De la început vă spun că pentru mine nu a contat ce curente sunt în vogă referitor la alimentația copilului. Mie mi se pare că acestea sunt niște demersuri firești și că fiecare mamă ar trebui să fie încrezătoare în ea și în copilul ei, investind într-un cadru armonios și echilibrat și în niște reguli de alimentație de bun-simț, pe care ar trebui să le urmeze orice ființă umană, fie ea bebeluș sau adult. În rest, câte capete, atâtea păreri. Mai bune sau mai puțin bune, cine poate ști?

Unul dintre motivele pentru care am ales diversificarea naturală, pe lângă încurajarea autonomiei bebelușului încă de la începutul vieții, a fost multitudinea de povești nefericite ale mamelor care la 2-3 ani ai copiilor le ofereau încă pasat mâncarea. Frica pune de obicei stăpânire pe tine în cele mai parșive moduri dacă o lași, așa că singurul mod de a o învinge este modelul: mă informez corect + cred + încerc.

 

De ce am ales autodiversificarea?

baby-84686_960_720
Sursă foto: pixabay.com

Autodiversificarea este doar un termen pretențios pentru cea mai simplă și firească metodă de alimentație: copilul ia cunoștință direct cu alimentele, în forma lor, fără să fie terciuite sau amestecate, pentru a-l încuraja să cunoască, să fie curios și să înlocuiască hrănirea la “cerere”, cu hrănirea la “alegere”. Evident, bebelușul va alege dintre variantele sănătoase pe care noi, părinții, i le vom pune la dispoziție, unde se urmează iarăși niște principii ferme și logice.

Țin minte totuși că, alăptându-l exclusiv pe puiul C., prima oară când l-am văzut mâncând, am simțit pe lângă satisfacție și o ușoară gelozie. Mi s-a părut un sentiment care nu se potrivea cu contextul, dar lăsându-l să se manifeste, am ajuns la rădăcina lui și am realizat ce se întâmplă odată cu diversificarea: începe desprinderea puiului din cuib. Este normal ca subconștientul să ne pună bețe în roate, să îl dorim încă dependent de mama, de căldura brațelor noastre. Mă gândesc că acesta poate fi un bun motiv pentru care unele mame aleg diversificarea clasică. Nimic de condamnat, însă nu e mai bine să ne ajutăm puii cu fiecare ocazie să fie cu adevărat încrezători în forțele proprii?

 

Ce se întâmplă diferit în autodiversificare (‘baby-led weaning’)?

Mâncarea nu este oferită deloc cu lingurița de către o altă persoană, bebelușul având control asupra alegerilor pe care le face și asupra cantității pe care o mănâncă. Ei sunt încurajați să exploreze multe feluri de mâncare, texturi și gusturi, în mod independent, ceea ce înseamnă că trebuie să li se ofere doar alimente pe care le pot gestiona. Despre aceste alimente, voi scrie ulterior. În prezent, există teorii suficiente care susțin că bebelușii hrăniți cu lingurița vor mânca mai mult decât ar alege ei înșiși; că piureurile oferite cu lingurița întârzie experiența mestecatului; că bebelușii care sunt hrăniți cu ceva ce nu le place, vor deveni mai mofturoși. Ca bonus, rezervându-le dreptul la independență când vine vorba de masă, îi încurajează să se dezvolte într-o gamă largă de aptitudini motorii.

 

Ce se întâmplă în această perioadă de tranziție

Perioada următoare alăptării exclusive/hrănirii cu formulă de lapte din primele 6 luni reprezintă o perioadă de tranziție, în care sugarul face cunoștință cu o grămadă de gusturi și de texturi, în care mama capătă încredere în abilitățile sugarului de a gestiona mâncarea, în care el însuși capătă încredere în capacitățile sale de a mânca, și în care cantitatea de alimente ingerate crește progresiv.

Experiențele timpurii cu mirosuri și gusturi variate pun bazele unei rate mai mari de acceptare a mâncărurilor noi de-a lungul vieții. Mulți bebeluși au tendința de a refuza un gust nou, însă dacă au contact repetat cu alimentul respectiv, șansele de a-l accepta, cresc.

De asemenea, foarte important este faptul că preferințele copiilor se șlefuiesc în funcție de tiparele existente în familie. Noi încercăm să mâncăm regulat (cât ne permite somnul de prânz al puiului C.), să mâncăm încet, fără grabă, în liniște și veselie. Mâncăm întotdeauna la masă (nu jucându-ne sau din picioare) și întotdeauna împreună (fie că sunt doar eu cu el sau suntem toți 3). Ritmicitatea este cheia pentru majoritatea activităților introduse în viața celor mici. Contextul social în care copiii mănâncă este de asemenea important, deoarece comportamentul alimentar al persoanelor din jur servește ca model pentru un copil în perioada de dezvoltare. Modelele pe care le are pot avea efecte puternice în selectarea mâncării.

 

De ce nu ar trebui să începem diversificarea înainte de 6 luni?

  • Laptele matern are calități incontestabile, el oferă puiului exact nutrienții de care acesta are nevoie. Singura deficiență care ar putea apărea după 6 luni este cea de fier, de aceea, pentru acomodarea în timp util (până să apară această deficiență de fier) cu alimentele solide, se începe ușor cu introducerea mâncării convenționale. În plus, necesarul de proteine crește.
  • Un copil nu se descurcă bine cu înghițitul alimentelor înainte de această vârstă
  • Crește riscul obezității și problemelor de sănătate

 

Semne că bebelușul este pregătit de începerea diversificării

Copilul trebuie să fie pregătit. Nu se întâmplă vreun eveniment ieșit din comun în ziua în care bebele împlinește 6 luni, nu se strică laptele și nu are nevoie subit și urgent de solide. Această vârstă este stabilită ca limită minimă, astfel ca în următoarele 6 luni, el să se fi acomodat cu majoritatea texturilor și gusturilor, cu procesul de manevrare a mâncării, cu înghițirea și cu ritualurile specifice. Cel mai important este ca totul să decurgă firesc, și bebelușul să fie pregătit. Ce înseamnă asta?

Momentul în care bebelușul este pregătit pentru diversificare depinde atât de maturitatea sisemului digestiv cât și de nivelul de dezvoltare a bebelușului. Întrucât nu putem să ne dăm seama când sistemul digestiv s-a dezvoltat îndeajuns, cercetările de până în prezent indică vârsta de 6 luni ca fiind ideală pentru evitarea problemelor de sănătate. Însă nu putem determina dezvoltarea bebelușului în funcție de grafice și calendare, astfel majoritatea puilor sunt pregătiți pentru a începe diversificarea între 6 și 8 luni.

Fiecare bebeluș este diferit, însă există câteva semne clare care împreună sugerează că bebelușul este pregătit pentru experimentarea solidelor:

  • bebelușul poate sta bine în șezut ținându-și capul ferm
  • bebelușul poate să își coordoneze mișcările ochi-mână-gură, astfel că ei pot privi mâncarea, o pot apuca și o pot duce la gură
  • bebelușul poate înghiți mâncarea – bebelușul are două reflexe primitive până la 4-6 luni – reflexul de extruzie a limbii (împingerea limbii în afara cavității bucale în urma stimulării tactile) și reflexul de vomă (reflexul „gag” sau faringian) care tind să se atenueze treptat pentru a permite începerea diversificarea; bineînțeles, uneori, ei vor face gag pentru că au introdus bucăți prea mari sau pentru că textura alimentului nu este una prietenoasă cu nivelul lor; acest lucru este mai greu de observat atunci când bebelușii primesc piureuri, întrucât acestea sunt mai greu de împins cu limba, ceea ce nu trebuie confundat cu faptul că bebelușul este pregătit mai devreme.
  • bebelușul poate și este dornic să mestece mâncarea (chiar dacă are doar gingii);
  • bebelușul își dorește să stea la masă cu familia, atunci când vă vede mâncând și pare să se întindă după mâncare.

Toate aceste semne trebuie văzute în unitatea lor, nu luate separat pentru a sugera într-adevăr că bebelușul este pregătit pentru începerea diversificării.

 

Ce facem dacă bebelușul nostru nu prezintă interes pentru mâncare la vârsta de 6 luni?

Sunt mulți bebeluși care nu prezintă un interes crescut pentru mâncare în primele luni de diversificare. Acesta nu reprezintă un motiv de îngrijorare, cât timp bebelușul este vioi, crește și se dezvoltă corespunzător în continuare. Interesul pentru solide poate să înmugurească pe parcursul hrănirii. Unul dintre adjuvanții procesului este luarea mesei împreună, cu aproximativ aceleași feluri de mâncare. Astfel, evenimentul devine unul de apartenență la grup, la familie, copilul învață și prin imitație și prin ritual în sine: spălarea mâinilor, pregătirea mesei, așezarea în scaun, primirea alimentelor.

Bebelușii care nu sunt interesați de solide pot să se dezvolte în continuare pe baza laptelui matern și atât până la 9 – 12 luni sau chiar și mai târziu. Cât timp bebelușul continuă să crească și să se dezvolte așa cum ar trebui, laptele îi îndeplinește nevoile în continuare. După 6 luni, bebelușii încep să aibă nevoie de mai mult fier și zinc față de cantitatea care se găsește în lapte matern, ceea ce înseamnă că aceste pot fi suplinite de alimentația cu solide. Dacă bebelușul nu este pregătit pentru diversificare este suficient să verificați raportul de fier și creșterea bebelușului și oferiți-i în continuare solide în forme adecvate vârstei pe care o are, chiar dacă încă nu le mănâncă. Indiferent de momentul în care bebelușul începe diversificarea, laptele matern este de obicei suficient pentru hrănirea corespunzătoare în primul an de viață.

În cazul nostru, am avut succes cu o mare parte dintre alimente, pe care puiul C. le-a acceptat sau chiar le-a iubit din prima. Am găsit forme atrăgătoare de a oferi chiar spanac (pe care noi îl uram înainte) și ficat (care totuși nu trebuie oferit prea des din cauza cantității foarte mari de vitamina A pe care o conține), astfel încât să ne asigurăm că aportul de fier este în continuare suficient. Asta pe lângă carnea roșie pe care i-am oferit-o săptămânal.

 

Semne false că bebelușul este pregătit

Unii oameni însă confundă unele semne cu faptul că bebelușul este deja pregătit: bebelușul cere să fie alăptat mai des, se trezește noaptea deși până atunci tiparul de somn era diferit, își rod pumnii sau bagă diverse obiecte în gură. Acestea sunt doar comportamente normale care apar în evoluția unui bebeluș. Alimentele solide nu vor face nici un bebeluș să doarmă mai mult noaptea și mesele suplimentare de lapte vor fi suficiente pentru a-l hrăni, atunci când acesta are nevoie de mai mult.

 

 

Practici recomandate de la prima masă de autodiversificare:

Noi am început diversificarea direct cu 3 mese pe zi, tocmai din acest motiv, de a-i fi mai ușor să perceapă ritmul de luare a mesei și de a-i oferi cât mai multe șanse să ia contact cu mâncarea. Gustările au fost mereu constituite de fructe sau de țiți. Nimic complicat, tocmai pentru a i le servi fără să necesite pregătire anterioară. De asemenea, a fost mai ușor pentru noi, deoarece nu am simțit că e o nevoie care crește progresiv, ci efectiv am luat-o ca atare de la început, gătind de 3 ori pe zi mâncare baby-friendly pentru toată familia.

  • Implică-i în ritualul de luarea a mesei, poate chiar a gătitului
  • Oferă-le mâncare asemănătoare cu cea de care vă bucurați voi la masă – nu este necesar să preparați mâncare separată pentru bebeluși. Dacă urmați câteva reguli simple, mesele vor deveni gustoase și sănătoase pentru întreaga familie.
  • Oferă-le finger foods și lingurițe pentru a se hrăni ei înșiși;
  • Urmărește un videoclip cu manevra Heimlich pentru a avea siguranță în caz de evenimente neplăcute. Amintește-ți că riscul de a se îneca este același și când sunt hrăniți cu lingurița și când sunt lăsați să mănânce singuri. Bebelușul ar trebui să mănânce doar în scaunul de masă, sau cel mult în brațele unui părinte, niciodată când se joacă, aleargă sau stă culcat.
  • Oferă-i și câte un pahar mic cu apă la fiecare masă, pentru a învăța să gestioneze și pentru a avea suficient timp să realizeze la ce este bună apa: ține de sete. Lasă-l să bea singur, să experimenteze, fie că îi oferi o cană simplă, o cană cu pai sau orice altă variantă îți place.

 

Reguli de aur în alegerea preparatelor

Sursă foto: pixabay.com
Sursă foto: pixabay.com
  • Oferă-i mâncare simplă, neprocesată – mâncarea de bază și gustările trebuie să fie cât mai naturale și mai puțin procesate. Asigură-te că bebelușul tău vede, atinge mâncarea pe care i-o oferi, astfel încât să poată face conexiuni între imagine și senzația și să își poată alege singuri mâncarea.
  • Lasă bebelușul să se implice în experiența mâncatului – alocă-ți timp și impică bebelușul în tot ce înseamnă experiența mâncării. Trebuie să te înarmezi cu răbdare, toleranță la mizerie ( multe dintre paste și legume vor ateriza pe jos mai repede decât poți preveni asta) și o gestionare bună a resturilor de mâncare – folosirea lor în alte rețete dacă nu sunt foarte procesate, sau oferirea unui membru al familiei veșnic nesătul.
  • Faceți din luarea mesei un eveniment frumos, plăcut. Este o oportunitate bună atât pentru joacă și învățare, cât și pentru furnizarea energiei și nutrienților necesari. De asemenea, oferiți-i posibilitatea să mănânce alături cu alte persoane la masă.
  • Fără mâncare ultra-procesată. Nu au și nu avem nevoie în alimentație decât de ingrediente simple, fără conservanți, îndulcitori și stabilizatori.

 

Diversificarea este o urmare naturală, firească în dezvoltarea copilului. Informează-te corect și îndrăznește să ai încredere în puiul tău și în tine. Ia-ți mereu toate măsurile de siguranță și fii consecvent/consecventă în ritualurile privind masa împreună. Diversificarea poate fi un moment bun pentru eliminarea obiceiurilor culinare nedorite și pentru transformarea unui eveniment banal într-o reuniune de familie mult-așteptată, chiar de 3 ori pe zi.

 

 

 

One Reply to “Începutul diversificării – ce trebuie să știi”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *