De ce am ales să nasc acasă

O mie de gânduri înainte, o mie de sentimente după…Nu știu dacă există eveniment mai dens din punct de vedere emoțional decât nașterea unui prunc. Pe lângă frica de necunoscut, trebuie să faci față multor întrebări și frici din tine, care înmuguresc în momentul în care afli că acolo crește cineva.

 
Brusc, nu mai ești responsabil doar de tine, ești complet răspunzător de ființa pe care ești nerăbdător să o cunoști. Totul este necunoscut în această tranziție spre momentul în care vei face cunoștință cu o nouă “persona” care îți aparține, mama, și cu o nouă persoană, bebelușul.

 
Odată ce afli că ești însărcinată, încep emoțiile, pozitive și negative.
Ce am simțit eu? Dragoste, ușurare, libertate, frumos, fericire, bucurie, curaj, speranță, satisfacție, mândrie, încredere, afecțiune, interes, curiozitate, surpriză, anticipație. Dar și anxietate, frică, îngrijorare. Toate într-o singură secundă, condensate.

 
Îmi aduc aminte că împrumutasem de la Biblioteca Metropolitană (merită să vă faceți un permis) cartea Mama și Copilul – de Elizabeth Fennwick, ca să am un reper în ceea ce privește sarcina și evoluția ei. Eram curioasă de ce se întâmpla în fiecare zi cu creația din mine, așa că rupeam toate site-urile în două să văd ce organ se dezvoltă în săptămâna în curs, cu ce fruct pot să îl compar pe bebeluș ca dimensiune, dacă mă aude, dacă are degete, dacă îi bate inima, dacă s-a format deja una.
Am făcut multe ecografii la început. Prima pentru că nu îmi venea să cred că sunt însărcinată. Mi s-a confirmat. A doua pentru că voiam să văd că sarcina e încă acolo. A treia pentru că îmi alesesem un medic care să îmi monitorizeze sarcina. A patra pentru că aveam deja 13 săptămâni și trebuia să fac ecografia fetală de 11-14 săptămâni. A 5a pentru că aveam deja 24 de săptămâni și trebuia să fac ecografia fetală de trimestrul 2. A 6a pentru că mi-am schimbat medicul. Și m-am oprit.
Ce aș face acum? Ecografia de 13 săptămâni și cea de trimestrul 2.

 
Dar, să mă întorc la cartea mea de îndrumare prin sarcină. Citeam, citeam și odată ce ajungeam la partea cu travaliul, o închideam. Era foarte frumos în bula mea, în care creștea o făptură mică, sânge din sângele meu, carnea din carnea mea, dar gândul că trebuia la un moment dat să iasă de acolo nu mă încânta foarte tare. Asta la început. Pe măsură ce timpul trecea, am devenit din ce în ce mai interesată de drumul bebelușului spre întâlnirea noastră, pentru a ne cunoaște în carne și oase.
Așa că am început să mă interesez activ de toate procedurile existente în spitalele noastre, pentru a putea asigura bebelușului meu un start cât mai bun în viață.
Așa am aflat că:

  • Centrul Național de Informații Biotehnologice raportează în articolul “The Increasing Trend in Caesarean Section Rates: Global, Regional and National Estimates: 1990-2014” că cea mai mare creștere a ratei a operațiilor de cezariană din Europa în perioada 1990-2014, o deține România cu 29.1 puncte, de la doar 7.2% până la 36,3%. În București, conform informațiilor existente pe bloguri și în tot felul de publicații, rata aceasta ar fi alarmant de mare, depășind 70%, însă momentan nu am găsit informații oficiale. Oricum ar fi, OMS recomandă o incidență a operațiilor de cezariană de maxim 10-15% din numărul total de nașteri. Cezariana este o măsură de urgență care se impune a fi aplicată doar în momentul în care mama sau fătul sunt în pericol;
  • Că există spitale prietene ale copilului, dar, din păcate, majoritatea doar cu numele;
  • Că nu ajunge ca spitalul să aibă un regulament în favoarea ta, sau ca medicul să îți susțină modul de gândire, ci că trebuie să găsești locul ideal în care cele două trăiesc în simbioză;
  • Că, în travaliu, vei sta într-o sală cu multe alte femei care urmează să nască, în luminile neoanelor, prinsă de aparate pentru monitorizare, fără libertatea de a te plimba prin natură, de a dansa goală sau ce te poate face pe tine cel mai mult să te relaxezi; eventual și cu niște asistente care nu dau doi bani pe tine ca individ;
  • Că, din păcate, se aplică multe proceduri nenecesare precum:
    • Anestezia epidurală
    • Monitorizarea fetală continuă
    • Epiziotomia
    • Injecția cu oxitocină
    • Împinsul cu coatele în burta mamei
    • Clamparea cordonului ombilical imediat după naștere
    • Luarea bebelușului de lângă mamă și aplicarea unor proceduri invazive acestuia
    • Reîntoarcerea bebelușului la mamă după muuuuulte ore
    • Hrănirea cu lapte praf a bebelușului și sfaturi greșite date mamei despre alăptare sau deloc
    • Imposibilitatea asistenței partenerului în sala de naștere
      …And so on

Bineînțeles, există și posibilitatea să naști la o clinică privată, începând cu prețuri de la 5000 de lei în sus, asta dacă ești foarte norocos să o găsești pe cea mai ieftină, media fiind undeva pe la 8000 de lei pentru o naștere vaginală. Însă nici aici nu ești scutit de unele demersuri care grăbesc nașterea, ceea ce poate aduce complicații în decursul natural al lucrurilor.

Am fost mai mult decât dezamăgită. Am citit, am investigat, am întors problema pe toate părțile. Însă văzând că rezolvarea nu îmi va fi dată de ceea ce cunosc deja, am ales să caut alternative. Nu foarte activ, însă am căutat multe povești ale nașterilor și așa am descoperit o cu totul altă lume – cea a nașterilor acasă. Totul se potrivea la milimetru cu lucrurile la care aspiram. Fiecare dorință se împlinea, fiecărei întrebări i se răspundea. Mi se părea atât de frumos încât mi-era greu să cred că există posibilitatea, că poveștile sunt adevărate, că aș putea și eu să mă bucur de o astfel de experiență. Auzisem vag de cineva care făcuse asta, dar nici nu cunoșteam pe cineva care să mă poată asista.

Căutările mele au fost mai degrabă pasive, informația a ajuns cumva la mine, la momentul potrivit. Prin ianuarie, a născut o cunoștință de a mea. Punând întrebările potrivite, am aflat și povestea: fetița lor se născuse acasă. Lucrurile s-au legat imediat, am intrat în contact cu moașa care o asistase pe cunoștința mea la naștere și am programat îndată o întâlnire.

Bineînțeles, o grămadă de noi frici și întrebări și-au făcut încet loc în mintea și sufletul meu. Acum aveam siguranța că niciuna dintre procedurile mârșave din spital nu mi se va aplica fără voia mea și fără o nevoie adevărată, însă cum puteam avea încredere că persoana pe care am ales-o va fi alături de mine până la bun sfârșit? Cum puteam ști că nu sunt una dintre persoanele care chiar au nevoie de spitalizare ca să ducă la bun sfârșit sarcina? Cum puteam să îmi iau inima în dinți și să spun nu epiduralei și altor instrumente de calmare, bazându-mă doar pe tăria mea fizică și sufletească, atunci când nici măcar nu mai născusem altădată pentru a ști ce mă așteaptă?

Dacă răspunsurile la aceste întrebări nu îți vin din toată inima și ai îndoieli, atunci, nașterea acasă nu este pentru tine. Dacă însă vrei să înfrunți aceste temeri, să faci un plan de back-up pentru o situație nealiniată cu dorința ta, să cunoști persoana care va avea onoarea să atingă prima copilul tău și să ai curajul să i te încredințezi în singurul moment din viața ta în care vei fi cea mai vulnerabilă și cea mai puternică în același timp, atunci poți începe pregătirea. Va fi o pregătire grea, conștiincioasă și pe care trebuie să o tratezi cu toată seriozitatea.

Fie că alegi să naști natural într-un cadru spitalizat, fie că alegi să naști natural în propriul tău sanctuar, fie că din motive medicale neinventate ajungi la operația de cezariană, șansa pe care o dai pruncului tău, să vină pe lume într-un mediu calm, dintr-o mamă relaxată (cât se poate, travaliul nu iartă pe nimeni), în armonie cu tot ceea ce îl înconjoară, acordându-i-se timpul de care are nevoie, pentru a veni pe lume fix atunci când este pregătit, va fi cea mai puternică rădăcină pe care i-o poți sădi.

Curând, voi reveni cu povestea nașterii în sine…

newborn-2653072_960_720
Sursă foto: https://pixabay.com/en/newborn-feet-hands-cute-adorable-2653072/

 

Recomandări pentru viitoarea mămică

 

Nu știu din ce motive am fost binecuvântată cu o naștere atât de minunată, dar știu ce mi-ar fi plăcut să cunosc în momentul în care am aflat că în mine crește viață, ce a fost bine din tot ce am făcut pe parcursul sarcinii și, cred eu, că m-a ajutat, și ceea ce a fost rău, adică un stres sau intervenții nenecesare.

1. Informează-te. Dacă sarcina este una normală, nu ai nevoie de mai mult saumai puțin de 2 ecografii, cea din trimestrul 1 – de translucență nucală și cea din trimestrul 2 – de evaluare a morfologiei fetale. Fiind ecografii complementare le poți face în același loc, la același medic,  și, probabil că o variantă bună este la spitalul Filantropia, unde, dacă te programezi din timp, beneficiezi de acestea gratuit.

2. Mișcă-te! Mișcarea este fantastică pentru bunăstarea pe tot parcursul nașterii, dar și pentru naștere în sine. Fă mișcare regulat, din prima până în ultima zi. În primul trimestru al sarcinii te poți bucura de orice tip de sport, eu am ales să merg la sală pentru exerciții ușoare. Din al doilea trimestru, când lucrurile se îngreunează am început să merg la înot, sport cu care am continuat până cu câteva zile înainte de a naște. Pe tot parcursul, am continuat cu fooooarte mult mers pe jos zilnic și cu practica yoga, care m-a ajutat să îmi mențin suplețea tendoanelor și flexibilitatea – la început, am continuat exercițiile uzuale, după care am combinat cu exerciții yoga pentru gravide.

3. Meditația și respirația. Posibil cele mai bune secrete pentru o naștere ușoară. Respirația este atuul de care, din păcate, de cele mai multe ori uităm: atât să îl folosim corect, cât și să ne reîntoarcem la el atunci când suntem agitați, stresați, nervoși simțim durere sau discomfort. Am meditat aproape zilnic cele 10 minute miraculoase, dimineața, după practica yoga. Concentrează-te și devino observatorul gândurilor tale și vei vedea de unde izvorăsc fricile, astfel vei ști să le recunoști și să le înneci în fașă. Concentrează-te asupra respirației, las-o să fie profundă, devino una cu ea și te vei conecta la esența ta cea mai pură, vei fi în controlul trupului tău.

4. Alimentația. Momentul în care afli că ești însărcinată este ultimul cel mai bun în care ar trebui să îți îndrepți privirea spre ceea ce mănânci. Nu numai că nutrienții pe care îi consumi ajută la buna desfășurare a sarcinii și îți vor asigura energia de care ai nevoie în această perioadă de schimbare permanentă, dar vor fi și cel mai bun combustibil pentru puiul tău, iar ulterior, un pilon de bază în alăptare și diversificare. Nu în ultimul rând, acum poți începe să fii un model bun pentru cel ce va fi cândva adultul pe care l-ai crescut.

5. Nu te stresa. Mergi cât mai mult în natură, în parcuri, observă lucrurile frumoase din jurul tău, lasă recunoștința și dragostea să te invadeze și să strige din interiorul tău. Iubește-te în fiecare moment și bucură-te de această perioadă greu de descris. Puiul tău te simte, cu cât vei fi mai relaxată, cu atât îi vei transmite curajul și încrederea necesare de a veni pe această lume.

6. Odihnește-te. În prima perioadă, oricum nu vei avea de ales, vei dormi oriunde ai încerca să te așezi, să mănânci, să te distrezi. Ulterior, te vei obișnui cu starea, iar după ce acțiunea de început a hormonilor se va mai potoli, te vei simți mult mai energică. Însă somnul de cel puțin 8 ore pe noapte, te va ajuta să îți păstrezi calmul și să ai resursele necesare pentru a ajuta la creșterea puiului tău.

7. Hidratează-te. În afară de importanța bine cunoscută a lichidelor în viața de zi cu zi, apa ajută la buna absorbție a nutrienților în celule care ajung la placentă pentru a-i fi hrană puiului tău. De asemenea, evită cafeina.

8. Fă exerciții pentru perineu. Acestea sunt asemănătoare cu exercițiile Kegel. Din săptămâna 24, eu le-am făcut zilnic. Conștientizarea acestor mușchi perineali este de mare ajutor în faza de expulzie.

9. Masajul perineal, din săptămâna 34 de sarcină. Cu un ulei ușor, seară de seară, cu ajutorul partenerului sau singură, masajul perineal destinde perineul, obișnuindu-l cu o parte din presiunea pe care o va simți în travaliu și în faza de expulzie.

10. Cunoaște-te cât mai bine. Pune-ți întrebări, observă-ți fricile, cercetează, informează-te. Este o perioadă nouă și anticiparea îți va fi cel mai bun aliat. Cunoaște-te pe tine, gândește-te ce ți-ar plăcea să experimentezi. Concentrează-te pe gândurile bune, notează-ți gândurile și dorințele, așteptările tale de la aducerea puiului tău printre noi. Cultivă-ți încrederea în tine și respectul față de faptul că ești femeie, față de trupul și sufletul tău. Ajută-ți mintea să devină unealta ta, prietenul tău de nădejde și adu-ți mereu aminte cine ești, respirând adânc. Ai încredere în corpul tău, care a învățat de atâtea generații cum să nască, cum să fie una cu natura. Pune la îndoială tot ce auzi, caută mereu a doua și a treia sursă și nu te lăsa până nu ești împăcată cu tine. Cere de la ceilalți să te sprijine în tot acest proces. Caută-ți persoane de încredere care să fie lângă tine atunci când îți naști puiul și care să se asigure că lucrurile se întâmplă conform dorințelor tale. Așteaptă-ți cu bucurie puiul și întâmpină-l cu zâmbet și cu sufletul plin de sărbătoare. Căci suntem femei și universul creează prin noi, așa cum a făcut-o de la începutul timpului :).