Ce alimente trebuie evitate în diversificare

Primele 1000 de zile din viața unei persoane (adică cele 9 luni de sarcină plus aproximativ primii 2 ani de viață extrauterină) își pun amprenta apăsat pe obiceiurile alimentare ale omului, drept urmare reprezintă fereastra perfectă pentru a le asigura micuților primii pași spre o viață sănătoasă.

Sursă: pixabay.com
Sursă: pixabay.com

În jurul vârstei de 6 luni, bebelușii încep să arate semne că sunt pregătiți pentru introducerea altor alimente în afară de laptele matern (sau lapte-formulă). Astfel, este bine să le faceți cunoștință treptat cu solidele, alăptându-i la cerere în continuare. Solidele nu se introduc pentru a se scoate mese de lapte, ci pentru a obișnui sugarul cu alimentele până la vârsta de 1 an, când laptele matern capătă un rol secundar în alimentație (desigur, excepție fac perioadele de erupție dentară, viroze și salturi bruște în dezvoltare, când țiți redevine aproape exclusivă). Citește aici mai multe despre începutul diversificării.

Nu este greu să ai un bebeluș hrănit sănătos și nu există o știință exactă a introducerii solidelor. Cât timp laptele matern/formula de lapte rămâne sursa principală de hrană pentru întreaga durată a primului an, simțiți-vă liberi să experimentați, bineînțeles, urmând niște reguli simple și, în mare parte, intuitive.

 

Ce alimente trebuie evitate?

Alimentele care trebuie evitate se referă la două mari categorii: alimente cu risc de înec și alimente cotate ca “nesănătoase” – mai ales din punct de vedere al preparării lor.

Alimente cu risc de înec

  • orice fel de nuci și semințe întregi până la minim 3 ani, de preferat chiar 5, după recomandările OMS ; de altfel, nucile și semințele râșnite sunt o sursă incredibilă de proteine și de fier, așa că ar trebui oferite zilnic;

mixed-1938302_960_720

  • boabe de rodie;
  • boabe întregi de struguri; boabele mari de strugure ar trebui chiar tăiate în 4, noi am avut un incident cu o jumătate de boabă de strugure, din fericire nu a fost un înec serios. Adaptați-vă la cunoașterea bebelușului vostru;
  • roșii cherry întregi; asemenea strugurilor, acestea trebuie tăiate în 2 sau în 4, pe lungime;
  • fructe crude tari și sfărâmicioase (mere, gutui, unele soiuri de pere etc.);
  • legume crude tari și sfărâmicioase (morcov, păstârnac etc.);
  • frunze întregi (salată verde, pătrunjel, rucola etc.)
  • alimente lipicioase (grijă mare la miezul de pâine caldă, unt de arahide etc.)

Alimente nesănătoase

  • sare sau produse care conțin sare adăugată; Rinichii copiilor sunt unul dintre cele mai vulnerabile organe,  iar cantitatea de sare pe care o pot prelucra la această vârstă este de sub 1g pe zi, ceea ce nu e deloc mult și pe care și-o iau din sodiul natural din alimente. Toate reziduurile pe care rinichii nu le pot îndepărta se acumulează în sânge, cu consecințe dăunătoare asupra organismului. Nici mai apoi, limita nu se întinde prea departe, așa că este mult mai simplu să o evitați în continuare. Noi, după 1 an, am introdus ceva parmezan și brânză sărată în preparate, eventual boabe de mazăre sau porumb conservate (am căutat produsele care conțin cât mai puțină sare, despre care voi scrie în altă postare). Această limită de sare corespunde a 0.4 grame de sodiu. Între 1 an și 3 ani, cantitatea maximă de sare recomandată zilnic este de 2 grame de sare pe zi, adică 0.8 grame de sodiu; bineînțeles, orice ierburi și condimente pot fi adăugate în mâncare pentru a găti preparate delicioase;
  • zahăr, miere și îndulcitori (de reținut că și așa-zișii îndulcitori naturali sunt tot zahăr, deci nu au ce căuta în alimentația unui copil mai mic de 5 ani). Pe lângă faptul că este tot un zahăr, mierea nu este recomandată sub 1 an și din cauza posibilității de a fi infestată cu o bacterie care produce botulism. Orice formă de zahăr rafinat este dăunătoare pentru dentiția copiilor, pentru sistemul lor imunitar, pentru nivelul de concentrare al copiilor și, în plus, consumul de zahăr crește riscul de boli de inimă în viitor; oferiți-le în schimb tot felul de fructe crude și adăugați-le în preparatele pe care doriți să le îndulciți (banane, mere etc.); puteți, de asemenea, folosi fructe uscate, în cantități mici. Mai multe despre zahăr, puteți citi aici;
Sursă: pixabay.com
Sursă: pixabay.com
  • prăjeală – adăugați mereu apă atunci când trebuie să sotați o legumă sau când vreți să preparați carnea pe plită;
  • conservanți, adjuvanți și tot felul de năzbâtii alimentare care nu își iau locul în alimentația nimănui; de evitat mai ales alimente cu aditivii E102, E110, E122, E124 și E211;
  • afumătură;
  • preparate la grătar pe cărbuni;
  • mezeluri – (chiar și cele care nu conțin conservanți, au conținut ridicat de sare);
  • pește cu conținut potențial ridicat de mercur (rechin, pește-spadă, ton roșu, marlin);
  • piureuri pentru bebeluși din comerț (există și unele mici excepții, însă majoritatea acestor produse conțin diverși îndulcitori sau sunt mult mai puțin hrănitoare și proaspete decât ce le putem oferi noi acasă, în forma cea mai simplă); de asemenea, acestea au o textură prea cremoasă, de care un bebeluș care începe diversificarea corect, adică după 6 luni, nu are nevoie;
  • mâncare fast-food – cred că nu mai e nevoie de nici un fel de explicație aici;
  • gustări picante sau sărate (bineînțeles, putem folosi un praf de piper în prepararea alimentelor, însă nu le vom oferi sos chilly bebelușilor);
  • produse degresate sau semi-degresate – vom alege întotdeauna laptele integral, smântâna integrală, iaurt cu peste 3,5 % grăsime (preferatul nostru e cel grecesc care are aproximativ 10% grăsime) etc;
  • ouă crude sau gătite insuficient (ouăle trebuie fierte tari, iar celelalte preparate trebuie să conțină ou gătit bine) – au risc de salmonella; în alte țări există ouă pasteurizate, care se pot consuma crude (de exemplu, în maioneză) eu nu am văzut încă la noi, dar dacă apar, dați-mi de veste.

    Sursă: pixabay.com
    Sursă: pixabay.com

Alimente care trebuie oferite cu moderație:

  • ficat (conținut ridicat de vitamina A, cel mult odată pe săptămână, dar foarte hrănitor și cu conținut bogat în fier, așa că nu renunțați la el);
  • fructele uscate – ar trebui oferite împreună cu alte alimente, de preferat la una dintre mesele principale, deoarece au conținut ridicat de zahăr care poate afecta dentiția;
  • Sursă foto: pixabay.com
    Sursă foto: pixabay.com
  • produse din cereale integrale – conținutul mare de fibre din cerealele integrale oferă prea repede senzația de sațietate, astfel că există riscul ca bebelușul să nu își mai ia toți nutrienții necesari, deoarece s-a săturat prea repede;
  • pește gras – băieții ar trebui să consume mai puțin de 4 porții de pește gras pe săptămână, iar fetele mai puțin de 2 porții de pește gras pe săptămână, deoarece peștele gras poate conține poluanți care se acumulează în organism;
  • ulei gătit – folosiți cât mai puțin ulei în prepararea alimentelor;
  • grăsimi saturate – încercați să alegeți carne cu mai puțină grăsime.

 

Ce băuturi evităm în diversificarea copilului?

  • orice tip de ceai în alt scop în afară de cel terapeutic;
  • Sursă: pixabay.com
    Sursă: pixabay.com
  • băuturi care conțin cafeină;
  • băuturi care conțin alcool;
  • lapte animal sau vegetal ca băutură – cu scopul de a înlocui laptele matern sau laptele praf; puteți folosi însă laptele în orice fel de preparat;
  • sucuri de fructe sau alte sucuri, indiferent că sunt naturale sau îndulcite; deși poate părea o alternativă sănătoasă, sucul este tot o formă de zahăr; încurajați consumul de fructe întregi, iar dacă doriți neapărat, de la 1 an până la vârsta de 5 ani, puteți oferi suc de fructe diluat cu apă (1 parte suc cu 10 părți apă), împreună cu o masă principală, pentru a diminua efectele nocive asupra dentiției;
  • lapte de orez sau alte băuturi de orez – conținut ridicat de arsenic (valabil pentru toți copiii mai mici de 5 ani);
angel-767694_960_720
Sursă: pixabay.com

Singurele băuturi recomandate pentru sugari în primul an de viață sunt laptele matern/laptele formulă și apa. Laptele integral poate fi folosit în preparate pentru copii mai mari de 6 luni, dar niciodată nu ar trebui să fie oferit ca băutură până la minim 1 an de viață (unele recomandări susțin că minim 2 ani de viață).

Apa este bine să le-o oferiți într-o cană/într-un pahar, pentru a-i încuraja să experimenteze băutul și înghițitul. Este surprinzător cât de repede învață cei mici. Eu nu i-am oferit puiului C. recipiente complicate cu paie sau alte sisteme, ci cănițe simple din plastic fără BPA și pot spune că a fost cea mai bună alegere, deoarece de la 15-16 luni poate susține orice pahar de sticlă și îl poate folosi la fel de bine ca un adult, fără să fie necesar să îl dezvăț de alte recipiente. Excepție fac, bineînțeles, situațiile în care plecăm afară sau în călătorii, unde este necesar un recipient din care să nu se verse apa. Cele mai puțin intruzive le-am considerat a fi cele tip 360 de grade sau, de ce nu, chiar bidoanele de jumătate de litru de apă, direct cumpărate.

Sursă: pixabay.com
Sursă: pixabay.com

În notă de încheiere, niciodată să nu forțați un bebeluș să mănânce. Asigurați-vă că bebelușul este întotdeauna în siguranță, supravegheat și că mănâncă în poziția corespunzătoare, în șezut, nu culcat sau alergând. Nu plecați nici măcar pentru o secundă de lângă acesta. Fiți relaxați și aveți încredere în aptitudinile bebelușului de a se hrăni. Mult succes! 🙂

 

Surse: 

  • http://apps.who.int/iris/bitstream/10665/149782/1/9789241549028_eng.pdf
  • https://www.nhs.uk/start4life
  • http://www.thehealthsite.com
  • https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21772314
  • http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs393/en/

 

 

 

 

Începutul diversificării – ce trebuie să știi

De la început vă spun că pentru mine nu a contat ce curente sunt în vogă referitor la alimentația copilului. Mie mi se pare că acestea sunt niște demersuri firești și că fiecare mamă ar trebui să fie încrezătoare în ea și în copilul ei, investind într-un cadru armonios și echilibrat și în niște reguli de alimentație de bun-simț, pe care ar trebui să le urmeze orice ființă umană, fie ea bebeluș sau adult. În rest, câte capete, atâtea păreri. Mai bune sau mai puțin bune, cine poate ști?

Unul dintre motivele pentru care am ales diversificarea naturală, pe lângă încurajarea autonomiei bebelușului încă de la începutul vieții, a fost multitudinea de povești nefericite ale mamelor care la 2-3 ani ai copiilor le ofereau încă pasat mâncarea. Frica pune de obicei stăpânire pe tine în cele mai parșive moduri dacă o lași, așa că singurul mod de a o învinge este modelul: mă informez corect + cred + încerc.

 

De ce am ales autodiversificarea?

baby-84686_960_720
Sursă foto: pixabay.com

Autodiversificarea este doar un termen pretențios pentru cea mai simplă și firească metodă de alimentație: copilul ia cunoștință direct cu alimentele, în forma lor, fără să fie terciuite sau amestecate, pentru a-l încuraja să cunoască, să fie curios și să înlocuiască hrănirea la “cerere”, cu hrănirea la “alegere”. Evident, bebelușul va alege dintre variantele sănătoase pe care noi, părinții, i le vom pune la dispoziție, unde se urmează iarăși niște principii ferme și logice.

Țin minte totuși că, alăptându-l exclusiv pe puiul C., prima oară când l-am văzut mâncând, am simțit pe lângă satisfacție și o ușoară gelozie. Mi s-a părut un sentiment care nu se potrivea cu contextul, dar lăsându-l să se manifeste, am ajuns la rădăcina lui și am realizat ce se întâmplă odată cu diversificarea: începe desprinderea puiului din cuib. Este normal ca subconștientul să ne pună bețe în roate, să îl dorim încă dependent de mama, de căldura brațelor noastre. Mă gândesc că acesta poate fi un bun motiv pentru care unele mame aleg diversificarea clasică. Nimic de condamnat, însă nu e mai bine să ne ajutăm puii cu fiecare ocazie să fie cu adevărat încrezători în forțele proprii?

 

Ce se întâmplă diferit în autodiversificare (‘baby-led weaning’)?

Mâncarea nu este oferită deloc cu lingurița de către o altă persoană, bebelușul având control asupra alegerilor pe care le face și asupra cantității pe care o mănâncă. Ei sunt încurajați să exploreze multe feluri de mâncare, texturi și gusturi, în mod independent, ceea ce înseamnă că trebuie să li se ofere doar alimente pe care le pot gestiona. Despre aceste alimente, voi scrie ulterior. În prezent, există teorii suficiente care susțin că bebelușii hrăniți cu lingurița vor mânca mai mult decât ar alege ei înșiși; că piureurile oferite cu lingurița întârzie experiența mestecatului; că bebelușii care sunt hrăniți cu ceva ce nu le place, vor deveni mai mofturoși. Ca bonus, rezervându-le dreptul la independență când vine vorba de masă, îi încurajează să se dezvolte într-o gamă largă de aptitudini motorii.

 

Ce se întâmplă în această perioadă de tranziție

Perioada următoare alăptării exclusive/hrănirii cu formulă de lapte din primele 6 luni reprezintă o perioadă de tranziție, în care sugarul face cunoștință cu o grămadă de gusturi și de texturi, în care mama capătă încredere în abilitățile sugarului de a gestiona mâncarea, în care el însuși capătă încredere în capacitățile sale de a mânca, și în care cantitatea de alimente ingerate crește progresiv.

Experiențele timpurii cu mirosuri și gusturi variate pun bazele unei rate mai mari de acceptare a mâncărurilor noi de-a lungul vieții. Mulți bebeluși au tendința de a refuza un gust nou, însă dacă au contact repetat cu alimentul respectiv, șansele de a-l accepta, cresc.

De asemenea, foarte important este faptul că preferințele copiilor se șlefuiesc în funcție de tiparele existente în familie. Noi încercăm să mâncăm regulat (cât ne permite somnul de prânz al puiului C.), să mâncăm încet, fără grabă, în liniște și veselie. Mâncăm întotdeauna la masă (nu jucându-ne sau din picioare) și întotdeauna împreună (fie că sunt doar eu cu el sau suntem toți 3). Ritmicitatea este cheia pentru majoritatea activităților introduse în viața celor mici. Contextul social în care copiii mănâncă este de asemenea important, deoarece comportamentul alimentar al persoanelor din jur servește ca model pentru un copil în perioada de dezvoltare. Modelele pe care le are pot avea efecte puternice în selectarea mâncării.

 

De ce nu ar trebui să începem diversificarea înainte de 6 luni?

  • Laptele matern are calități incontestabile, el oferă puiului exact nutrienții de care acesta are nevoie. Singura deficiență care ar putea apărea după 6 luni este cea de fier, de aceea, pentru acomodarea în timp util (până să apară această deficiență de fier) cu alimentele solide, se începe ușor cu introducerea mâncării convenționale. În plus, necesarul de proteine crește.
  • Un copil nu se descurcă bine cu înghițitul alimentelor înainte de această vârstă
  • Crește riscul obezității și problemelor de sănătate

 

Semne că bebelușul este pregătit de începerea diversificării

Copilul trebuie să fie pregătit. Nu se întâmplă vreun eveniment ieșit din comun în ziua în care bebele împlinește 6 luni, nu se strică laptele și nu are nevoie subit și urgent de solide. Această vârstă este stabilită ca limită minimă, astfel ca în următoarele 6 luni, el să se fi acomodat cu majoritatea texturilor și gusturilor, cu procesul de manevrare a mâncării, cu înghițirea și cu ritualurile specifice. Cel mai important este ca totul să decurgă firesc, și bebelușul să fie pregătit. Ce înseamnă asta?

Momentul în care bebelușul este pregătit pentru diversificare depinde atât de maturitatea sisemului digestiv cât și de nivelul de dezvoltare a bebelușului. Întrucât nu putem să ne dăm seama când sistemul digestiv s-a dezvoltat îndeajuns, cercetările de până în prezent indică vârsta de 6 luni ca fiind ideală pentru evitarea problemelor de sănătate. Însă nu putem determina dezvoltarea bebelușului în funcție de grafice și calendare, astfel majoritatea puilor sunt pregătiți pentru a începe diversificarea între 6 și 8 luni.

Fiecare bebeluș este diferit, însă există câteva semne clare care împreună sugerează că bebelușul este pregătit pentru experimentarea solidelor:

  • bebelușul poate sta bine în șezut ținându-și capul ferm
  • bebelușul poate să își coordoneze mișcările ochi-mână-gură, astfel că ei pot privi mâncarea, o pot apuca și o pot duce la gură
  • bebelușul poate înghiți mâncarea – bebelușul are două reflexe primitive până la 4-6 luni – reflexul de extruzie a limbii (împingerea limbii în afara cavității bucale în urma stimulării tactile) și reflexul de vomă (reflexul „gag” sau faringian) care tind să se atenueze treptat pentru a permite începerea diversificarea; bineînțeles, uneori, ei vor face gag pentru că au introdus bucăți prea mari sau pentru că textura alimentului nu este una prietenoasă cu nivelul lor; acest lucru este mai greu de observat atunci când bebelușii primesc piureuri, întrucât acestea sunt mai greu de împins cu limba, ceea ce nu trebuie confundat cu faptul că bebelușul este pregătit mai devreme.
  • bebelușul poate și este dornic să mestece mâncarea (chiar dacă are doar gingii);
  • bebelușul își dorește să stea la masă cu familia, atunci când vă vede mâncând și pare să se întindă după mâncare.

Toate aceste semne trebuie văzute în unitatea lor, nu luate separat pentru a sugera într-adevăr că bebelușul este pregătit pentru începerea diversificării.

 

Ce facem dacă bebelușul nostru nu prezintă interes pentru mâncare la vârsta de 6 luni?

Sunt mulți bebeluși care nu prezintă un interes crescut pentru mâncare în primele luni de diversificare. Acesta nu reprezintă un motiv de îngrijorare, cât timp bebelușul este vioi, crește și se dezvoltă corespunzător în continuare. Interesul pentru solide poate să înmugurească pe parcursul hrănirii. Unul dintre adjuvanții procesului este luarea mesei împreună, cu aproximativ aceleași feluri de mâncare. Astfel, evenimentul devine unul de apartenență la grup, la familie, copilul învață și prin imitație și prin ritual în sine: spălarea mâinilor, pregătirea mesei, așezarea în scaun, primirea alimentelor.

Bebelușii care nu sunt interesați de solide pot să se dezvolte în continuare pe baza laptelui matern și atât până la 9 – 12 luni sau chiar și mai târziu. Cât timp bebelușul continuă să crească și să se dezvolte așa cum ar trebui, laptele îi îndeplinește nevoile în continuare. După 6 luni, bebelușii încep să aibă nevoie de mai mult fier și zinc față de cantitatea care se găsește în lapte matern, ceea ce înseamnă că aceste pot fi suplinite de alimentația cu solide. Dacă bebelușul nu este pregătit pentru diversificare este suficient să verificați raportul de fier și creșterea bebelușului și oferiți-i în continuare solide în forme adecvate vârstei pe care o are, chiar dacă încă nu le mănâncă. Indiferent de momentul în care bebelușul începe diversificarea, laptele matern este de obicei suficient pentru hrănirea corespunzătoare în primul an de viață.

În cazul nostru, am avut succes cu o mare parte dintre alimente, pe care puiul C. le-a acceptat sau chiar le-a iubit din prima. Am găsit forme atrăgătoare de a oferi chiar spanac (pe care noi îl uram înainte) și ficat (care totuși nu trebuie oferit prea des din cauza cantității foarte mari de vitamina A pe care o conține), astfel încât să ne asigurăm că aportul de fier este în continuare suficient. Asta pe lângă carnea roșie pe care i-am oferit-o săptămânal.

 

Semne false că bebelușul este pregătit

Unii oameni însă confundă unele semne cu faptul că bebelușul este deja pregătit: bebelușul cere să fie alăptat mai des, se trezește noaptea deși până atunci tiparul de somn era diferit, își rod pumnii sau bagă diverse obiecte în gură. Acestea sunt doar comportamente normale care apar în evoluția unui bebeluș. Alimentele solide nu vor face nici un bebeluș să doarmă mai mult noaptea și mesele suplimentare de lapte vor fi suficiente pentru a-l hrăni, atunci când acesta are nevoie de mai mult.

 

 

Practici recomandate de la prima masă de autodiversificare:

Noi am început diversificarea direct cu 3 mese pe zi, tocmai din acest motiv, de a-i fi mai ușor să perceapă ritmul de luare a mesei și de a-i oferi cât mai multe șanse să ia contact cu mâncarea. Gustările au fost mereu constituite de fructe sau de țiți. Nimic complicat, tocmai pentru a i le servi fără să necesite pregătire anterioară. De asemenea, a fost mai ușor pentru noi, deoarece nu am simțit că e o nevoie care crește progresiv, ci efectiv am luat-o ca atare de la început, gătind de 3 ori pe zi mâncare baby-friendly pentru toată familia.

  • Implică-i în ritualul de luarea a mesei, poate chiar a gătitului
  • Oferă-le mâncare asemănătoare cu cea de care vă bucurați voi la masă – nu este necesar să preparați mâncare separată pentru bebeluși. Dacă urmați câteva reguli simple, mesele vor deveni gustoase și sănătoase pentru întreaga familie.
  • Oferă-le finger foods și lingurițe pentru a se hrăni ei înșiși;
  • Urmărește un videoclip cu manevra Heimlich pentru a avea siguranță în caz de evenimente neplăcute. Amintește-ți că riscul de a se îneca este același și când sunt hrăniți cu lingurița și când sunt lăsați să mănânce singuri. Bebelușul ar trebui să mănânce doar în scaunul de masă, sau cel mult în brațele unui părinte, niciodată când se joacă, aleargă sau stă culcat.
  • Oferă-i și câte un pahar mic cu apă la fiecare masă, pentru a învăța să gestioneze și pentru a avea suficient timp să realizeze la ce este bună apa: ține de sete. Lasă-l să bea singur, să experimenteze, fie că îi oferi o cană simplă, o cană cu pai sau orice altă variantă îți place.

 

Reguli de aur în alegerea preparatelor

Sursă foto: pixabay.com
Sursă foto: pixabay.com
  • Oferă-i mâncare simplă, neprocesată – mâncarea de bază și gustările trebuie să fie cât mai naturale și mai puțin procesate. Asigură-te că bebelușul tău vede, atinge mâncarea pe care i-o oferi, astfel încât să poată face conexiuni între imagine și senzația și să își poată alege singuri mâncarea.
  • Lasă bebelușul să se implice în experiența mâncatului – alocă-ți timp și impică bebelușul în tot ce înseamnă experiența mâncării. Trebuie să te înarmezi cu răbdare, toleranță la mizerie ( multe dintre paste și legume vor ateriza pe jos mai repede decât poți preveni asta) și o gestionare bună a resturilor de mâncare – folosirea lor în alte rețete dacă nu sunt foarte procesate, sau oferirea unui membru al familiei veșnic nesătul.
  • Faceți din luarea mesei un eveniment frumos, plăcut. Este o oportunitate bună atât pentru joacă și învățare, cât și pentru furnizarea energiei și nutrienților necesari. De asemenea, oferiți-i posibilitatea să mănânce alături cu alte persoane la masă.
  • Fără mâncare ultra-procesată. Nu au și nu avem nevoie în alimentație decât de ingrediente simple, fără conservanți, îndulcitori și stabilizatori.

 

Diversificarea este o urmare naturală, firească în dezvoltarea copilului. Informează-te corect și îndrăznește să ai încredere în puiul tău și în tine. Ia-ți mereu toate măsurile de siguranță și fii consecvent/consecventă în ritualurile privind masa împreună. Diversificarea poate fi un moment bun pentru eliminarea obiceiurilor culinare nedorite și pentru transformarea unui eveniment banal într-o reuniune de familie mult-așteptată, chiar de 3 ori pe zi.

 

 

 

Îndemn pentru un start bun în alăptare

Pe vremea când eram însărcinată, aveam atât de multe lucruri noi de absorbit, încât m-am străduit continuu să le iau pas cu pas. Bineînțeles că uneori le-am luat de-a valma așa cum au venit, dar, din când în când, am frânat, ca să le pot înțelege pe toate pe rând, cu adevărat.

Unul dintre aceste lucruri care m-au fascinat, unul dintre procesele magnifice în care corpul uman este angrenat odată cu “însărcinarea” este alăptarea. Înainte de a rămâne însărcinată, nu m-am gândit niciodată la partea aceasta. Pur și simplu, nu făcea parte din universul meu.

 

Timpul a trecut, iar prin cărțile și blogurile pe care le citeam, era menționată ca un capitol separat, foarte amplu și foarte interesant. Știam deja că laptele să formează sub acțiunea hormonilor (prolactină, hormonul lactogen etc.), încă din timpul sarcinii.  “Ei”, mă gândeam, “ce poate fi atât de complicat?” Spre norocul meu, pe lângă informarea din sursele potrivite, în sarcină am urmat niște cursuri prenatale care mi-au adus un lucru de neprețuit: o comunitate de mămici superbe și o moașă care avea răspuns la orice întrebare.

Astfel, atunci când l-am născut pe puiul C., lucrurile și-au urmat cursul firesc. Încă legat de mine prin cordonul ombilical, așteptând ieșirea glorioasă a placentei, puiul C. s-a odihnit preț de câteva secunde pe burtica mea, pentru prima dată pe exteriorul ei, după care a început o mișcare ușoară, de râmă, clătinându-și capul în căutarea sânului. M-a fascinat grozav acest proces natural în următoarele câteva săptămâni – un adevărat ritual gândit de natură pentru ca puiul să ajungă la sursa de hrană și iubire – sânul mamei! Și, într-adevăr, așa a fost și atunci, imediat după naștere: fără să citească vreo carte, fără să îi spună sau arate cineva, puiul meu a găsit sânul și l-a apucat. Ce moment uluitor! Îmi aduc aminte perfect scena: eu, întinsă pe pat, cu moașa, terapeuta și tatăl puiului în jurul meu, contemplând venirea pe lume a unui pui de om, martori la un scenariu bine gândit de nu-se-știe-cine, plan bine pus la cale pentru supraviețuirea puilor proaspăt veniți pe lume. Puiul însetat a înghițit pentru vreo două minute colostrul prețios.

act-841501_960_720

În prima noapte a dormit neîntors. Iar eu, am stat să îl contemplez până la 5 dimineața, când nu m-am mai putut lupta cu mine însămi și am adormit. Următoarea noapte însă nu a semănat defel cu anterioara: puiul meu cerea și cerea, părea că nu îi ajunge tot colostrul din lume. După ce l-am ținut mult de tot la sân, întrebându-mă de ce oare nu m-oi fi culcat noaptea trecută lângă îngeraș, m-am panicat: “Oare poate mânca oricât lapte dorește fără să i se întâmple nimic rău?”. Îmi imaginam că “stomacul lui mic ca o cireașă” – precum descria moașa, poate exploda oricând. Din fericire, am putut să aflu răspunsul chiar în miez de noapte, când aveam cea mai mare nevoie de el și anume, “dă copilului să mănânce cât vrea, laptele se asimilează extrem de repede, are nevoie de tine.” M-am liniștit maxim după ce am auzit asta de la o persoană de încredere. Țin să menționez că sunt o persoană destul de independentă, cu o încredere foarte mare în forțele și judecata proprie. Însă, un copil reușește să îți scuture din când în când scutul, prin fragilitatea și noutatea care îl însoțește.

 

A urmat “venirea laptelui”, adică perioada în care cantitatea de lapte este mai mare decât cea de care are nevoie bebe. Sugând, lactația se echilibrează, până când bebelușul va reuși să golească sânul, ciclu care este cel mai important pentru o alăptare corespunzătoare.  De fapt, cum “apare” laptele?

După expulzia placentei, se accelerează producția de prolactină și apare senzația de sâni plini cu lapte. Și adevărul e că se umplu, nu glumă! Indiferent că bebelușul este sau nu pus la sân, acest proces este strict hormonal și se întâmplă la toată lumea (mai exact 98% dintre femei pot alăpta fără probleme după spusele OMS). Odată ce lactația este instalată, cantitatea de lapte se reglează în funcție de cerere și ofertă. Cu alte cuvinte, cu cât nou-născutul este mai des pus la sân, cu atât crește cantitatea de lapte care se produce.

 

Din păcate însă, sunt multe mămici sau viitoare mămici care nu cunosc aceste detalii și care cred că bebelușul cere mai mult lapte pentru că nu se satură – întâmplare cunoscută și drept “capcana laptelui praf”. În aceste momente apare de obicei, o asistentă sau vreo rudă binevoitoare care pune paie pe foc, sădind sâmburele neîncrederii în sufletul mamei. Sau, dacă nu există acest personaj, există un alt obiect malefic – cântarul de bebeluș, care folosit mai des decât trebuie, poate, de asemenea, descuraja și dezinforma mama. Bebelușii cresc în salturi. Ei au perioade în care cresc foarte puțin, urmând ca apoi, să pună deodată câteva sute de grame. Bineînțeles, asta nu înseamnă că nu trebuie urmărit, de exemplu, ca bebelușul să ajungă la greutatea inițială după primele 14 zile. Însă acomodarea cu puiul este plină de subtilități și, de aceea, este extrem de important ca mama să fie înconjurată de persoane care să o încurajeze, să fie informată corect și în permanență conexiune cu puiul, ca să își poată auzi și asculta instinctele.

baby-1737161_960_720

Multe mămici au parte de evenimente neplăcute în primele zile din viața nou-născutului. Acesta nu se poate “mufa” bine la sân singur, având nevoie de ajutor, acest fapt duce la rănirea sânilor, a sfârcurilor, alăptarea poate deveni dureroasă și așa se produce un cerc vicios. De aceea, este foarte important să aveți un start bun în alăptare și, dacă se întâmplă să nu reușiți, să aveți persoane de încredere, fie ele consultanți în alăptare sau prieteni apropiați, informați, care au trecut deja prin asta,  cărți și comunități care să vă sprijine și care vă pot ajuta să reveniți cât mai repede la decursul natural al lucrurilor.

Mămico, tu cum ai început să alăptezi?

Activități în aer liber pentru copii de 12-18 luni

Pentru că ne place mult de tot să petrecem timp afară, luna septembrie nu trebuie să treacă fără a o onora cum se cuvine. Facem tot posibilul să ieșim atât dimineața, cât și după-amiază în aer liber, cu o mică pauză la prânz, pentru somn și masă.

În general, fac o listă cu idei pentru a nu le pierde, pe care o citesc atunci când rămân fără inspirație. Aceste activități nu dau greș niciodată când ies cu artistul meu de 16 luni. Întrucât marjele de dezvoltare sunt mai generoase la această vârstă, se poate ca al vostru copil să fie interesat mai repede sau mai târziu de aceste activități. Pe multe dintre ele, le-am început de devreme, astfel încât puiul meu s-a acomodat cu ideile respective și a căpătat o curiozitate în a le practica, atunci când s-au format sinapsele necesare.

Cu ce ne ocupăm timpul în aer liber?

  1. Mingea! – Este distracția numărul 1. Aș putea afirma că este chiar jucăria preferată a puiului meu. De orice mărime, culoare, cu orice textură, mingea este aliatul perfect atunci când îți dorești o ieșire energică, dar într-un spațiu mai restrâns. Mie îmi place la nebunie, deoarece așa își dezvoltă atât coordonarea ochi-mână, ochi-picior, simțul echilibrului, înțelegerea traseului unui obiect și, în același timp, implică modul de interacționare cu ceilalți (a oferi și a primi pase). Noi folosim tot felul de mingi, de la cele de ping-pong sau cele mici cu luminițe, până la mingi de basket; mingi moi, cu care ne jucăm mai ales în casă sau în apă, dar și mingi tari, pe care le lovim cu piciorul și care au o direcție mult mai precisă.

    Sursă foto: pixabay.com
    Sursă foto: pixabay.com
  2. Baloane de săpun Prima mea încercare cu baloanele de săpun, a fost pe la 5-6 luni ale puiului. Bineînțeles, eu suflam pe atunci în soluție. Din păcate, nu a fost o activitate foarte apreciată. Totul a decurs ok, până în momentul în care puiul C. și-a dorit să atingă unul, care, evident, s-a spart! Puiul a fost tare mâhnit și a plâns deoarece i-a fost greu să înțeleagă că baloanele dispar când le atingi. L-am înțeles din toată inima, și mie mi-ar plăcea să existe niște baloane de săpun care să tolereze căldura pielii (ulterior am descoperit că chiar există așa ceva – baloanele din soluție de silicon, însă nu știu cât de prietenoase cu mediul sunt). Apoi, am revenit când și când cu această activitate, pe care acum o putem face și o oră încontinuu. C. a învățat să sufle și să facă baloane el singur. Este foarte distractiv, învață despre efemeritatea lucrurilor, despre importanța suflului la un anumit unghi pentru a face baloanele și, bineînțeles, este o oportunitate bună pentru a alerga după ele.

    Sursă foto: pixabay.com
    Sursă foto: pixabay.com
  3. Desenatul cu cretă  O activitate foarte creativă, atât pentru copii cât și pentru părinți, este, de asemenea, una dintre preferatele noastre. Pe lângă contribuția în dezvoltarea imaginației, copiii învață astfel despre culori, despre reprezentările obiectelor, despre coordonarea ochi-mână, despre generozitate (mereu se adună un mic grup de copii în jurul găletușei cu cretă 🙂 ). Bineînțeles, cu timpul, copiii învață să își exprime sentimentele și gândurile cu ajutorul desenelor, aceste activități fiind posibile cu mult înaintea învățării scrisului și cititului. Astfel, cu cât puii sunt încurajați de timpuriu să folosească diferite instrumente de desen, cu atât le va fi mai ușor să câștige control asupra bucăților de cretă/creioanelor/pensulelor. C. a început să “deseneze” liber de pe la 10-11 luni, prima oară făcând numai linii simple. Acum, e la pasul în care a învățat să facă linii curbe din imaginația sa (spirale, cercuri etc.) și este extrem de încântat. Arta desenului este un subiect bun de conversație, putând transpune în cuvinte ceea ce desenează copilul, urmând ca apoi, când acesta mai crește, să ne povestească despre ce reprezintă desenele sale, ajutat de noi, părinții, cu întrebări.

    Sursă foto: pixabay.com
    Sursă foto: pixabay.com
  4. Colecționarea de diverse obiecte – Pietricele, scoici, flori, iar acum că este toamnă, castane, frunze uscate, ghinde – toate acestea reprezintă bune ocazii de cunoaștere a naturii și de apropiere de aceasta. Diferitele forme, texturi, mărimi pot fi baza unei discuții bogate între părinte și copil, pornind de la informații practice despre ciclul vieții în natură, până la povești imaginate – de unde vine toamna? sau experimente: radiere din castane decojite, sfârâmarea frunzelor, pictarea pietrelor sau orice altă idee vă surâde.

    Sursă foto: pixabay.com
    Sursă foto: pixabay.com
  5. Triciclete fără pedale, mașinuțe fără pedale – această vârstă este perfectă pentru introducerea diverselor articole sportive, prin care cei mici pot învăța despre echilibru, iar vremea blândă de afară încurajează astfel de activități. C. exersează regulat în fața blocului, mersul pe diverse dispozitive, atât pentru vârsta lui cât și pentru copii mai mari (gen trotinete). Familiarizarea timpurie din propria dorință îi aduce informații despre modul corect de folosire a jucăriilor și consider că îl va ajuta mai apoi, când va avea și abilitățile necesare pentru a “conduce” vehicului respectiv. Tricicletele fără pedale în schimb pot fi folosite cu succes de orice copil umblător, fie că merge singur sau cu ajutor.

    Sursă foto: pinterest.com
    Sursă foto: pinterest.com
  6. Labirintul din frunze – Frunzele uscate sunt un bun material de construcție pentru bazele activităților copiilor, după cum probabil vă aduceți aminte din propria copilărie. De îndată ce vor cădea mai multe frunze, puteți construi un labirint de frunze uscate, așteptându-vă copilul la capătul acestuia și încurajându-l să îl parcurgă corect. Labirinturile ajută la coordonarea vedere-mișcare, rezolvarea problemelor de bază și aptitudinii de luare a deciziilor. Ca să nu mai vorbim de construcția în sine, care va fi un mod de conectare minunat între părinte și copil :).

    Sursă foto: pinterest.com
    Sursă foto: pinterest.com
  7. Grămada de frunze – Fără să aibă nevoie de o prezentare propriu-zisă, cu toții cunoaștem grămada de frunze în care putem țopăi, sări, arunca pe burtă, pe spate sau în picioare. Noi abia așteptăm să cadă frunzele, ca să ne putem distra împreună cu această activitate, care scoate copilul la iveală și din cei mai ursuzi oameni, sunt sigură! Nu știu exact ce aptitudini dezvoltă, însă cu siguranță este un prilej minunat de conectare a adulților cu copiii și de distracție maximă!

    Sursă foto: pixabay.com
    Sursă foto: pixabay.com
  8. Nimic – Mergeți în aer liber și nu faceți nimic. Relaxați-vă, îmbrățișați-vă și lăsați copilul să preia conducerea. Are nevoie de aceste pauze care îi stimulează imaginația și îi permit să contempleze mediul, să observe furnici, frunze care cad, avioane care lasă urme pe cer, bebeluși care dorm în brațe și mamele care zâmbesc pruncilor cu căldură.

    Sursă foto: pixabay.com
    Sursă foto: pixabay.com

Câteva sfaturi pentru părinții de toddleri:

  • Fiți răbdători cu copiii voștri mereu, dar mai ales când introduceți o activitate nouă. Nu toți copiii au același ritm de dezvoltare. În plus, copiii au nevoie de timp pentru a înțelege și a aplica toate aceste concepte noi. Dacă observați că puiul vostru nu este atras de o anume activitate, sau ceva îl frustrează (precum am pățit noi în bebelușie cu baloanele de săpun), reveniți cu activitatea respectivă în câteva săptămâni, până puiul este interesat.
  • Faceți un orar al activităților. Astfel nu veți rămâne niciodată în pană de idei și veți varia zilnic activitățile. Faceți pauză între activități, lăsați copiii să digere ceea ce învață. Astfe, permiteți copilașilor să nu se plictisească dar și să dezvolte interes pentru o anume activitate.
  • Interactivitate și conexiune. Dincolo de toate lucrurile pe care copiii le experimentează și învață, unul dintre avantajele cele mai mari ale acestor activități este crearea unui cadru intim între părinte și copil. Fiind foarte greu să fim mereu prezenți (mai apare o grijă, un telefon de dat, ceva de planificat care ne ocupă gândurile), activitățile ne încurajează să fim 100% lângă copil, trăind și simțind experiența odată cu el. Vorbiți cu copilul vostru, explicați-i cum se face o anumită activitate, încurajați-l atunci când reușește să facă ce și-a propus

Bucurați-vă de toate momentele acestea care trec mult prea repede. Fiți acolo pentru copilul vostru, râdeți împreună, tăvăliți-vă prin frunze și jucați-vă din toată inima! Cu cât mai multă joacă, cu atât mai puternice vor fi rădăcinile și conexiunile puilor. Voi cum vă jucați?

 

Unde să ieși cu bebe în București – idei de toamnă caldă

Da, același articol ar fi mers la fel de bine scris în toiul verii, dar este păcat să nu pleci din capitală cât de mult poți atunci când termometrele urlă încărcate de numere prea mari. Însă, iată că a sosit septembrie – o lună atât de permisivă și atât de plăcută în București, încât nu îți vine să mai intri în casă. Și atunci, hai să ieșim!

 

  1. Parcuri: selectând pe baza criteriului “distanța față de casă” – avem trei parcuri pe care le frecventăm în mod deosebit:
    • Parcul Carol, care ne place la nebunie: este bătrân, sălbatic, cu o mulțime de rațe, veverițe; pantele obligă copiii și părinții la sporturi inedite; în timpul săptămânii, dimineața, este aerisit și destul de liber.
    • Parcul Izvor – recent desoperit din perspectiva de mamă, până acum mergeam acolo doar pentru concerte. Zona de joacă amenajată sub formă de castel este foarte interesantă pentru copii, aceștia putându-se juca prin labirinturi și tuburi, dar și în jucării clasice, leagăne, balansoare, tobogane.

      Sursă foto: http://calatoriicucopii.blogspot.ro/; nu dețin drepturi de autor
    • De multe ori, traversăm Parcul Carol și ajungem în Tineretului, unde începe altă poveste și de unde ne trezim plecând din parc în parc: Lumea Copiilor, foarte verde și plină de surprize plăcute, inclusiv gropi de nisip și foișoare de lemn, și Orășelul Copiilor – mai ales acum, că soarele nu mai este atât de puternic, deci lipsa umbrei nu mai este supărătoare.

      Sursă foto: arhivă personală
      Sursă foto: arhivă personală
  2. Grădina Floreasca – ne place la nebunie. În fiecare miercuri (dar uneori și în serile de luni/marți când sunt evenimente muzicale), a devenit o tradiție să mergem la serile de jazz, pe un șezlong sau chiar să luăm cina. Atmosfera este relaxată, luminițele și peisajul foarte verde fac din loc o poezie. Invitații sunt artiști distinși, care cântă în iarbă și transmit starea de zen mai departe publicului. Lui C. îi place enorm să se așeze în fața concertanților, să îi asculte și să îi aplaude. Seara se lasă destul de răcoare, poate din cauza piscinei și a vegetației luxuriante, așa că recomand să luați cu voi un pulover.

    Image may contain: shoes
    Sursă foto: Facebook – Grădina Floreasca; nu dețin drepturi de autor
  3. Therme – mai exact la The Palm, la cea mai mare plajă urbană, sau chiar la ieșire din complex, tot în zona The Palm, în orice caz – afară. Septembrie este o lună perfectă pentru bălăceală în apă de 37 de grade, iar restricțiile de stat la soare sunt mult mai puține, având în vedere temperaturile mai joase și ziua mai scurtă. Vă asigur de un somn pe cinste la final de bălăceală. Iar pentru adulții este la fel de minunat.

    Image may contain: one or more people, tree, sky, pool, outdoor and nature
    Sursă foto: Facebook – Therme; nu dețin drepturi de autor
  4. J’ai Bistrot – fie că vă place să vă jucați în nisip sau să numărați pietricelele, J’ai Bistrot este un loc boem și prietenos cu toată lumea: cu artiștii, cu oamenii care vor să iasă la o discuție serioasă, cu copiii, cu câinii. Puteți îndrăzni și câteva dintre felurile de mâncare, ingredientele par suficient de prietenoase, încât nici cel mic să nu se scoale flămând de la masă.

    Image may contain: plant, tree, flower and outdoor
    Sursă foto: Facebook – J’ai Bistrot; nu dețin drepturi de autor
  5. Expoziția de fluturi tropicali – aici nu este vorba de ceva în aer liber, dar expoziția se închide pe 17 septembrie, așa că am inclus-o la activitățile de vară – toamnă caldă. Noi am fost și anul trecut când bebe C. avea 3-4 luni, dar și anul acesta, la 1 an și 3 luni. Pentru copilașii fascinați de vietăți este un mod minunat de a experimenta apropierea de acestea. Fluturii sunt colorați, frumoși, energici și, cu un pic de noroc, se pot așeza chiar pe tine :).

    Sursă foto: arhivă personală
    Sursă foto: arhivă personală
  6. Muzeul satului – O combinație feerică între spațiu deschis și spațiu închis, ca să nu mai vorbesc de grozăvia de evenimente care au loc acolo. Este un prilej bun de plimbare, de povești, de liniște, de cunoaștere atât pentru părinți, cât și pentru copii. Aici vă puteți bucura de arhitectura vernaculară, de ateliere pentru copii, de expoziții temporare și de târguri de artă populară contemporană.

    Sursă foto: http://zmeulcalator.ro; nu dețin drepturi de autor
  7. Grădina Botanică – un parc cu plată va fi mereu unul mai puțin aglomerat, mai liniștit și mai curat. Unde mai pui că astfel îi poți povesti piciului o grămadă de lucruri interesante și îi poți face cunoștință cu o seamă de specii de plante atât din zona noastră cât și de pe alte continente. Lacul cu rățuște este, de asemenea, o atracție iminentă.

    Sursă foto: https://mysimplephotos.wordpress.com; nu dețin drepturi de autor
  8. Origo – deși este o cafenea, deci cu siguranță este dedicată adulților (puteți bea aici o minunăție de cafea, de diferite origini, guatemaleze, etiopiene sau ruandeze), locul este foarte prietenos cu copiii, iar strada din dreptul terasei este închisă circulației, ceea ce înseamnă că toddlerii și copiii pot explora spațiul în voie, cu o minge sau, de ce nu, poate chiar cu cretă. Personalul este grozav, îți va face o mică incursiune în povestea cafelei pe care o alegi și vei găsi întotdeauna oameni dispuși să te ajute. O problemă aici ar fi locurile de parcare, zona fiind foarte aglomerată în timpul săptămânii, dimineața, când oamenii merg la lucru, așa că trebuie să fiți foarte vigilenți.

    coffee-983955_960_720
    Sursă foto: pixabay.com
  9. Crayon Club – nu am ajuns încă aici, dar din tot ceea ce am auzit, merită o vizită urgentă. Ei se prezintă drept o cafenea pentru părinți, cu jucării pentru copii. Acolo vă puteți relaxa într-un hamac sau bea un ceai simandicos sau chiar puteți participa la un eveniment special, precum o piesă de teatru sau un atelier pentru copii.

 

Voi unde ieșiți cu cei mici?

Ce se schimbă când călătorim cu un toddler

Voi începe articolul cu o mică specificație: deși îmi place tare mult să folosesc limba română, mă enervează la culme că nu avem termeni specifici pentru copii, pe parcursul evoluției lor. Până la etapa de sugar, inclusiv, ne putem referi la puiuți drept nou-născuți și, respectiv, sugari, însă apoi copiii se transformă în aparținătorii dogmelor sociale, în preșcolari mici, preșcolari și școlari. Astfel, până voi găsi un termen mulțumitor, mă voi juca cu echivalentul vârstei de 1-3 ani din engleză – toddler, sau, poate, îl voi traduce stângaci, în corespondentul – copil cu mers șovăitor :D.

family-2485714_960_720
Sursă foto: https://pixabay.com/en/family-journey-mother-father-baby-2485714/

De când s-a născut puiul C., viața este mult mai antrenantă: deși eram dinainte obsedată de-a dreptul de organizări și eficientizări, care pot fi folosite pe termen lung (exemplu: liste de obiecte de pus în bagaj pentru tipul de călătorie, planificarea meselor în Google Calendar pentru săptămâna următoare, activități și locuri de neratat pentru următoarea lună), acum acestea au devenit de-a dreptul indispensabile pentru o viață cât se poate de liniștită (asta nu înseamnă prea mult).

Pentru că mereu ne-au plăcut călătoriile, viața noastră nu s-a schimbat prea mult în această privință; doar modul de abordare și organizare. Ce-i drept, nu mai poți face cu aceeași frecvență escapade gen city break și nici drumuri lungi dintr-o bucată, însă toate acestea vin și cu părțile lor bune. Înveți să planifici totul relaxat, să nu te grăbești, să faci din drum în sine o destinație, în care să vii cu tot felul de idei pentru o călătorie lină.

Astfel, pentru călătorii minunate alături de cei mici, recomand cu desăvârșire:

 

1. Organizarea și planificarea bagajelor

luggage-1650174_960_720
Sursă foto: https://pixabay.com/en/luggage-antique-teddy-soft-toy-1650174/

În funcție de destinația și perioada în care mergi, fie ea mare, munte, străinătate, cel mai ușor este să îți faci lista cu cele necesare din timp, luând în calcul și eventualele schimbări de vreme sau ușoare probleme. Noi avem o listă pentru mare, o listă pentru munte, o listă pentru camping (cu cortul), o listă pentru atunci când vrem să gătim în deplasare și o listă pentru lungă durată (plecări de peste 2 săptămâni). Cea mai lungă plecare de când s-a născut puiul a fost de 3 luni și jumătate, și a fost destul de lung timpul de organizare, întrucât, la această vârstă, activitățile și abilitățile se schimbă, la propriu, văzând cu ochii, așa că trebuie să anticipezi foarte amănunțit.

Ce aveți de luat în considerare aici? Dacă vreți scaunul de masă de acasă (noi avem unul special pentru plecări, care se odihnește în portbagaj, de la ikea – e foarte practic), dacă vreți să îi faceți baie sau veți folosi cabina de duș de la cazare (majoritatea nu au cadă, așa că puteți lua cu voi o cădiță gonflabilă, în funcție de spațiul din mașină), dacă e mai potrivit să luați cu voi căruciorul sau sistemele de purtare sau ambele. De asemenea, noi am implementat conceptul de rucsac cu cărți și jucării – din care mai scoatem câte ceva atunci când mediul ambient nu e destul de interesant și de “jucării pentru mașină”, care trebuie să fie mega-interactive și interesante și, de preferat, să stea doar acolo, astfel încât puiului să i se facă dor de ele.

 

2. Alegerea cazării

Este foarte important să faceți un research serios în ceea ce privește cazarea, uitându-vă la chestiuni total diferite de cele de până să aveți pui. Există unități care oferă scaun de masă, pătuț, loc de joacă, ceea ce vă scutește de niște bagaje în plus. Dacă dormiți cu copilul, precum noi, cel mai probabil aveți nevoie de un pat matrimonial (nu twin, pentru că va fi nasol pentru persoana din mijloc) de minim 160X200, pentru un somn confortabil. Curtea și spațiile verzi sunt un criteriu minunat pentru zilele în care doriți să leneviți la cazare. Accesul la bucătărie, de asemenea, dacă doriți să îi preparați micuțului sau familiei, mese sănătoase. Alte criterii de luat în calcul sunt: existența internetului wi-fi (pentru o planificare mai bună a călătoriiilor și urmărirea prognozei), parcare în curte, apă caldă non-stop (o să vă mirați, dar mai există și locuri cu program pentru apă-caldă, sau unități care folosesc boilere ce sunt suprasolicitate).

 

3. Zona cazării

Am trecut asta drept un criteriu separat, deoarece este de o importanță majoră, din 2 motive: apropierea de un supermarket/piață etc și găsirea de unități de alimentație (restaurante etc.), dar și dacă drumul este într-o stare bună (asfaltat) și vă permite să ajungeți ușor în destinațiile dorite. Noi am avut surprize de tot felul. În ultima călătorie lungă (aproximativ 3 săptămâni), din Parcul Natural Apuseni, am găsit numai carne congelată, ouă cu cifra 3 (și câteva de casă, se cresc destul de puține găini în zonă din cauza animalelor sălbatice) și, nici măcar, vinete și dovlecei. Altă surpriză a fost iarna trecută, în Canare, unde am petrecut mai bine de 3 luni și, unde, iaurturi naturale fără arome sau zahăr (printre preferatele lui C.), se găsesc doar în magazinele Bio sau în lanțurile de supermarket.

 

4. Nevoia unei truse de urgență

Studiul zonei în care mergi te ajută mult să indentifici eventualele probleme și să te înarmezi, de acasă, cu tratamente naturiste/homeopate/alopate/ sau ce îți poftește inima. Cel mai probabil, varietatea produselor și prețul diferă mult de la zonă la zonă și nu vrei să te trezești în miez de noapte că nu ai cu ce desfunda nasul copilului (nu mi s-a întâmplat mie, ci unui prieten :P). De asemenea, este indispensabilă o asigurare de călătorie. Paza bună trece primejdia rea.

 

5. Planificarea drumului propriu-zis

yellow-2571335_960_720
Sursă foto: https://pixabay.com/en/yellow-car-van-vehicle-travel-2571335/

 

Până la cam 6 luni (vârsta la care copiii încep să stea în fund nesusținuți), opririle erau foarte dese, odată pentru că poziția din scoică nu trebuie menținută mai mult de 1h:30 (unii dintre cercetători susținând că ar trebui chiar să facem o pauză la fiecare jumătate de oră) și, bineînțeles, pentru opririle de “mult-iubita țiți”. Noi am mers pe calea de mijloc: ne-am planificat opririle cam o dată la oră, cu excepții atunci când copilul dormea (caz în care ne opream la 1h:30-2h).

După ce copilul stă bine în fund, aceste durate au crescut spre 2h, dar încercăm să nu depășim 2h:30-3h, atât pentru luarea de gustări și țiți/alt lapte (care în nici un caz nu se recomandă a fi mâncate în mașină, este pericol de înec, ca să nu mai vorbim de expunerea și a puiului și a mamei în caz de accident), cât și pentru că astfel, copilul nu se va plictisi foarte tare. Noi mergem neîntrerupt atunci când C. doarme (și în mașină chiar se întâmplă des) și facem pauze de minim jumătate de oră atunci când e treaz.

Un alt criteriu ce vă poate ajuta la un parcurs mai lin este sincronizarea drumului din mașină cu orele de somn. Bineînțeles că după o perioadă, cunoașteți aproximativ orele la care doarme cel mic. Astfel, dacă puiul va merge cu mașina sătul de mâncare/țiți, cu jumătate de oră înainte de ora de somn, cel mai probabil să nu riposteze o perioadă lungă, deoarece va adormi ușor.

Pentru perioadele de pui treaz, vă ajută niște idei notate cu activități pe care le puteți face. Sunt atât de multe încât merită o postare separată, dar voi menționa câte ceva și aici: carduri cu obiecte, cărți cu sunete, jucării care se bagă unele într-altele (de tip matrioshka), paie care se pot băga într-un bidon, cântecele de drum, zornăitoare pentru copiii mai mici, lego (dacă aveți răbdare să le culegeți după de printre scaune). De asemenea, persoana care nu șofează, poate varia locul din față cu locul de lângă pui, ca el să aibă varietate și să se joace, pe rând, atât cu jucăriile cât și cu mama/tata.

Tot aici, aș spune că e foarte important să aveți gustări pentru drum și să cunoașteți în ce locuri vă puteți opri pentru luarea mesei. De multe ori, așteptările nu corespund cu realitatea și un research bun poate să vă scoată din belele. De multe ori, notele de pe conturile de social media nu sunt chiar relevante pentru evaluarea unei experiențe. Recomand citirea de review-uri, vă veți prinde repede care sunt reclame și care sunt pe bune. Sau, și mai bine, dacă există posibilitatea sunați un prieten în ale cărui gusturi culinare aveți încredere. Sau, în 2-3 luni, uitați-vă aici pe bloc, am multe recomandări de făcut :), timp să fie!

 

6. Cunoașterea prognozei

sunset-1625080_960_720
Sursă foto: https://pixabay.com/en/sunset-birds-cloud-sun-sky-red-1625080/

 

Înainte nu prea mă interesa cum va fi vremea când plecam undeva. Ploaie sau soare, mă îmbrăcam adecvat și îi dădeam bice cu ce îmi doream să vizitez/fac. Când ai un pui mic, vrei să îi crești confortul în fiecare acțiune întreprinsă, așa că poți să profiți de era tehnologică în care trăim și să studiezi bine prognoza, mai ales dacă ai un itinerariu lung. Ni s-a întâmplat de multe ori, să nu alegem cazarea fixă, ci doar orientativ, și să ne adaptăm la fața locului în funcție de unde era vremea mai frumoasă. E ceva mai riscant și mai obositor, însă merită să fugi de vremea rea :).

 

7. Alegerea itinerariului

În relație strânsă cu criteriul de mai sus, dar nu numai, foarte multe dintre destinațiile de interes de acum sunt în natură. Aș spune, peste 90%. Locurile în care C. poate să alerge desculț, să se joace cu valurile, să sape în nisip sau să colecționeze pietre, să fie umbră, să vadă animale și plante, să stea în apă (fie ea din piscinuță gonflabilă), să descopere, să se murdărească și să râdă în hohote. Având o climă “temperat-continentală” (cu diferențe de doar 50-60 de grade între sezoane :P), în România sunt destule perioade în care preferăm și activitățile din spațiile închise, de genul muzeelor și concertelor de jazz de interior, însă, vara, nu ne bagă nimeni și nimic în casă :). Mai nou, încurajăm fuga de frig în locurile călduroase. Nu regretăm decât pârtia!

sea-2562541_960_720
Sursă foto: https://pixabay.com/en/sea-ocean-water-nature-white-sand-2562541/

 

Așa că, nu ezitați să călătoriți în noua formulă. Trebuie mai multă înțelepciune și anticipare, într-adevăr, însă amintirile pe care le veți forma, nu pot fi comparate cu nimic! Iar surpriza și bucuria din ochii copilului vostru merită fiecare secundă de planificare :).

Cum ar fi dacă ne-am purta din nou ca la un an

 

 

Cât de frumoasă ar fi lumea în care trăim dacă am fi din nou copii, cărți fără cuprins? Cum ar fi dacă ne-am trezi dimineața cu atâta dragoste în inimă încât ne-ar ieși prin zâmbet?

Dacă ne-am hrăni pasiunile cu adevărat și le-am trata cu seriozitate, de exemplu jucându-ne cu mingea ore întregi în fiecare zi. Dacă am râde sincer când vedem luna, pisica sau când observăm un gest nou. Dacă ne-am apropia ușor de persoanele noi pe care le întâlnim, puțin timizi, puțin curioși, însă cu toată inima deschisă. Dacă am vărsa apa în farfuria din care mâncăm, doar ca să ne amintim cum plutesc boabele de linte. Dacă ne-am opri un pic din mers ca să dansăm pe muzica pe care o auzim doar noi sau pe muzica pe care o face tramvaiul atunci când trece pe șinele denivelate. Dacă ne-am refugia la pieptul mamei atunci când suntem supărați și toate problemele s-ar rezolva în 50 de secunde. Dacă am plânge sincer de fiecare dată când vrem să mai rămânem afară 10 minute sau când altcineva se joacă cu jucăria noastră.

Cum ar fi viața ta dacă ai putea sta ore în șir făcând baloane de săpun? Dacă ai putea să mănânci cu mâinile, să te murdărești din cap până în picioare până în picioare, fără să îți pese de ce spun cei din jur? Dacă ai avea 10 rățuște la baie și fiecare ar fi neapărat necesară pentru buna desfășurare a băii? Dacă ai desface role întregi de hârtie doar pentru plăcerea ta? Dacă ai observa fiecare porumbel, ai auzi fiecare pescăruș în zbor, ai simți nevoia să atingi fiecare frunză, fiecare piatră? Dacă te-ai putea împrieteni atât de simplu cu cineva, doar pentru că amândurora vă place să vă dați în leagăn? Dacă de fiecare dată când prepari masa, ai fi atât de fascinat de cum se bat ouăle sau cum se taie verdeața?

Cum ar fi dacă ți s-ar citi povești înainte de culcare? Dacă ai putea să reinventezi zilnic felul în care folosești silabele, cuvintele? Dacă ai mirosi fiecare floare și ai observa fiecare furnică? Dacă te-ai urca pe fiecare tricicletă, trotinetă, bicicletă doar ca să vezi cum funcționează? Dacă ai cânta, ai dansa, ai râde și ai face toate lucrurile acestea din toată inima?

Îți mai amintești? E vorba despre mine, despre tine, despre copiii noștri, despre copiii lumii, despre adulții care au uitat simplitatea copilăriei.

 

Poartă-ți copilăria cu tine. Doar astfel nu vei îmbătrâni niciodată.

 

Ce să nu consumi când alăptezi

Acest articol este urmarea propriilor întrebări privind alăptarea puiului meu, de care m-am lovit în aceste prime 9 luni de viață. Răspunsurile au venit în urma documentării din surse de încredere precum e-lactancia, nhs, webmd și OMS. Promit să actualizez regulat articolul, pe măsură ce găsesc mai multe informații și surse despre alimentele care trebuie evitate în alăptare și pe măsură ce studiile sunt actualizate.

Până nu demult, vehiculau foarte multe mituri despre ce poate mânca o femeie care alăptează: doar alimente fierte, alimente care nu balonează, să mănânce mult, să bea diverse ceaiuri etc. Astăzi, după numeroase studii, se cunoaște faptul că mama care își alăptează puiul poate mânca aproape orice, atât timp cât urmărește reacțiile bebelușului.

Cu toate astea, există câteva alimente și băuturi de evitat, după cum voi evidenția în cele ce urmează.

breastfeeding-2435896_960_720
Sursă foto: pixabay.com

Interzis în timpul alăptării este consumul de:

1. Alcool 

În timpul alăptării este recomandată evitarea alcoolului sau consumul rar și moderat. Consumul de bere nu crește producția de lapte! Berea fără alcool (<1%) poate fi băută de mamele care alăptează, deoarece crește proprietățile anti-oxidante ale laptelui matern (Koletzko 2000, Schneider 2013, Codoñer 2013).

Consumul pe termen lung poate cauza: sedarea, întârzierea psihomotorie a bebelușului (Little 1989, Moretti 2000, Koren 2002, Backstrand 2004, Sachs 2013), chiar dacă eșantionul de date nu prezintă consistență.

În ciuda creșterii ușoare a nivelului de prolactină, consumul acut de alcool, afectează bebelușul prin sedare și inhibă secreția de oxitocină în corpul mamei, drept urmare, afectează reflexul de ejecție a laptelui matern cu o scădere a producției lactate între 10 și 25%  (Mennella 1991-1993-1997-1998-2001-2005). Ingestia acută excesivă de către mamă poate induce comă, atacuri și moartea bebelușului (Swiderski 2011).

Dacă ai consumat alcool, este recomandat să nu alăptezi timp de 2 ore și jumătate pentru fiecare 10-12g de alcool ingerat, care echivalează cu : 330ml de 4,5% bere, 120ml de vin 12% sau o ceșcuță de lichior 40-50%. Recomandarea este făcută pentru o medie de masă corporală de 60kg. Produsele medicinale cu concentrație mare de alcool ar trebui, de asemenea, evitate (Nice 2000).

Se recomandă evitarea bed-sharingului mamelor care au consumat alcool. Folosit ca dezinfectant local, alcoolul este compatibil cu alăptarea (WHO 2002).

2. Tutun 

Adicția la tutun a mamei scade șansele inițierii alăptării și ale înțărcării târzii. Laptele mamei fumătoare conține niveluri înalte de cotinină, cadmiu, mercur și alte metale grele, cantități mai scăzute de proteine, vitamina A, vitamina C, vitamina E și alți antioxidanți.

Fumatul poate scădea producția lactată și induce alterarea tiparului de lipide al laptelui uman. Există un risc mai mare al obezității viitoare și al staturii mici printre copiii mamelor fumătoare. De asemenea, crește riscul SIDS.

O problemă majoră de sănătate des întâlnită printre bebelușii crescuți într-un mediu poluat de tutun este că ei sunt mai predispuși să sufere de infecții ale tractului respirator, astm și, drept urmare, la spitalizări mai frecvente. Acest lucru se întâmplă nu din cauza nicotinei excretate în laptele matern, ci din cauza inhalației particulelor de fum care originează din combustia tabacului, care se găsesc în suspensie în aer.

Totuși, acest risc crește dacă, pe lângă o mamă fumătoare, bebelușul este hrănit cu lapte praf. Astfel, se preferă alăptarea bebelușilor ai căror mame nu se pot opri din fumay, atât timp cât mama evită să fumeze în casă și scade consumul de tutun. Cel mai important este ca bebelușul să continue să fie alăptat.

Excreția de nicotină în laptele matern este scăzută dacă mama alăptează bebelușul la 2 ore de la ultima țigară. Bed-sharing-ul nu este recomandat mamelor fumătoare.7.

3. Anason stelat 

Sunt folosite fructele copacului, care conțin uleiuri esnțiale (anetol), flavonoide și taninuri. Anasonul stelat este un antispasmodic, antispastic, expectorant și agonist al estrogenului. Indicațiile de la Comisia Ministerului German al Sănătății sunt: anorexie, tuse, bronșită.

Anetolul este neurotoxic și  se excretă în lapte. Există un risc mare de contaminare accidentală cu Illicium religiosum care este o  substanță necomestibilă și foarte toxică.

Agoniștii estrogenului pot scădea producția de lapte. Drept urmare, se recomandă evitarea consumului în alăptare.

4. Fenicul 

Fructul de fenicul conține uleiuri esențiale (anetol, stragol), cumarină și flavonoide. Anetolul este neurotoxic, precum am menționat anterior și poate provoca atacuri. Au fost raportate activități  mutagene și efect estrogenic blând. Se excretă în cantități mici în laptele matern. Stragolul are efect cancerigen pentru animale, însă, la oameni, folosit în dozele recomandate, nu a fost observat un astfel de efect.

Infuziile de fenicul au fost folosite pentru tratamentul colicilor bebelușului. De asemenea, a fost folosit ca galactagog (substanță care stimulează secreția laptelui), în ciuda faptului că nu au fost observate dovezi ale eficienței. Teoretic, poate scădea producția lactată.

Consumul excesiv au cauzat letargie, vomă și hipotonie (scăderea tonusului muscular) atât la bebeluș, cât și la mamă.

5. Aloe

Sunt folosite frunzele, care conțin hidroxiantraceni. Este cunoscut ca purgativ și vindecător de răni. Conform Ministerului German al Sănătății se prescrie pentru constipație. Uzul excesiv sau de lungă durată poate conduce la diaree severă, deshidratare și intoxicarea ficatului.

La ultima actualizare, nu au fost găsite date relevante privind excreția în laptele matern, însă sfatul este să îl evitați, deoarece excreția este posibilă.

Folosit local, nu este toxic. Fără dovezi de eficiență, este folosit pentru a trata durerile sau rănile sfârcului. Dacă îl aplicați pe sân, curățați bine locul înainte de alăptare pentru a evita înghițirea sa de către bebeluș. Există riscul de diaree sau de refuz al sânului din cauza gustului rău.

6. Pește contaminat cu mercur

Peștii care trebuie evitați COMPLET în timpul alăptării sunt: rechinul, peștele-spadă, marlinul și tonul roșu (Thunnus thynnus), din cauza nivelului mare de mercur conținut.

Peștele gras nu trebuie exclus din alimentație, întrucât consumul său are multe avantaje, dar, în timpul alăptării, nu ar trebui să consumați mai mult de 2 porții de pește gras pe săptămână, o porție fiind estimată la 140g, din cauza poluanților oceanici.

 

De consumat cu moderație:

7. Cafea

Aportul de cafeină la un consum zilnic al mamei este mai slab decât doza recomandată pentru tratamentul apneei neonatale. Studiile nu au reușit să arate efecte dăunătoare asupra bebelușului, nici acolo unde mamele erau consumatoare de cafea puternică în timpul sarcinii. Consumul zilnic de 1 litru sau mai mult de cafea a fost asociat cu anemie și deficiență de fier atât la mamă cât și la prunct. De asemenea, a fost raportat fenomenul Raynaud’s în sfârcul femeii care alăptează.

Timpul de eliminare poate dura de la câteva ore la adult, la 3-4 ore pentru bebeluș. La doze mai mari de 300 mg pe zi, cafeina poate produce iritabilitate, tremur și insomnie a bebelușului. Cu toate acestea, unii bebeluși pot dezvolta iritabilitate la o doză mai scăzută.

Conținutul de cafea în diverse băuturi:

  • 1 ceașcă de cafea :100 mg
  • 1 ceașcă de ceai negru: 80mg
  • 1 ceașcă de ceai verde: 50mg
  • 1 litru de cola/energizant: între 100 și 340 mg1 ceașcă = 150 ml.

Academia Americană de Pediatrie evaluează cafeaua ca fiind compatibilă cu alăptarea.

8. Anason

Plantă folosită la scară largă drept condiment și ca infuzie, în mai multe culturi. A fost folosit chiar pentru înlăturarea durerilor în sarcină și a colicilor la bebeluși, fără date doveditoare în această privință. Se folosesc fructele plantei. Uleiul esențial este compus din trans-anetol și estragol cu un efect estrogenic blând.

Întrucât nu este toxic în doze moderate, consumul ocazional se crede că este compatibil cu alăptarea. Dozele mari de trans-anetol pot scădea producția lactată și pot induce neurotoxicitatea, împreună cu creșterea riscului de atacuri și comă. Estragolul are potențial cancerigen. Bazându-se pe aceste informații, Agenția Europeană a Medicamentului a interzis consumul de anason copiilor mai mici de 12 ani.

S-au raportat 2 cazuri de bebeluși sever intoxicați după ingestia zilnică a mamei de 2 litri de infuzie de lemn dulce, fenicul și ciumărea, folosită ca galactagog. Simptomele au fost atribuite anetolului din fenicul și anason.

Nu a fost demonstrată creșterea producției lactate. Cea mai bună metodă a îmbunătățirii producției de lapte matern rămâne întărirea stimei și încrederii în sine a mamei, alăptarea frecventă la cerere, tehnica potrivită de alăptare și sprijinul mamelor care își doresc să își alăpteze puii.

9. Semințe de in 

Se consumă semințele uscate ale plantei, de obicei măcinate pentru o mai bună absorbție. Conțin 25% fibre insolubile, 40% ulei și trigliceride, polizaharide, glucozide cianogene, flavonoizi și fitoestrogeni (lignani).

Au proprietăți laxative, scad cantitatea de lipide din sânge și funcționează ca antiimflamator local pe piele. Comisia Ministerului German al Sănătății și Agenția Europeană a Medicamentului îl recomandă împotriva constipației.

Consumul de semințe de in crește concentrația de acid α-linolenic în laptele matern, un precursor al acidului docosahexaenoic (DHA), care poate îmbunătăți și concentrația de DHA a bebelușului.

Deși lipsit de toxicitate, efectul estrogenic recomandă o folosire moderată și pe termen scurt a semințelor de in de către mamele care alăptează.

10. Soia 

Semințele, uleiul și extractul de soia conțin lecitină și isoflavone. Lecitina este formată din fosfolipide cu proprietăți hipolipidemice. Isoflavonele sunt fitoestrogeni, ceea ce le fac potrivite ca tratament pentru hiperlipidemie și afecțiuni legate de menopauză.

Ingerarea de produse derivate din soia de către mame care alăptează poate fi o cauză a creșterii concentrației în plasmă și lapte matern și în urina bebelușului.

În ciuda consumului din vremuri îndepărtate de către populația asiatică și a ceva avantaje pentru sănătate, poate acționa ca un perturbator hormonal al sistemului endocrin, mai ales dacă produsul conține bisfenol, deci, expunerea ridicată în copilărie este contraindicată. Drept urmare, nu este recomandat  consumul extins în timpul alăptării întrucât estrogenul poate scădea, cel puțin teoretic, producția lactată.

 

Pentru a înțelege mai bine legătura dintre scăderea lactației (inhibarea secreției de prolactină) și alimentele cu efect estrogenic și pentru a explica de ce alimentele care balonează nu au efect asupra bebelușului decât în cazuri izolate, voi reveni cu noi articole.

Sper să îți fie de ajutor această listă. Pentru orice alte sugestii de produse pe care le-aș putea adăuga în listă, aștept comentariul tău, pentru a putea ajuta și alte mămici veterane în alăptare sau la început de drum.

 

Activități pentru bebele de 6 luni

De multe ori mi se întâmplă să nu mai am idei de activități prin care să îl stimulez și să îl provoc pe bebe. Așa că am recurs la o listă de idei pentru fiecare lună, conform dezvoltării bebelușului la vârsta respectivă.

Ce putem face cu un bebeluș de 6 luni astfel încât să își poată exersa abilitățile nou-dobândite sau să îl încurajăm în drumul spre noile achiziții?

La ce să te aștepți de la bebele tău la 6 luni de viață?

Social și emoțional

  • Bebelușul recunoaște familia și apropiații;
  • Îi place joaca cu ceilalți, în special cu părinții;
  • Răspunde la emoțiile celorlalte persoane; deseori pare fericit;
  • Îi place să se privească în oglindă.

Limbă/comunicare

  • Răspunde la sunete prin alte sunete;
  • Unește vocale când gângurește și îi place să “dialogheze” cu părintele;
  • Răspunde când îl strigi pe nume;
  • Scoate sunete pentru a arăta bucuria și neplăcerea;
  • Începe să pronunțe consoane: “m”, “b”.

Cognitive (învățare, gândire, rezolvare a problemelor)

  • Studiează obiectele din apropiere;
  • Duce lucruri la gură;
  • Este curios – încearcă să ajungă la lucrurile care îi stârnesc curiozitatea;
  • Trece lucruri dintr-o mână într-alta.
Mișcare/Dezvoltare fizică
  • Se rotește în ambele direcții (de pe burtă pe spate, de pe spate pe burtă);
  • Începe să ștea în șezut fără sprijin;
  • Când stă în picioare, își suportă greutatea pe picioare și se leagănă;
  • Face o mișcare de du-te – vino, uneori târându-se înapoi în loc să avanseze.

Ce poți face ca să profiți de aceste “pietre de hotar”?

  1. Încă de la naștere, bebelușii iubesc să studieze fețele. Deși încă nu înțelege că fața drăguță din oglindă este chiar a lui (asta se întâmplă în jurul vârstei de 9 luni), vă puteți distra pe cinste cu o oglindă incasabilă. Bebelușii se bucură în special atunci când le arăți și atingi diverse părți ale corpului, însoțite de întrebări precum: “al cui e nasul? al tăăăău!” Apoi, poți să îi arăți că și tu ai nas.
  2. Cucu-Bau este un joc care nu se învechește niciodată. Dacă nu l-ai jucat niciodată până acum, nu e târziu să începi, fie acoperindu-ți și descoperindu-ți fața, fie ascunzându-te după un obiect și apoi apărând, fie punând un prosop/cearșaf între tine și bebe și apoi dându-l la o parte. Exagerează sunetele și mimica, simte-te bine, râzi și observă fericirea pe chipul bebelușului tău.
  3. O altă variantă de de-a v-ați ascunselea poate fi jucată cu succes la această vârstă. De exemplu, atunci când bebelușul este interesat de o jucărie, ascunde-o sub o bucată de material, lăsându-i satisfacția să o găsească.
  4. Cântă-i. Acompaniază cântecele cu bătăi din palme, cu un dans cu bebelușul în brațe sau cu jocul de mimă.
  5. Așază jucării departe de bebe, astfel încât să îl motivezi să se târască la ele.
  6. Sticle senzoriale. Bebele meu este un maniac al lichidelor. Doar cât le vede se bucură nespus, dă din mâini și încearcă să pună mâna pe recipientul cu pricina. Dacă și bebelușul tău iubește sticlele, de ce să nu îl bucuri cu o experiență nouă? Ai nevoie doar de o sticlă de plastic goală (foarte frumoase sunt cele de la Vos, apa minerală norvegiană, se găsesc pe Amazon), dar o variantă mult mai simplă este sticla de Aqua sau oricare alta cât mai simplă și cu gura încăpătoare. Într-o astfel de sticlă poți adăuga ce vrei tu pe lângă apă: colorant alimentar sau pe bază de apă, ulei pentru a crea bule de densitate mai mare, biluțe colorate, scoici, nisip, tot felul de forme și mărgele, sclipici etc. Doar fii creativă!
  7. Așa-numitul “Copy-Cat” este o variantă foarte interesantă de joacă ce ajută la dezvoltarea atenției, skillurilor de imitare și socializare. Bebele poate fi așezat în orice poziție, important este să aveți contact vizual. Scoate diferite sunete și joacă-te cu gesturile feței (ma-ma, ta-ta, bolboroseli, ciripeli, pupici și orice îți place) și urmărește dacă bebelușul te imită. De asemenea, le poți povesti ce tot faci acolo, astfel îi ajuți să își dezvolte și vocabularul.
  8. Percuție – solo! Scoate la înaintare orice sculă în care bebelușul poate bate cu pasiune: o tavă, un bol din bucătărie, o cutie de plastic, un scăunel de lemn sau orice altceva găsești prin casă. Lasă bebele să experimenteze sunetele pe care le poate scoate prin lovirea obiectului și să exerseze coordonarea mâinilor.
  9. Unul-în-plus. Dă bebelușului pe rând câte un obiect. Când deja are mâinile pline, înmânează-i un al treilea obiect, pentru a-l face să ia o decizie și să renunțe la unul dintre cele din mâini.
  10. Cutii cu obiecte. O activitate foarte complexă, dar ușor de pregătit este joaca cu o cutie/un coș plin cu obiecte care au o anumită proprietate. Poți, de exemplu, să umpli coșul numai cu obiecte roșii. Sau poți pune doar mașinuțe. Sau doar pietre. Ai înțeles ideea. Umple coșul, așază-l în fața bebelușului și lasă-l să experimenteze diverse texturi, culori, mase ale obiectelor. Lasă-l să discearnă diferite forme, mirosuri și sunete, punând obiecte cât mai interesante în coș. Asigură-te, totodată, că toate obiectele sunt adecvate vârstei bebelușului.

 

De ce îmi place să îmi port puiul

Până foarte aproape de naștere, îmi erau străine toate noțiunile de baby-wearing, diversificare și altele din lumea bebelușească. Nu știam decât că îmi iubesc puiul și că vreau să îl simt aproape, să mă bucur cât mai mult de această perioadă, despre care toată lumea se plânge că trece prea repede… și când apar regretele este prea târziu pentru a retrăi aceste momente de necomparat cu niciunele altele.

Adeptă a moderației, nu am fost vreo fanatică a vreunei direcții. Am ales conștient să îmi port puiul, dar să am și un cărucior, care mi-a folosit nespus în zilele caniculare sau atunci când aveam muuult de colindat și ne trebuia ceva portabil în care să ținem “bagajele bebelușului” și care să se transforme rapid într-o masă de înfășat :).

Însă, de când a venit frigul, purtatul este mai delicios ca niciodată. Îmi place să ies, în fiecare zi, la “ora magică”, cu bebelușul meu. Deși, de cele mai multe ori, vedem același parc prin ochii strânși din cauza vântului care ne bate în față sau a soarelui care ne tachinează obraznic de parcă nu ar ști că e decembrie, mi se pare că părăsim dimensiunea reală și că ne proiectăm undeva, doar el și eu, doar eu și el. Îmi place să îmi port puiul. Îmi place să îi simt respirația caldă și corpușorul lipit de al meu. Îmi place să îi văd năsucul roșu, singurul care dă “nas în nas” cu frigul de afară. Îmi place să îi miros spațiu dintre gât și ureche, care miroase a lapte matern, de unde și porecla – “Lăptosul”. Îmi place să îl aud cum își cântă să adoarmă. Și, pur și simplu, mă plimb cu el la pieptul meu, cea mai de preț meditație pe care am cunoscut-o. Fără să îmi doresc un loc nou, fără să îmi doresc comunicare sau o activitate. Ne plimbăm, inimă lângă inimă, ca și cum am fi o singură persoană ascunsă sub gecile groase și protecția pufoasă.

Și îmi dau seama, zi de zi, ce norocoasă sunt că îmi port puiul. Că îl am, că am aflat că îl pot purta, că se lasă purtat, că am capacitatea fizică să îl port, că încă îmi adoarme în brațe, că e al meu și că sunt mamă.

Suntem niște norocoși pe acest pământ și ar trebui să ne aducem mai des aminte. Dar, până una-alta, purtați-vă puii! 🙂