-ar fi plăcut să mai vedem:

  • Caldera Blanca – un crater uriaș, cu diametrul de 1km, la care din păcate nu am reușit să ajungem din cauza furtunii de vânt. Despre traseu, pas cu pas, în limba spaniolă, puteți citi aici.
    Caldera Blanca; Sursă: lagavetavoladora.com
    Caldera Blanca; Sursă: lagavetavoladora.com

     

  • Timanfaya National Park este clasificată ca rezervație a biosferei UNESCO din 1993 și a fost folosită ca bază de antrenament pentru echipa Apollo a NASA. Aici se găsesc în jur de 360 de conuri vulcanice care răsar din nisipul negru granulat. Tot în Timanfaya, la El Diablo carnea la grătar se gătește direct la căldura care vine din interiorul vulcanului Islote de Hilario.
    Timanfaya Park; Sursă: fotolia-ap
    Timanfaya Park; Sursă: fotolia-ap

     

Unde ne-am cazat

Apartamentos Teguisol a fost gazda noastră pentru cele 8 nopți petrecute în Lanzarote. Cazarea am găsit-o prin Airbnb, dar complexul poate fi contactat și personal cu siguranță. Am fost foarte încântați de ospitalitatea persoanalului și de designul interior. Am avut chiar și o pisică pe terasă, care l-a fascinat pe puiul C. și cu care am luat masa de fiecare dată când am mâncat acasă.

Apartamentos Teguisol; Sursă: arhivă personală
Apartamentos Teguisol; Sursă: arhivă personală
Pisica Teguisol; Sursă: arhivă personală
Pisica Teguisol; Sursă: arhivă personală

 

 

Unde ne-a plăcut ce am mâncat în Lanzarote:

  • Puerto del Carmen, La Casa del Parmigiana – specific italian – ne-a plăcut foarte mult aici, serviciile și mâncarea au fost excelente, iar tratamentul copiilor la fel;
  • Arrecife, Tabla – am mâncat niște burgeri delicioși, ceea ce e mare lucru, ținând cont că în insulele Canare burgerii nu sunt chiar punctul forte;
    Restaurant Tabla; Sursă: arhivă personală
    Restaurant Tabla; Sursă: arhivă personală

    tabla-burg
    Burger Tabla; Sursă: arhivă personală
  • Costa Teguise, Pasteleria Tentation – o cofetărie-cafenea simpatică, unde ne-a încântat mai ales că puteam să stăm cu produsele în locul de joacă de la 20m distanță, găsind astfel o activitate plăcută pentru fiecare dintre noi.

 

Azi am stabilit că dintre toate Canarele pe care le-am vizitat, adică 4 la număr, cel mai probabil în Lanzarote ne-am întoarce pentru atmosferă, plajele intime dar pline de voie bună, familii cu copii, peisaje nemaiîntâlnite și ospitalitatea oamenilor.

Playa de la Cera; Sursă: arhivă personală
Playa de la Cera; Sursă: arhivă personală

Fuerteventura – plaje excelente pentru toată familia (Partea 1)

Deși călătoria noastră în Fuerteventura este abia la jumătate (din fericire!), nu m-am putut abține să scriu câteva impresii despre plajele la care am ajuns până acum. Urmând să stăm aici timp de 12 zile, am hotărât să petrecem primele 6 zile în partea de centru-sud a insulei, iar următoarele 6 în partea de nord, lângă Parcul Natural Corralejo.

Pentru primele 6 zile, ne-am găsit o cazare în Caleta de Fuste, prin Airbnb. Ne doream o cazare mai sudică, însă deoarece planul să vizităm 2 insule în plus (Lanzarote și Fuerteventura) a fost destul de spontan, ne-am adaptat la variantele disponibile.

Prima zi a fost mai mult de acomodare, cazare, desfăcut și organizat bagaje și vizitat orășelul Caleta de Fuste. Locurile de joacă ne-au încântat mai mult decât toate pe care le-am văzut până acum prin Canare, inventive și perfecte pentru C., care ieri a împlinit 1 an și 10 luni :). Construcțiile turistice sunt de bun gust, o grămadă de căsuțe cochete pe faleză și în rest ansambluri cu 2-3 etaje și hot tube-uri în curte.

 

Caleta de Fuste

Plaja El Castillo din Caleta de Fuste este una mai modestă decât ce urma să vedem, de 800m lungime și 40m lățime, cu nisip auriu și ape cristaline, însă nisipul ne-a cam dezamăgit deoarece pe mare parte din plajă, el este bătătorit și întărit; însă apa este bună de joacă, plaja fiind protejată de valuri.

Sursă: arhivă personală
Caleta de Fuste, acces pentru cărucioare; Sursă: arhivă personală

Pe lângă plajă, există, de asemenea, o zonă de țărm înalt, cu faleză și un castel vechi folosit pentru a apăra insula de atacurile piraților.

A doua zi nu ne-am îndepărtat încă din zonă, deoarece vremea a fost mohorâtă și ușor vântoasă. Astfel, ne-am făcut cumpărături temeinice pentru zilele ce au urmat și am explorat în continuare orășelul Caleta de Fuste cu ale lui locuri de joacă pe gustul nostru.

img_1813
Loc de joacă în Caleta de Fuste; Sursă: arhivă personală

Ei bine, de duminică am schimbat placa și fiecare zi a fost o explorare delicioasă a plajelor din sudul insulei. Două ne-au atras în mod special atenția și anume Risco del Paso – plajă care face parte din Sotavento – și Morro Jable. Am fi dorit să ajungem și la Cofete, însă timpul scurt și drumul anevoios ne obligă să amânăm vizita pe altă dată.

Risco del Paso

Sursă: arhivă personală
Playa Risco del Paso; Sursă: arhivă personală

Este o plajă minunată, parte din plaja mai mare Sotavento, în continuarea naturală a plajei Leeward sau Playa Barca. Accesul se face ușor, fiind foarte aproape de Costa Calma, unde există restaurante și supermarketuri pentru aprovizionare. Plaja are și o parcare suficient de mare. Teoretic, zona este destul de vântoasă, se practică windsurfing, kitesurfing – deci este o plajă bună și pentru aventurieri, însă noi am prins zile atât de calme, încât A. nu a putut face decât o lecție de kitesurfing.

Sursă: arhivă personală
Playa Risco del Paso – maree joasă; Sursă: arhivă personală

Pe lângă asta, plaja este minunată pentru plimbări cu copiii, pe o lungime de kilometri întregi, care în funcție de maree se inundă, formându-se mici lacuri și insule accesibile doar prin apă.

img_1854
Playa Risco del Paso inundată de maree; Sursă: arhivă personală

Când am ajuns pentru prima oară, ne-a surprins cât de lată era plaja, mareea fiind joasă, urmând ca în nici 2 ore, aspectul să se modifice dramatic și în locul plajei să fie 2-3 mari lacuri cu apă de culoare turcoaz despărțite de cordoane de nisip auriu.

img_1843
Playa Risco del Paso; Sursă: arhivă personală

Apele sunt calme și fără curenți, ca într-o lagună, ceea ce face locul prielnic înotului. Unde mai pui că datorită adâncimii mici din zonele inundate, temperatura apei crește suficient de mult, încât să te tenteze o baie pe cinste (în zona fără sportivi). Am întâlnit o grămadă de familii cu copii, media de vârstă fiind cuprinsă între 25 și 35 de ani, iar mai la sud de barul de kite există și o zonă pentru nudiști. Zmeiele și velele colorate nu pot decât să întregească minunatul peisaj.

Morro Jable

O altă plajă care ne-a impresionat și bucurat este plaja din Morro Jable, plaja Matorral/Solana/Saladar, lungă de 4,5km, lată de 60m și extrem de frumoasă. Accesul la plajă se face instant de pe marginea străzii din Morro Jable, unde, cu puțin noroc, poți găsi și loc de parcare.

img_2012
Vegetație de sărături din Morro Jable; Sursă: arhivă personală

Apoi, trebuie să traversezi o punte de lemn așezată peste o zonă de sărături cu vegetație protejată, unde am văzut o gașcă de veverițe “maure” (Atlantoxerus getulus – nu am găsit corespondentul în limba română 🙁 ) specie de veverițe de pământ originare din nordul Africii, care zburdau în tot locul.

Sursă: arhivă personală
Veveriță “maură”; Sursă: arhivă personală

Apoi, plaja ți se deschide în față, la fel de largă și primitoare cum ne-am obișnuit aici pe insulă, cu nisipuri alb-aurii și cu ape liniștite și turcoaz, de ai putea să juri că Atlanticul nu e acasă.

Sursă: arhivă personală
Playa Matorral la apus; Sursă: arhivă personală

Valurile vin liniștite către țărm, pe o distanță de 10-20 de metri, loc în care copiii mici pot alerga în voie, în afara oricărui pericol.

img_1982
Farul din Playa Matorral; Sursă: arhivă personală

Cofete

Deși nu am ajuns încă aici, din toate imaginile și poveștile pe care le-am întâlnit, am concluzionat că merită un loc pe lista noastră de plaje minunate. Din Morro Jable, accesul se face pe un drum neasfaltat, cam într-o oră jumătate. Plaja măsoară 14km lungime și 50m lățime, nu la fel de prietenoasă pentru bălăceala copiiilor, întrucât valurile sunt puternice, însă potrivită, cu siguranță, pentru plimbări interminabile și joacă în nisipul auriu. Este o plajă foarte liniștită, unde, ca în majoritatea plajelor din Fuerteventura, poți renunța când vrei tu la haine.

Playa Cofete; Sursă: lamejorplaya.es
Playa Cofete; Sursă: lamejorplaya.es

Ne plac mult, mult plajele de aici și te încurajăm să vii să le cunoști cât mai repede. Oamenii sunt calmi, se dau din drumul tău atunci când văd că ești cu un copil, te salută și îți zâmbesc, fie ei localnici sau turiști. Biletele de avion sunt avantajoase, iar cazările pentru toate gusturile. Și este extrem de plăcut să fugi de iarnă în doar 6 ore de zbor ;).

 

 

 

5 plaje din Tenerife la care m-aș reîntoarce oricând

Anul acesta promit să fiu mai conștiincioasă cu scrisul și să consemnez fiecare destinație nouă și frumoasă pe care o vizităm (momentan nu am început deloc bine :)) ). Până atunci însă, o mulțime de locuri care ne-au rămas în inimă merită menționate în retrospectivă.

În ceea ce privește plajele, locurile pe care le căutăm cu sete și în care ne regăsim întotdeauna, sunt plajele calme, pustii sau puțin populate, unde poți contempla natura, marea/oceanul, apusul/răsăritul și unde îți poți asculta interiorul.

Deși Tenerife este cunoscut pentru plajele populare și super amenajate pentru turiști de pe coasta de sud-vest a insulei, am petrecut acolo foarte puțin timp, doar pentru a căpăta o perspectivă de ansamblu asupra insulei. Anul acesta însă, i-am mai dat o șansă și am mai descoperit câteva plaje drăguțe.

Cât despre restul insulei, există o mulțime de locuri ce iarna par chiar virgine și nu atrag decât o parte dintre turiștii străini, despre care voi scrie mai jos. Vibe-ul este unul chill, cu oameni relaxați și zâmbitori, cu copii care aleargă după porumbei pe plajă și cu un sentiment de unison atunci când soarele intră în ocean până următoarea zi.

  1. Playa Punta Brava –  nu este chiar o plajă pustie, însă am rezonat din prima clipă cu ea. Plaja face parte din plaja mai mare a orașului Puerto de la Cruz, care se numește Playa Jardin. Numele este ales pe bună dreptate, plaja este plină de vegetație, iar când ridici privirea, în partea opusă oceanului, poți vedea cum domnește Teidele mândru. Plaja are nisip fin, negru – bazaltic, de proveniență vulcanică. Este preferata noastră din oraș, deoarece poți vedea apusul direct în clădirile vechiului cartier Punta Brava, care, de la această distanță, are o alură idilică, sau, bineînțeles, în ocean (în funcție de perioada anului).

    Sursă: arhivă personală
    Playa Punta Brava; sursă: arhivă personală
  2. Playa Bollulo – Este plaja noastră preferată de pe insulă. Se găsește tot în apropiere de orașul Puerto de la Cruz, preferatul nostru din Tenerife, de altfel, alături de plajele Los Patos și Ancón. La plaja Los Patos nu am reușit să ajungem, scările fiind surpate, însă am fotografiat-o de sus și arată cam așa:
    Sursă: arhivă personală
    Playa de los Patos; sursă: arhivă personală

    La acest șir de plaje se ajunge cu mașina, în 5-10 minute din oraș. Bollullo se află în stânga plajei Los Patos. De la locul de parcare, mai ai de parcurs o mică distanță pe jos, pe lângă o plantație de bananieri, după care se coboară un rând de scări și se ajunge la plajă. Partea frumoasă e că apuci să te bucuri și de peisajul de sus, de unde se vede toată plaja în splendoarea ei. s. Există și un mic bar pe plajă, dar, noi o preferăm atunci când este închis și este liniște. Aici vin multe familii cu copii, mulți îndrăgostiți și câțiva surferi rătăciți, majoritatea fiind localnici. Nisipul este iarăși splendid, extrem de fin dar fără să se lipească de pielea uscată, negru cu particule aurii, o plăcere să îți afunzi tălpile în el sau să îl presari printre degete.

    Playa Bollullo; sursă: arhivă personală
    Playa Bollullo; sursă: arhivă personală
  3. Playa Benijo – Aici ne-a plăcut la nebunie peisajul specific zonei Anaga, felul în care stâncile ies din ocean, nisipul negru, plimbarea de-a lungul coastei și restaurantele panoramice. Este o experiență la fel de intresantă atunci când mareea este joasă și poți ajunge la stâncile fotografiate de mine mergând prin nisip și rămășițe de valuri :). Se ajunge ușor cu mașina. O minune de plajă sălbatică, ce să mai vorbim!

    Sursă: arhivă personală
    Playa Benijo; sursă: arhivă personală
  4. Playa de las Teresitas – O plajă artificială și destul de populară în blog-posturi, însă este fooooarte întinsă (1,5 km lungime și aproximativ 50m lățime), așa că nu te vei îngrămădi într-o mare de oameni. Nisipul este adus din Sahara, iar plaja are un aspect caraibian, asemănându-se mai degrabă cu plajele din insulele mai estice, Furteventura și Lanzarote. Numai bună pentru înotat și pentru familii cu copii, datorită digului construit, Playa de las Teresitas este în topul nostru, deși nu este deloc sălbatică.

    Sursă: arhivă personală
    Playa de las Teresitas; sursă: arhivă personală
  5. Playa de Masca – pe această plajă nu pot să spun propriu-zis că ne-am întoarce, deoarece nu am ajuns fizic pe ea, însă am văzut-o de sus, de la distanță și, cu siguranță, merită o vizită. Este o plajă cu nisip negru, cu ape liniștite. Aici se poate ajunge cu barca din Los Gigantes sau se poate face un traseu din satul cu același nume, pe care l-am vizitat și ne-a încântat.

    Sursă: http://www.cronicanorte.es/aguas-cristalinas-en-la-playa-de-masca-en-tenerife/65287
    Playa de Masca; sursă: http://www.cronicanorte.es/aguas-cristalinas-en-la-playa-de-masca-en-tenerife/65287

P.S. Acestea sunt plajele pe care le-am încadrat în top anul trecut, 2017. După vizita de anul acesta, aș adăuga și 2-3 plaje mai sudice care m-au încântat și despre care voi scrie, desigur, în altă postare.

 

Cheesecake savuros cu fructe de pădure (varianta baby-friendly)

De cele 18 luni proaspăt împlinite ale puiului C. mi-am dorit o mică adunare de bebeluși, la noi acasă, unde cei mici să se poată juca pe săturate. Cum la o astfel de adunare se pretează numai gustări și torturi din ingrediente alese cu grijă, ne-am pus pe treabă și iată ce a ieșit: un cheesecake perfect cu fructe de pădure, apreciat chiar și de adulții amatori de dulce!

Rețeta de inspirație a fost cea de cheesecake clasic New York. Varianta mea conține vanilie și fructe de pădure, pe care însă le puteți înlocui cu alt gen de fructe dacă preferați.

img_20171107_080659

 

Ingrediente:

Pentru blat

  • 250g de biscuiți digestivi zdrobiți (voi reveni cu rețetă aici)
  • 150g de unt topit

Pentru cremă

  • 3 linguri de griș
  • 1 kg de brânză proaspătă de vaci (eu am folosit varianta cremoasă de la Lacteea, cu 20% grăsime)
  • 3 ouă medii
  • 150g smântână grasă (peste 30% grăsime) sau puteți folosi smântână dulce pentru frișcă, dacă aveți sursă proaspătă, fără stabilizatori
  • 1 păstaie de vanilie
  • zeama de la o lămâie

Pentru topping

  • 500g fructe de pădure – zmeură, mure, coacăze roșii, coacăze negre, căpșuni (eu am folosit congelate deoarece este noiembrie, dar bineînțeles, nu ezitați să puneți fructe proaspete dacă aveți posibilitatea)

 

Ustensile:

  • O tavă rotundă cu fund detașabil cu diametrul de 28cm
  • Hârtie de copt

Mod de preparare:

Partea bună la un cheesecake este că poate fi preparat cu o seară înainte de eveniment sau, pur și simplu, de consum, ceea ce este și recomandat, de altfel, deoarece compoziția trebuie să se răcească bine. Astfel că, biscuiții, odată răciți, se zdrobesc bine și se amestecă cu untul topit. Acest blat se așază pe fundul tăvii și se dă la cuptor pentru 10 minute la 180 de grade.

img_20171106_001940

Apoi, lăsați blatul la răcit și setați cuptorul pe temperatura de 200 de grade. Cele 3 linguri de griș se mixează cu brânza de vaci până se omogenizează. Se adaugă apoi ouăle și se continuă mixarea. Urmează smântâna, păstaia de vanilie și zeama de lămâie care trebuie mixate bine până compoziția este uniformă.

img_20171106_001923

Compoziția se așază deasupra blatului și se nivelează cu o spatulă. Tava se așază în mijlocul cuptorului peste o foaie de copt (e posibil ca untul topit să iasă puțin pe marginile tăvii.

img_20171106_002141

Se lasă la cuptor pentru 45 de minute. Dacă observați că începe să se rumenească, o puteți acoperi cu o altă bucată de foaie de copt, pentru a evita aspectul inestetic.

img_20171106_010911

Cheesecake-ul se lasă la răcit și apoi se bagă la frigider pentru minim 3 ore, de preferat peste noapte, după cum am menționat anterior. Eu am pus și zmeură proaspătă peste el.

img_20171106_153924

 

Fructele de pădure se pun într-o crăticioară la foc foarte mic, pentru 5 minute. Acest amestec se toarnă peste cheesecake și apoi se lasă în continuare la frigider. Puteți face acest pas fie după răcirea cheesecake-ului, fie chiar și cu o oră înainte de servire.

img_20171107_075918

 

Nouă ne-a plăcut foarte tare, atât textura cât și gustul acrișor și vanilat. Îl recomand cu căldură oricărui public baby-friendly și oricărei petreceri de succes!

img_20171107_082315

Poftă mare la cheesecake!

Biscuiți digestivi de casă

Biscuiții digestivi reprezintă o gustare ușor de preparat și de luat la pachet atunci când porniți la drum. Ei pot avea o mulțime de variații, în funcție de preferințe și de ce aveți în casă, este o rețetă ușoară și permisivă. Așa că, de ce să mai stăm pe gânduri? Hai să vedem cum se prepară!

img_20171105_235328

Ingrediente (pentru 8-10 biscuiți):

  • 75g unt rece
  • 100g făină integrală
  • 65g fulgi de ovăz medii sau mărunți
  • 1-2 linguri de lapte rece

Opțional puteți adăuga fructe uscate, nuci rîșnite mărunt sau orice fel de semințe.

Ustensile:

  • Tavă de cuptor
  • Hârtie de copt
  • Ustensile pentru decupat biscuiți (merge orice fel de improvizație de genul pahar 🙂 )

Untul se taie cubulețe sau feliuțe și se pune într-un castron, împreună cu făina integrală și cu fulgii de ovăz. Se amestecă cu mâna, până se transformă într-un aluat asemănător unui pesmet gros. Adăugați o lingură de lapte și continuați să îl frământați, nu prea mult. Aluatul trebuie să stea lipit, însă să nu se lipească de mâinile voastre.

Modelați aluatul într-o felie groasă de 2-3 cm, înveliți-l cu folie și puneți-l la frigider pentru minim 30 de minute, ideal o oră.

Când aluatul este rece, întindeți-l cu făcălețul până obțineți o grosime de aproximativ 1 cm. Biscuiții nu trebuie să fie foarte subțiri, pentru a nu se sfărâma.

Folosiți forme de tăiat biscuiți sau gura unui pahar, pentru a forma biscuiții. Puteți să îi decorați cu orice unealtă de bucătărie, să desenați linii pe ei cu un cuțit, să le faceți ochi (cu un pai), să faceți modele abstracte cu orice altceva găsiți la îndemână.

Încălziți cuptorul la 170 de grade. Puneți tava de biscuiți la frigider pentru încă 20 de minute.

Biscuiții se lasă la cuptor, în tavă, pe hârtie de copt, pentru 10-12 minute, la 170 de grade. Ei nu trebuie lăsați prea mult, pentru a evita, din nou, sfărâmarea lor.

După ce se răcesc, biscuiții pot fi ornați cu iaurt, fructe uscate, semințe etc. Ei constituie, de asemenea, o bază bună pentru cheesecake – vezi rețeta aici.

img_20171105_235332

Poftă bună!

Crochete de cartofi cu broccoli

Cel mai mult îmi place la Ikea să mă învârt printre corpurile de iluminat. Dar după ce am amețit bine de la atât învârtit, fac cum fac și ajung la Ikea Food. De cele mai multe ori, garnitura pe care o aleg sunt medalioanele cu cartofi și legume, care mi se par super bune, însă puțin cam sărate pentru gustul meu de mamă de toddler.

Astfel că, ajunsă acasă, am hotărât să improvizez o variantă de medalioane, baby-friendly, care să fie gustoase pentru toată familia. Iată ce a ieșit!

broc6

Ingrediente: 

  • 7-8 cartofi medii
  • 1 căpățână de broccoli
  • 1 legătură de ceapă verde
  • 1 legătură de pătrunjel
  • 100g de parmezan (pentru copii mai mari de 1 an)
  • 2-3 felii de mozzarella – nesărată sau foarte puțin sărată – tăiată cubulețe
  • 200g smântână grasă
  • 3 linguri de ulei de măsline
  • 2 ouă
  • piper

Ustensile:

  • 2 oale medii
  • tavă de cuptor
  • hârtie de copt

Mod de preparare:

Cartofii se fierb cu coajă sau fără, până devin aproape moi. Între timp, punem apă la fiert, pentru a opări căpățâna de broccoli. Eu o mai las 2 minute pe foc, până se face de un verde tare frumos. Urmează sfărâmarea cartofilor și mărunțirea în buchețele și mai apoi tocarea căpățânei opărite (de broccoli). Ceapa verde se taie mărunt, alături de pătrunjel și se adaugă la compoziția deja existentă. Adăugăm ouăle, smântâna, parmezanul și mozzarella, cele 3 linguri de ulei de măsline, puțin piper și amestecăm bine de tot, până se omogenizează amestecul.

Ce urmează e distractiv și pentru cei mici: se formează bastonașe scurte și se așază în tava de cuptor, pe hârtia de copt. Se lasă 25-30 de minute în cuptorul încins la 200 de grade, până se rumenesc ușor.

broc2

Se pot servi alături de un chefir rece sau cu o salată de castraveți cu mărar. Noi am încercat ambele variante.

broc3

Savuros pentru toți membrii familiei! Poftă mare!

Ce alimente trebuie evitate în diversificare

Primele 1000 de zile din viața unei persoane (adică cele 9 luni de sarcină plus aproximativ primii 2 ani de viață extrauterină) își pun amprenta apăsat pe obiceiurile alimentare ale omului, drept urmare reprezintă fereastra perfectă pentru a le asigura micuților primii pași spre o viață sănătoasă.

Sursă: pixabay.com
Sursă: pixabay.com

În jurul vârstei de 6 luni, bebelușii încep să arate semne că sunt pregătiți pentru introducerea altor alimente în afară de laptele matern (sau lapte-formulă). Astfel, este bine să le faceți cunoștință treptat cu solidele, alăptându-i la cerere în continuare. Solidele nu se introduc pentru a se scoate mese de lapte, ci pentru a obișnui sugarul cu alimentele până la vârsta de 1 an, când laptele matern capătă un rol secundar în alimentație (desigur, excepție fac perioadele de erupție dentară, viroze și salturi bruște în dezvoltare, când țiți redevine aproape exclusivă). Citește aici mai multe despre începutul diversificării.

Nu este greu să ai un bebeluș hrănit sănătos și nu există o știință exactă a introducerii solidelor. Cât timp laptele matern/formula de lapte rămâne sursa principală de hrană pentru întreaga durată a primului an, simțiți-vă liberi să experimentați, bineînțeles, urmând niște reguli simple și, în mare parte, intuitive.

 

Ce alimente trebuie evitate?

Alimentele care trebuie evitate se referă la două mari categorii: alimente cu risc de înec și alimente cotate ca “nesănătoase” – mai ales din punct de vedere al preparării lor.

Alimente cu risc de înec

  • orice fel de nuci și semințe întregi până la minim 3 ani, de preferat chiar 5, după recomandările OMS ; de altfel, nucile și semințele râșnite sunt o sursă incredibilă de proteine și de fier, așa că ar trebui oferite zilnic;

mixed-1938302_960_720

  • boabe de rodie;
  • boabe întregi de struguri; boabele mari de strugure ar trebui chiar tăiate în 4, noi am avut un incident cu o jumătate de boabă de strugure, din fericire nu a fost un înec serios. Adaptați-vă la cunoașterea bebelușului vostru;
  • roșii cherry întregi; asemenea strugurilor, acestea trebuie tăiate în 2 sau în 4, pe lungime;
  • fructe crude tari și sfărâmicioase (mere, gutui, unele soiuri de pere etc.);
  • legume crude tari și sfărâmicioase (morcov, păstârnac etc.);
  • frunze întregi (salată verde, pătrunjel, rucola etc.)
  • alimente lipicioase (grijă mare la miezul de pâine caldă, unt de arahide etc.)

Alimente nesănătoase

  • sare sau produse care conțin sare adăugată; Rinichii copiilor sunt unul dintre cele mai vulnerabile organe,  iar cantitatea de sare pe care o pot prelucra la această vârstă este de sub 1g pe zi, ceea ce nu e deloc mult și pe care și-o iau din sodiul natural din alimente. Toate reziduurile pe care rinichii nu le pot îndepărta se acumulează în sânge, cu consecințe dăunătoare asupra organismului. Nici mai apoi, limita nu se întinde prea departe, așa că este mult mai simplu să o evitați în continuare. Noi, după 1 an, am introdus ceva parmezan și brânză sărată în preparate, eventual boabe de mazăre sau porumb conservate (am căutat produsele care conțin cât mai puțină sare, despre care voi scrie în altă postare). Această limită de sare corespunde a 0.4 grame de sodiu. Între 1 an și 3 ani, cantitatea maximă de sare recomandată zilnic este de 2 grame de sare pe zi, adică 0.8 grame de sodiu; bineînțeles, orice ierburi și condimente pot fi adăugate în mâncare pentru a găti preparate delicioase;
  • zahăr, miere și îndulcitori (de reținut că și așa-zișii îndulcitori naturali sunt tot zahăr, deci nu au ce căuta în alimentația unui copil mai mic de 5 ani). Pe lângă faptul că este tot un zahăr, mierea nu este recomandată sub 1 an și din cauza posibilității de a fi infestată cu o bacterie care produce botulism. Orice formă de zahăr rafinat este dăunătoare pentru dentiția copiilor, pentru sistemul lor imunitar, pentru nivelul de concentrare al copiilor și, în plus, consumul de zahăr crește riscul de boli de inimă în viitor; oferiți-le în schimb tot felul de fructe crude și adăugați-le în preparatele pe care doriți să le îndulciți (banane, mere etc.); puteți, de asemenea, folosi fructe uscate, în cantități mici. Mai multe despre zahăr, puteți citi aici;
Sursă: pixabay.com
Sursă: pixabay.com
  • prăjeală – adăugați mereu apă atunci când trebuie să sotați o legumă sau când vreți să preparați carnea pe plită;
  • conservanți, adjuvanți și tot felul de năzbâtii alimentare care nu își iau locul în alimentația nimănui; de evitat mai ales alimente cu aditivii E102, E110, E122, E124 și E211;
  • afumătură;
  • preparate la grătar pe cărbuni;
  • mezeluri – (chiar și cele care nu conțin conservanți, au conținut ridicat de sare);
  • pește cu conținut potențial ridicat de mercur (rechin, pește-spadă, ton roșu, marlin);
  • piureuri pentru bebeluși din comerț (există și unele mici excepții, însă majoritatea acestor produse conțin diverși îndulcitori sau sunt mult mai puțin hrănitoare și proaspete decât ce le putem oferi noi acasă, în forma cea mai simplă); de asemenea, acestea au o textură prea cremoasă, de care un bebeluș care începe diversificarea corect, adică după 6 luni, nu are nevoie;
  • mâncare fast-food – cred că nu mai e nevoie de nici un fel de explicație aici;
  • gustări picante sau sărate (bineînțeles, putem folosi un praf de piper în prepararea alimentelor, însă nu le vom oferi sos chilly bebelușilor);
  • produse degresate sau semi-degresate – vom alege întotdeauna laptele integral, smântâna integrală, iaurt cu peste 3,5 % grăsime (preferatul nostru e cel grecesc care are aproximativ 10% grăsime) etc;
  • ouă crude sau gătite insuficient (ouăle trebuie fierte tari, iar celelalte preparate trebuie să conțină ou gătit bine) – au risc de salmonella; în alte țări există ouă pasteurizate, care se pot consuma crude (de exemplu, în maioneză) eu nu am văzut încă la noi, dar dacă apar, dați-mi de veste.

    Sursă: pixabay.com
    Sursă: pixabay.com

Alimente care trebuie oferite cu moderație:

  • ficat (conținut ridicat de vitamina A, cel mult odată pe săptămână, dar foarte hrănitor și cu conținut bogat în fier, așa că nu renunțați la el);
  • fructele uscate – ar trebui oferite împreună cu alte alimente, de preferat la una dintre mesele principale, deoarece au conținut ridicat de zahăr care poate afecta dentiția;
  • Sursă foto: pixabay.com
    Sursă foto: pixabay.com
  • produse din cereale integrale – conținutul mare de fibre din cerealele integrale oferă prea repede senzația de sațietate, astfel că există riscul ca bebelușul să nu își mai ia toți nutrienții necesari, deoarece s-a săturat prea repede;
  • pește gras – băieții ar trebui să consume mai puțin de 4 porții de pește gras pe săptămână, iar fetele mai puțin de 2 porții de pește gras pe săptămână, deoarece peștele gras poate conține poluanți care se acumulează în organism;
  • ulei gătit – folosiți cât mai puțin ulei în prepararea alimentelor;
  • grăsimi saturate – încercați să alegeți carne cu mai puțină grăsime.

 

Ce băuturi evităm în diversificarea copilului?

  • orice tip de ceai în alt scop în afară de cel terapeutic;
  • Sursă: pixabay.com
    Sursă: pixabay.com
  • băuturi care conțin cafeină;
  • băuturi care conțin alcool;
  • lapte animal sau vegetal ca băutură – cu scopul de a înlocui laptele matern sau laptele praf; puteți folosi însă laptele în orice fel de preparat;
  • sucuri de fructe sau alte sucuri, indiferent că sunt naturale sau îndulcite; deși poate părea o alternativă sănătoasă, sucul este tot o formă de zahăr; încurajați consumul de fructe întregi, iar dacă doriți neapărat, de la 1 an până la vârsta de 5 ani, puteți oferi suc de fructe diluat cu apă (1 parte suc cu 10 părți apă), împreună cu o masă principală, pentru a diminua efectele nocive asupra dentiției;
  • lapte de orez sau alte băuturi de orez – conținut ridicat de arsenic (valabil pentru toți copiii mai mici de 5 ani);
angel-767694_960_720
Sursă: pixabay.com

Singurele băuturi recomandate pentru sugari în primul an de viață sunt laptele matern/laptele formulă și apa. Laptele integral poate fi folosit în preparate pentru copii mai mari de 6 luni, dar niciodată nu ar trebui să fie oferit ca băutură până la minim 1 an de viață (unele recomandări susțin că minim 2 ani de viață).

Apa este bine să le-o oferiți într-o cană/într-un pahar, pentru a-i încuraja să experimenteze băutul și înghițitul. Este surprinzător cât de repede învață cei mici. Eu nu i-am oferit puiului C. recipiente complicate cu paie sau alte sisteme, ci cănițe simple din plastic fără BPA și pot spune că a fost cea mai bună alegere, deoarece de la 15-16 luni poate susține orice pahar de sticlă și îl poate folosi la fel de bine ca un adult, fără să fie necesar să îl dezvăț de alte recipiente. Excepție fac, bineînțeles, situațiile în care plecăm afară sau în călătorii, unde este necesar un recipient din care să nu se verse apa. Cele mai puțin intruzive le-am considerat a fi cele tip 360 de grade sau, de ce nu, chiar bidoanele de jumătate de litru de apă, direct cumpărate.

Sursă: pixabay.com
Sursă: pixabay.com

În notă de încheiere, niciodată să nu forțați un bebeluș să mănânce. Asigurați-vă că bebelușul este întotdeauna în siguranță, supravegheat și că mănâncă în poziția corespunzătoare, în șezut, nu culcat sau alergând. Nu plecați nici măcar pentru o secundă de lângă acesta. Fiți relaxați și aveți încredere în aptitudinile bebelușului de a se hrăni. Mult succes! 🙂

 

Surse: 

  • http://apps.who.int/iris/bitstream/10665/149782/1/9789241549028_eng.pdf
  • https://www.nhs.uk/start4life
  • http://www.thehealthsite.com
  • https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21772314
  • http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs393/en/

 

 

 

 

Începutul diversificării – ce trebuie să știi

De la început vă spun că pentru mine nu a contat ce curente sunt în vogă referitor la alimentația copilului. Mie mi se pare că acestea sunt niște demersuri firești și că fiecare mamă ar trebui să fie încrezătoare în ea și în copilul ei, investind într-un cadru armonios și echilibrat și în niște reguli de alimentație de bun-simț, pe care ar trebui să le urmeze orice ființă umană, fie ea bebeluș sau adult. În rest, câte capete, atâtea păreri. Mai bune sau mai puțin bune, cine poate ști?

Unul dintre motivele pentru care am ales diversificarea naturală, pe lângă încurajarea autonomiei bebelușului încă de la începutul vieții, a fost multitudinea de povești nefericite ale mamelor care la 2-3 ani ai copiilor le ofereau încă pasat mâncarea. Frica pune de obicei stăpânire pe tine în cele mai parșive moduri dacă o lași, așa că singurul mod de a o învinge este modelul: mă informez corect + cred + încerc.

 

De ce am ales autodiversificarea?

baby-84686_960_720
Sursă foto: pixabay.com

Autodiversificarea este doar un termen pretențios pentru cea mai simplă și firească metodă de alimentație: copilul ia cunoștință direct cu alimentele, în forma lor, fără să fie terciuite sau amestecate, pentru a-l încuraja să cunoască, să fie curios și să înlocuiască hrănirea la “cerere”, cu hrănirea la “alegere”. Evident, bebelușul va alege dintre variantele sănătoase pe care noi, părinții, i le vom pune la dispoziție, unde se urmează iarăși niște principii ferme și logice.

Țin minte totuși că, alăptându-l exclusiv pe puiul C., prima oară când l-am văzut mâncând, am simțit pe lângă satisfacție și o ușoară gelozie. Mi s-a părut un sentiment care nu se potrivea cu contextul, dar lăsându-l să se manifeste, am ajuns la rădăcina lui și am realizat ce se întâmplă odată cu diversificarea: începe desprinderea puiului din cuib. Este normal ca subconștientul să ne pună bețe în roate, să îl dorim încă dependent de mama, de căldura brațelor noastre. Mă gândesc că acesta poate fi un bun motiv pentru care unele mame aleg diversificarea clasică. Nimic de condamnat, însă nu e mai bine să ne ajutăm puii cu fiecare ocazie să fie cu adevărat încrezători în forțele proprii?

 

Ce se întâmplă diferit în autodiversificare (‘baby-led weaning’)?

Mâncarea nu este oferită deloc cu lingurița de către o altă persoană, bebelușul având control asupra alegerilor pe care le face și asupra cantității pe care o mănâncă. Ei sunt încurajați să exploreze multe feluri de mâncare, texturi și gusturi, în mod independent, ceea ce înseamnă că trebuie să li se ofere doar alimente pe care le pot gestiona. Despre aceste alimente, voi scrie ulterior. În prezent, există teorii suficiente care susțin că bebelușii hrăniți cu lingurița vor mânca mai mult decât ar alege ei înșiși; că piureurile oferite cu lingurița întârzie experiența mestecatului; că bebelușii care sunt hrăniți cu ceva ce nu le place, vor deveni mai mofturoși. Ca bonus, rezervându-le dreptul la independență când vine vorba de masă, îi încurajează să se dezvolte într-o gamă largă de aptitudini motorii.

 

Ce se întâmplă în această perioadă de tranziție

Perioada următoare alăptării exclusive/hrănirii cu formulă de lapte din primele 6 luni reprezintă o perioadă de tranziție, în care sugarul face cunoștință cu o grămadă de gusturi și de texturi, în care mama capătă încredere în abilitățile sugarului de a gestiona mâncarea, în care el însuși capătă încredere în capacitățile sale de a mânca, și în care cantitatea de alimente ingerate crește progresiv.

Experiențele timpurii cu mirosuri și gusturi variate pun bazele unei rate mai mari de acceptare a mâncărurilor noi de-a lungul vieții. Mulți bebeluși au tendința de a refuza un gust nou, însă dacă au contact repetat cu alimentul respectiv, șansele de a-l accepta, cresc.

De asemenea, foarte important este faptul că preferințele copiilor se șlefuiesc în funcție de tiparele existente în familie. Noi încercăm să mâncăm regulat (cât ne permite somnul de prânz al puiului C.), să mâncăm încet, fără grabă, în liniște și veselie. Mâncăm întotdeauna la masă (nu jucându-ne sau din picioare) și întotdeauna împreună (fie că sunt doar eu cu el sau suntem toți 3). Ritmicitatea este cheia pentru majoritatea activităților introduse în viața celor mici. Contextul social în care copiii mănâncă este de asemenea important, deoarece comportamentul alimentar al persoanelor din jur servește ca model pentru un copil în perioada de dezvoltare. Modelele pe care le are pot avea efecte puternice în selectarea mâncării.

 

De ce nu ar trebui să începem diversificarea înainte de 6 luni?

  • Laptele matern are calități incontestabile, el oferă puiului exact nutrienții de care acesta are nevoie. Singura deficiență care ar putea apărea după 6 luni este cea de fier, de aceea, pentru acomodarea în timp util (până să apară această deficiență de fier) cu alimentele solide, se începe ușor cu introducerea mâncării convenționale. În plus, necesarul de proteine crește.
  • Un copil nu se descurcă bine cu înghițitul alimentelor înainte de această vârstă
  • Crește riscul obezității și problemelor de sănătate

 

Semne că bebelușul este pregătit de începerea diversificării

Copilul trebuie să fie pregătit. Nu se întâmplă vreun eveniment ieșit din comun în ziua în care bebele împlinește 6 luni, nu se strică laptele și nu are nevoie subit și urgent de solide. Această vârstă este stabilită ca limită minimă, astfel ca în următoarele 6 luni, el să se fi acomodat cu majoritatea texturilor și gusturilor, cu procesul de manevrare a mâncării, cu înghițirea și cu ritualurile specifice. Cel mai important este ca totul să decurgă firesc, și bebelușul să fie pregătit. Ce înseamnă asta?

Momentul în care bebelușul este pregătit pentru diversificare depinde atât de maturitatea sisemului digestiv cât și de nivelul de dezvoltare a bebelușului. Întrucât nu putem să ne dăm seama când sistemul digestiv s-a dezvoltat îndeajuns, cercetările de până în prezent indică vârsta de 6 luni ca fiind ideală pentru evitarea problemelor de sănătate. Însă nu putem determina dezvoltarea bebelușului în funcție de grafice și calendare, astfel majoritatea puilor sunt pregătiți pentru a începe diversificarea între 6 și 8 luni.

Fiecare bebeluș este diferit, însă există câteva semne clare care împreună sugerează că bebelușul este pregătit pentru experimentarea solidelor:

  • bebelușul poate sta bine în șezut ținându-și capul ferm
  • bebelușul poate să își coordoneze mișcările ochi-mână-gură, astfel că ei pot privi mâncarea, o pot apuca și o pot duce la gură
  • bebelușul poate înghiți mâncarea – bebelușul are două reflexe primitive până la 4-6 luni – reflexul de extruzie a limbii (împingerea limbii în afara cavității bucale în urma stimulării tactile) și reflexul de vomă (reflexul „gag” sau faringian) care tind să se atenueze treptat pentru a permite începerea diversificarea; bineînțeles, uneori, ei vor face gag pentru că au introdus bucăți prea mari sau pentru că textura alimentului nu este una prietenoasă cu nivelul lor; acest lucru este mai greu de observat atunci când bebelușii primesc piureuri, întrucât acestea sunt mai greu de împins cu limba, ceea ce nu trebuie confundat cu faptul că bebelușul este pregătit mai devreme.
  • bebelușul poate și este dornic să mestece mâncarea (chiar dacă are doar gingii);
  • bebelușul își dorește să stea la masă cu familia, atunci când vă vede mâncând și pare să se întindă după mâncare.

Toate aceste semne trebuie văzute în unitatea lor, nu luate separat pentru a sugera într-adevăr că bebelușul este pregătit pentru începerea diversificării.

 

Ce facem dacă bebelușul nostru nu prezintă interes pentru mâncare la vârsta de 6 luni?

Sunt mulți bebeluși care nu prezintă un interes crescut pentru mâncare în primele luni de diversificare. Acesta nu reprezintă un motiv de îngrijorare, cât timp bebelușul este vioi, crește și se dezvoltă corespunzător în continuare. Interesul pentru solide poate să înmugurească pe parcursul hrănirii. Unul dintre adjuvanții procesului este luarea mesei împreună, cu aproximativ aceleași feluri de mâncare. Astfel, evenimentul devine unul de apartenență la grup, la familie, copilul învață și prin imitație și prin ritual în sine: spălarea mâinilor, pregătirea mesei, așezarea în scaun, primirea alimentelor.

Bebelușii care nu sunt interesați de solide pot să se dezvolte în continuare pe baza laptelui matern și atât până la 9 – 12 luni sau chiar și mai târziu. Cât timp bebelușul continuă să crească și să se dezvolte așa cum ar trebui, laptele îi îndeplinește nevoile în continuare. După 6 luni, bebelușii încep să aibă nevoie de mai mult fier și zinc față de cantitatea care se găsește în lapte matern, ceea ce înseamnă că aceste pot fi suplinite de alimentația cu solide. Dacă bebelușul nu este pregătit pentru diversificare este suficient să verificați raportul de fier și creșterea bebelușului și oferiți-i în continuare solide în forme adecvate vârstei pe care o are, chiar dacă încă nu le mănâncă. Indiferent de momentul în care bebelușul începe diversificarea, laptele matern este de obicei suficient pentru hrănirea corespunzătoare în primul an de viață.

În cazul nostru, am avut succes cu o mare parte dintre alimente, pe care puiul C. le-a acceptat sau chiar le-a iubit din prima. Am găsit forme atrăgătoare de a oferi chiar spanac (pe care noi îl uram înainte) și ficat (care totuși nu trebuie oferit prea des din cauza cantității foarte mari de vitamina A pe care o conține), astfel încât să ne asigurăm că aportul de fier este în continuare suficient. Asta pe lângă carnea roșie pe care i-am oferit-o săptămânal.

 

Semne false că bebelușul este pregătit

Unii oameni însă confundă unele semne cu faptul că bebelușul este deja pregătit: bebelușul cere să fie alăptat mai des, se trezește noaptea deși până atunci tiparul de somn era diferit, își rod pumnii sau bagă diverse obiecte în gură. Acestea sunt doar comportamente normale care apar în evoluția unui bebeluș. Alimentele solide nu vor face nici un bebeluș să doarmă mai mult noaptea și mesele suplimentare de lapte vor fi suficiente pentru a-l hrăni, atunci când acesta are nevoie de mai mult.

 

 

Practici recomandate de la prima masă de autodiversificare:

Noi am început diversificarea direct cu 3 mese pe zi, tocmai din acest motiv, de a-i fi mai ușor să perceapă ritmul de luare a mesei și de a-i oferi cât mai multe șanse să ia contact cu mâncarea. Gustările au fost mereu constituite de fructe sau de țiți. Nimic complicat, tocmai pentru a i le servi fără să necesite pregătire anterioară. De asemenea, a fost mai ușor pentru noi, deoarece nu am simțit că e o nevoie care crește progresiv, ci efectiv am luat-o ca atare de la început, gătind de 3 ori pe zi mâncare baby-friendly pentru toată familia.

  • Implică-i în ritualul de luarea a mesei, poate chiar a gătitului
  • Oferă-le mâncare asemănătoare cu cea de care vă bucurați voi la masă – nu este necesar să preparați mâncare separată pentru bebeluși. Dacă urmați câteva reguli simple, mesele vor deveni gustoase și sănătoase pentru întreaga familie.
  • Oferă-le finger foods și lingurițe pentru a se hrăni ei înșiși;
  • Urmărește un videoclip cu manevra Heimlich pentru a avea siguranță în caz de evenimente neplăcute. Amintește-ți că riscul de a se îneca este același și când sunt hrăniți cu lingurița și când sunt lăsați să mănânce singuri. Bebelușul ar trebui să mănânce doar în scaunul de masă, sau cel mult în brațele unui părinte, niciodată când se joacă, aleargă sau stă culcat.
  • Oferă-i și câte un pahar mic cu apă la fiecare masă, pentru a învăța să gestioneze și pentru a avea suficient timp să realizeze la ce este bună apa: ține de sete. Lasă-l să bea singur, să experimenteze, fie că îi oferi o cană simplă, o cană cu pai sau orice altă variantă îți place.

 

Reguli de aur în alegerea preparatelor

Sursă foto: pixabay.com
Sursă foto: pixabay.com
  • Oferă-i mâncare simplă, neprocesată – mâncarea de bază și gustările trebuie să fie cât mai naturale și mai puțin procesate. Asigură-te că bebelușul tău vede, atinge mâncarea pe care i-o oferi, astfel încât să poată face conexiuni între imagine și senzația și să își poată alege singuri mâncarea.
  • Lasă bebelușul să se implice în experiența mâncatului – alocă-ți timp și impică bebelușul în tot ce înseamnă experiența mâncării. Trebuie să te înarmezi cu răbdare, toleranță la mizerie ( multe dintre paste și legume vor ateriza pe jos mai repede decât poți preveni asta) și o gestionare bună a resturilor de mâncare – folosirea lor în alte rețete dacă nu sunt foarte procesate, sau oferirea unui membru al familiei veșnic nesătul.
  • Faceți din luarea mesei un eveniment frumos, plăcut. Este o oportunitate bună atât pentru joacă și învățare, cât și pentru furnizarea energiei și nutrienților necesari. De asemenea, oferiți-i posibilitatea să mănânce alături cu alte persoane la masă.
  • Fără mâncare ultra-procesată. Nu au și nu avem nevoie în alimentație decât de ingrediente simple, fără conservanți, îndulcitori și stabilizatori.

 

Diversificarea este o urmare naturală, firească în dezvoltarea copilului. Informează-te corect și îndrăznește să ai încredere în puiul tău și în tine. Ia-ți mereu toate măsurile de siguranță și fii consecvent/consecventă în ritualurile privind masa împreună. Diversificarea poate fi un moment bun pentru eliminarea obiceiurilor culinare nedorite și pentru transformarea unui eveniment banal într-o reuniune de familie mult-așteptată, chiar de 3 ori pe zi.