Bebelușisme

Încălțămintea barefoot sau “mers desculț”

Eu cred că libertatea s-a născut în tălpile goale. S-a născut pe o pajiște verde cu iarba strivită sub greutatea călcâielor, pe urmele grăbite lăsate vara în nisipul moale și fierbinte atunci când abia ai ajuns la plajă, în noroiul rece și alunecos de toamnă, în care au alergat veseli copiii. Și mai cred că natura este șefa și că, ascultând-o cu adevărat, ne vom bucura de tot ce ne oferă ea și ne va fi mai bine.

Piciorul omului la naștere nu este o versiune miniaturală a piciorului adultului. Fără îndoială, piciorul este complex și uimitor. Fiecare picior are 200 000 de terminații nervoase numai în talpă. Piciorul și glezna găzduiesc 26 de oase, 33 de articulații 19 mușchi și tendoane și 107 ligamente. Procesul se finalizează abia în adolescență, așa că este crucial ca încălțămintea să fie bine aleasă – atunci când este necesar să fie purtată.

Sand on feet; Sursă: pexels.com

Într-o lume ideală, copilul ar putea să învețe să meargă desculț și ar evita cu succes probleme precum deformarea piciorului, unghiile încarnate și “piciorul atletului”. Însă, încălțămintea a apărut ca o necesitate de a ne proteja tălpile de posibilele pericole (sticlă și alte obiecte tăioase), de murdărie și de temperaturi extreme. Însă, purtând zi de zi pantofi rigizi și țepeni, mușchii piciorului devin mai slabi și încep să se atrofieze. Ne naștem cu picioarele libere și designul nostru natural include tot ce este necesar pentru a ne susține greutatea. Comunitățile care încă practică mersul desculț au o rată mult mai mică a accidentării picioarelor, spatelui și genunchilor, ceea ce poate fi justificat de stilul lor de “viață desculță”.

Când vine vorba despre încălțămintea copiilor, cel mai bun pantof este piciorul gol :). Cercetările susțin tipul de pantofi – mers desculț pentru copii încă din 1991. Imaginează-ți cum sunt pantofii rigizi pentru copilul tău, care abia începe să pășească, să descopere lumea de la verticală, să își țină echilibrul și să aibă o postură corectă. Încorsetat în întărituri și materiale opace, care nu lasă pielea să respire și care nu va fi o experiență prea plăcută. În schimb, mersul desculț dezvoltă mușchii și ligamentele piciorului, crește puterea arcului piciorului, îmbunătățește propriocepția (conștiența corpului nostru în raport cu mediul din jur) și ajută la o postură bună. Bineînțeles, nu înseamnă că o astfel de încălțăminte este secretul fericirii, sănătății copiilor, că fără ei copilul nu va învăța să meargă sau că nu va ajunge la Harvard. Însă, strict pentru fericirea piciorușelor, încălțămintea face diferența.

Majoritatea copiilor încep să meargă între 8 și 18 luni. Majoritatea toddlerilor au tălpile plate atunci când încep să meargă sau au tendința să meargă cu picioarele înclinate către interior, deoarece puterea mușchilor și rigiditatea ligamentelor au nevoie să ajungă la alt nivel de dezvoltare. Pe măsură ce oasele se dezvoltă și musculatura se întărește, aceste probleme se rezolvă.

Cum ar trebui să fie încălțămintea toddlerului tău?

  • talpă ultra-subțire, care să încurajeze propriocepția, activitatea neuromusculară și să completeze abilitatea naturală a corpului de a primi feedback de la terenul pe care pășește;
  • talpă joasă – încălțămintea trebuie să susțină toate activitățile de genul cățărat, alergat și sărit;
  • talpă plată – pentru o postură sămătoasă și lipsa presiunii pe articulații
  • talpă flexibilă – talpa să poată fi îndoită până la călcâi, iar piciorul să fie liber să se miște și să se conecteze cu solul;
  • spațiu generos pentru degete – să nu restricționeze mișcarea – este foarte important să urmăriți îndeaproape creșterea piciorului, deoarece piciorușele micilor cresc foarte rapid, iar încălțămintea prea strâmtă poate provoca încarnarea unghiilor și deformarea piciorului;
  • vârful pantofului mai larg decât zona câlcâiului, pentru a se potrivi cu forma naturală a piciorului, ceea ce ajută la echilibru mai bun;
  • material ușor, respirabil și ușor de curățat, din fibre naturale precum lâna, bumbacul, pielea, cânepa;
  • măsura potrivită;
  • prindere cu velcro/șireturi/alte metode prin care piciorul să nu se miște foarte mult în interiorul pantofului, însă să se bucure de suficient spațiu; noi am fost super încântați de prinderea cu scai  (chiar dacă îmi agățam ciorapii când îl ajuțam să se încalțe), deoarece puiul C. a putut să se încalțe singur și entuziast de la 20 de luni;
  • ușori, cu greutate cât mai mică.

 

Ce am testat și ne place:

  • Tikki (România) – au fost chiar primii pe care i-am testat, la primii pași, făcuți în Apuseni, într-o zi caldă de iulie;
  • Shooshoos (Africa de Sud)
  • Liliputi (Ungaria)

Mai jos am scris o listă cu încălțăminte barefoot pe care o puteți cumpăra de pe site-urile din România, în ordine aleatoare. Lista va fi updatată periodic, așa că dacă aveți sugestii și recomandări, vă rog să lăsați un comentariu la postare.

În ceea ce privește flexibilitatea tălpii, am auzit lucruri bune și despre DD Step (chiar am avut și noi o pereche), Elefanten, Biomecanics, Geox – însă nu s-ar clasifica chiar în genul barefoot.

Alte sfaturi:

  • nu folosiți încălțăminte care a mai fost purtată și este deformată evident. Încălțămintea ia forma piciorului așa că ea nu este potrivită pentru un alt copil, oricât de tentant ar fi din punct de vedere financiar;
  • măsurați periodic piciorușele copiilor (6-8 săptămâni), deoarece picioarele bebelușilor cresc foarte repede. Ritmul puiului meu C a fost foarte alert, nu am păstrat același număr mai mult de 2 luni și la fel se întâmplă și în prezent, la 2 ani și 5 luni.
  • mărimea trebuie aleasă astfel încât să nu fie prea mare – la copiii care abia încep să meargă, încălțămintea trebuie să aibă 5-7mm în plus față de lungimea tălpii, iar la copiii peste 2 ani care au deja ceva experiență în domeniu, pantofii pot fi cu 7-10mm mai mari;
  • cum măsori piciorul: puneţi o foaie sub piciorul copilului, pe o suprafață plană și tare, astfel încât talpa să fie supusă greutății corpului, desenați conturul tălpii și apoi măsurață cu o ruletă distanța de la vârful celui mai lung deget până în spatele călcâiului. Noi repetăm procedura de vreo 3 ori pentru fiecare picior și facem o medie, așa, ca să fim siguri :D.

    Desculț în iarbă; Sursă: pexels.com

Știință sau nu, putem să reducem întreaga discuție la presupunerea că pur și simplu corpul știe ce să facă atunci când intervenția noastră este minimă. Dați-le șansa copiilor să meargă desculți pe nisip, pietre, lemn, pietriș cât de des se poate. Când asta nu este posibil, atunci lăsați-i să se joace desculți în interior.

 

 

 

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published.