Bebelușisme

O zi din viața mamei

Bună dimineața, mămico!

Mamă cu pui în brațe; Sursă: pexels.com
Mamă cu pui în brațe; Sursă: pexels.com

Astăzi este o nouă zi! O zi în care te trezesc rostind cuvinte muncite, “mama”, “tsitsi”, cu toți dinții și o singură limbă, dar sună mai armonios decât o triadă majoră. Ai să mai lenevești încă 10 minute în pat, mângâindu-mă pe cap, în timp ce trag din răsputeri laptele la care am poftit în ultimele ore. Ai să te ridici, râzând, trâgându-mă de picioare, spunând o poezie amuzantă cu cuvinte pe care încă nu le pricep sau pe care poate chiar tu le-ai inventat și pupându-mi din când în când buricul  proaspăt. Iar apoi, urmează partea mea preferată, în care îmi numeri coastele și mă gâdilă teribil; îți spun, “mammma, mammma”, ca să te oprești, însă îmi place de nu mai pot!

Ne spălăm dinții, fața, mâinile, îmi schimbi scutecul și cântăm împreună cu ecou în baie un cântec despre rațe sau poate despre o broască ce și ea se spală pe față dimineața. Ne fugărim spre bucătărie, unde ai vrea să bei o cafea, dar pentru că puzzle-ul nou nu îmi iese astăzi, lași fierbătorul să plângă și vii să îmi mai arăți o dată unde se așază calul.

Ne îmbrăcăm, tu, mamă, frumoasă și proaspătă ca o zambilă, eu, copilaș stângaci, cu body-uri și pantaloni numai buni de frământat pe tobogane. Dar să mă încalț știu deja singur, pentru că mi-ai arătat cu răbdare cum se trage săndăluța peste călcâi și cum se trage de cataramă ca să închid ariciul. Despre care altădată mi-ai spus că este un animal și ai inventat niște sunete ciudate pe care acest arici le face, ca să mai rezist 10 minute în scaunul de mașină, când nu mai puteam de oboseală.

Ne jucăm, mami, ne jucăm prin iarbă, mă dai în leagăn și îmi arăți cum să îmi așez picioarele ca să reușesc să folosesc jucării mult prea mari pentru mine. Însă nu îmi spui niciodată să renunț că e greu, ci mă ajuți cu șiretlicuri prin care deja eu cred că pot să ajung unde vreau.

Apoi îmi povestești despre bebeluși, că și la noi în familie va mai veni unul și despre primăvară și despre cum se transformă copacii. Și eu cu cretă desenez un copac în floare, tu râzi și desenezi lângă un soare. Și îmi place cum citim poezii și povești din cărți cartonate în care îmi arăți personajele, cu iubire, în fiecare zi. Iar eu le cunosc, la fel de bine ca și tine, dar îmi place să te las încă să le pronunți numele, iar eu să mă cuibăresc pe pernuță sau să mă sprijin de piciorul tău la infinit.

Dar cel mai tare, mami, îmi place când mă iei în brațe din senin. Când mă ridici în aer, de parcă aș fi un avion și mă pupi după ureche, unde iubirea se simte moale. Când numărăm degețelele să ne asigurăm că mai sunt toate sau când inventezi boaze ce mă gâdilă între coaste. Și ții loc de toate, dar nimic nu ți-ar ține locul.

Iar când mi se face somn, mama, tu știi cum să respiri în ritmul meu, strângându-mă în brațele făcute din tandrețe și țițilindu-mă cu dor, de parcă ar fi ultima oară când m-ai ține la sân. Și îmi murmuri lin un cântec pe care parcă îl știu din altă viață, și îmi șoptești să închid ochii. Iar eu strâng pleoapele cu dorință, ca să te simt în somn și să te iau cu mine acolo de la primul vis și până dimineață.

Noapte bună, mama!

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *