Activități în aer liber pentru copii de 12-18 luni

Pentru că ne place mult de tot să petrecem timp afară, luna septembrie nu trebuie să treacă fără a o onora cum se cuvine. Facem tot posibilul să ieșim atât dimineața, cât și după-amiază în aer liber, cu o mică pauză la prânz, pentru somn și masă.

În general, fac o listă cu idei pentru a nu le pierde, pe care o citesc atunci când rămân fără inspirație. Aceste activități nu dau greș niciodată când ies cu artistul meu de 16 luni. Întrucât marjele de dezvoltare sunt mai generoase la această vârstă, se poate ca al vostru copil să fie interesat mai repede sau mai târziu de aceste activități. Pe multe dintre ele, le-am început de devreme, astfel încât puiul meu s-a acomodat cu ideile respective și a căpătat o curiozitate în a le practica, atunci când s-au format sinapsele necesare.

Cu ce ne ocupăm timpul în aer liber?

  1. Mingea! – Este distracția numărul 1. Aș putea afirma că este chiar jucăria preferată a puiului meu. De orice mărime, culoare, cu orice textură, mingea este aliatul perfect atunci când îți dorești o ieșire energică, dar într-un spațiu mai restrâns. Mie îmi place la nebunie, deoarece așa își dezvoltă atât coordonarea ochi-mână, ochi-picior, simțul echilibrului, înțelegerea traseului unui obiect și, în același timp, implică modul de interacționare cu ceilalți (a oferi și a primi pase). Noi folosim tot felul de mingi, de la cele de ping-pong sau cele mici cu luminițe, până la mingi de basket; mingi moi, cu care ne jucăm mai ales în casă sau în apă, dar și mingi tari, pe care le lovim cu piciorul și care au o direcție mult mai precisă.

    Sursă foto: pixabay.com
    Sursă foto: pixabay.com
  2. Baloane de săpun Prima mea încercare cu baloanele de săpun, a fost pe la 5-6 luni ale puiului. Bineînțeles, eu suflam pe atunci în soluție. Din păcate, nu a fost o activitate foarte apreciată. Totul a decurs ok, până în momentul în care puiul C. și-a dorit să atingă unul, care, evident, s-a spart! Puiul a fost tare mâhnit și a plâns deoarece i-a fost greu să înțeleagă că baloanele dispar când le atingi. L-am înțeles din toată inima, și mie mi-ar plăcea să existe niște baloane de săpun care să tolereze căldura pielii (ulterior am descoperit că chiar există așa ceva – baloanele din soluție de silicon, însă nu știu cât de prietenoase cu mediul sunt). Apoi, am revenit când și când cu această activitate, pe care acum o putem face și o oră încontinuu. C. a învățat să sufle și să facă baloane el singur. Este foarte distractiv, învață despre efemeritatea lucrurilor, despre importanța suflului la un anumit unghi pentru a face baloanele și, bineînțeles, este o oportunitate bună pentru a alerga după ele.

    Sursă foto: pixabay.com
    Sursă foto: pixabay.com
  3. Desenatul cu cretă  O activitate foarte creativă, atât pentru copii cât și pentru părinți, este, de asemenea, una dintre preferatele noastre. Pe lângă contribuția în dezvoltarea imaginației, copiii învață astfel despre culori, despre reprezentările obiectelor, despre coordonarea ochi-mână, despre generozitate (mereu se adună un mic grup de copii în jurul găletușei cu cretă 🙂 ). Bineînțeles, cu timpul, copiii învață să își exprime sentimentele și gândurile cu ajutorul desenelor, aceste activități fiind posibile cu mult înaintea învățării scrisului și cititului. Astfel, cu cât puii sunt încurajați de timpuriu să folosească diferite instrumente de desen, cu atât le va fi mai ușor să câștige control asupra bucăților de cretă/creioanelor/pensulelor. C. a început să “deseneze” liber de pe la 10-11 luni, prima oară făcând numai linii simple. Acum, e la pasul în care a învățat să facă linii curbe din imaginația sa (spirale, cercuri etc.) și este extrem de încântat. Arta desenului este un subiect bun de conversație, putând transpune în cuvinte ceea ce desenează copilul, urmând ca apoi, când acesta mai crește, să ne povestească despre ce reprezintă desenele sale, ajutat de noi, părinții, cu întrebări.

    Sursă foto: pixabay.com
    Sursă foto: pixabay.com
  4. Colecționarea de diverse obiecte – Pietricele, scoici, flori, iar acum că este toamnă, castane, frunze uscate, ghinde – toate acestea reprezintă bune ocazii de cunoaștere a naturii și de apropiere de aceasta. Diferitele forme, texturi, mărimi pot fi baza unei discuții bogate între părinte și copil, pornind de la informații practice despre ciclul vieții în natură, până la povești imaginate – de unde vine toamna? sau experimente: radiere din castane decojite, sfârâmarea frunzelor, pictarea pietrelor sau orice altă idee vă surâde.

    Sursă foto: pixabay.com
    Sursă foto: pixabay.com
  5. Triciclete fără pedale, mașinuțe fără pedale – această vârstă este perfectă pentru introducerea diverselor articole sportive, prin care cei mici pot învăța despre echilibru, iar vremea blândă de afară încurajează astfel de activități. C. exersează regulat în fața blocului, mersul pe diverse dispozitive, atât pentru vârsta lui cât și pentru copii mai mari (gen trotinete). Familiarizarea timpurie din propria dorință îi aduce informații despre modul corect de folosire a jucăriilor și consider că îl va ajuta mai apoi, când va avea și abilitățile necesare pentru a “conduce” vehicului respectiv. Tricicletele fără pedale în schimb pot fi folosite cu succes de orice copil umblător, fie că merge singur sau cu ajutor.

    Sursă foto: pinterest.com
    Sursă foto: pinterest.com
  6. Labirintul din frunze – Frunzele uscate sunt un bun material de construcție pentru bazele activităților copiilor, după cum probabil vă aduceți aminte din propria copilărie. De îndată ce vor cădea mai multe frunze, puteți construi un labirint de frunze uscate, așteptându-vă copilul la capătul acestuia și încurajându-l să îl parcurgă corect. Labirinturile ajută la coordonarea vedere-mișcare, rezolvarea problemelor de bază și aptitudinii de luare a deciziilor. Ca să nu mai vorbim de construcția în sine, care va fi un mod de conectare minunat între părinte și copil :).

    Sursă foto: pinterest.com
    Sursă foto: pinterest.com
  7. Grămada de frunze – Fără să aibă nevoie de o prezentare propriu-zisă, cu toții cunoaștem grămada de frunze în care putem țopăi, sări, arunca pe burtă, pe spate sau în picioare. Noi abia așteptăm să cadă frunzele, ca să ne putem distra împreună cu această activitate, care scoate copilul la iveală și din cei mai ursuzi oameni, sunt sigură! Nu știu exact ce aptitudini dezvoltă, însă cu siguranță este un prilej minunat de conectare a adulților cu copiii și de distracție maximă!

    Sursă foto: pixabay.com
    Sursă foto: pixabay.com
  8. Nimic – Mergeți în aer liber și nu faceți nimic. Relaxați-vă, îmbrățișați-vă și lăsați copilul să preia conducerea. Are nevoie de aceste pauze care îi stimulează imaginația și îi permit să contempleze mediul, să observe furnici, frunze care cad, avioane care lasă urme pe cer, bebeluși care dorm în brațe și mamele care zâmbesc pruncilor cu căldură.

    Sursă foto: pixabay.com
    Sursă foto: pixabay.com

Câteva sfaturi pentru părinții de toddleri:

  • Fiți răbdători cu copiii voștri mereu, dar mai ales când introduceți o activitate nouă. Nu toți copiii au același ritm de dezvoltare. În plus, copiii au nevoie de timp pentru a înțelege și a aplica toate aceste concepte noi. Dacă observați că puiul vostru nu este atras de o anume activitate, sau ceva îl frustrează (precum am pățit noi în bebelușie cu baloanele de săpun), reveniți cu activitatea respectivă în câteva săptămâni, până puiul este interesat.
  • Faceți un orar al activităților. Astfel nu veți rămâne niciodată în pană de idei și veți varia zilnic activitățile. Faceți pauză între activități, lăsați copiii să digere ceea ce învață. Astfe, permiteți copilașilor să nu se plictisească dar și să dezvolte interes pentru o anume activitate.
  • Interactivitate și conexiune. Dincolo de toate lucrurile pe care copiii le experimentează și învață, unul dintre avantajele cele mai mari ale acestor activități este crearea unui cadru intim între părinte și copil. Fiind foarte greu să fim mereu prezenți (mai apare o grijă, un telefon de dat, ceva de planificat care ne ocupă gândurile), activitățile ne încurajează să fim 100% lângă copil, trăind și simțind experiența odată cu el. Vorbiți cu copilul vostru, explicați-i cum se face o anumită activitate, încurajați-l atunci când reușește să facă ce și-a propus

Bucurați-vă de toate momentele acestea care trec mult prea repede. Fiți acolo pentru copilul vostru, râdeți împreună, tăvăliți-vă prin frunze și jucați-vă din toată inima! Cu cât mai multă joacă, cu atât mai puternice vor fi rădăcinile și conexiunile puilor. Voi cum vă jucați?

 

Flan spaniol cu fructe de pădure – adaptare personală

De mică eram înnebunită după crema de zahăr ars, însă mereu mi-a plăcut să îmi fie pregătită de altcineva, tot procesul de caramelizare mă speria cumplit. De când cu bebe C., nu gătim cu zahăr, așa că am îndrăznit să adaptez o rețetă de cremă de zahăr ars (numită și flan). Am fost surprinsă de cât de simplu de preparat și de adaptat este. Am și repetat rețeta și a ieșit parcă și mai delicioasă decât prima oară, dacă se poate așa ceva :D.

Noi o folosim ca mic-dejun, fiind un preparat destul de consistent pe bază de ouă, lactate și fructe, cu un mic adaos de nucă (orice nuci vă plac). Cum suntem înnebuniți de-a dreptul după fructele de pădure, prima variantă pe care o voi scrie este un flan cu afine și zmeură. Ea poate fi folosită și ca desert delicios și sănătos pentru copiii mai mari.

img_20170907_005520

Iată cât de simplu se prepară:

Ingrediente:

  • 6-7 ouă medii
  • 400ml smântână
  • 200ml lapte
  • 1 banană coaptă și mare
  • 1 păstaie de vanilie
  • 300g zmeură
  • 300g afine

Topping:

  • 60g migdale/nuci măcinate sau 2 linguri de fulgi de cocos

Ustensile:

  • mixer/tel
  • vas yena
  • un bol încăpător
  • o tavă de cuptor cu apă pentru gătirea cremei la bain-marie

Mod de preparare:

Încălziți cuptorul la 175 de grade Celsius. Puneți ouăle în bol și mixați-le 2-3 minute până se omogenizează și se spumează. Adăugați laptele, smântâna, banana pisată și interiorul păstăii de vanilie și continuați mixarea până la omogenizarea compoziției.

Pe fundul vasului de Yena așezați afinele și zmeura bine spălate și scurse. Apoi adăugați compoziția. Vasul se așează într-o tavă de cuptor cu 3-4 căni de apă, pentru gătirea cremei la bain-marie. Se lasă la cuptor 60-70 de minute, până prinde o ușoară crustă și este netedă și închegată în interior (să nu tremure sub crustă). Pe parcurs puteți să mai adăugați apă rece în tavă, pentru a scădea temperatura acesteia și riscul de evaporare.

img_20170907_005507

Se lasă la răcorit la temperatura camerei și apoi, peste noapte, la frigider. Dimineața se presară deasupra făină de migdale/nuci proaspăt măcinate sau fulgi de nucă de cocos. Numai bună pentru un mic-dejun consistent, pregătit de cu seară! Poftă bună!

Plaje sălbatice din nordul litoralului Bulgariei

“For her the ocean was more than a dream, it was a place she needed to visit to find herself and when she returned to the city, you could see the sun in her eyes, the wind in her hair and taste the infinite salt on her lips.” 

Jose Chaves

img_20170704_182031
Sursă foto: arhivă personală

Asta este despre mine. Asta este despre mine și orice mare, ocean, plajă pe care o întâlnesc. Caut cu sete plajele pustii, în care pot să îmi ascult gândurile, în care noaptea cerul rămâne mic pentru atâtea stele, în care marea vine tăcută la picioarele mele desculțe să îmi spună povești din larg. Caut plaje-amintiri care au fost și s-au stins ușor sub umbra trotoarelor. Căci am avut și noi aici, plaje minunate pe ale căror fantome le iubesc.

Așa că am fugit spre sud. Mereu e o idee bună să fugi spre sud. Și am descoperit 3 plaje întinse care ne așteptau tăcând, pe sub corturi și rulote.

 

1.Krapets

Este cel mai apropiat sat costier de granița cu România, așa că nu a fost foarte greu de descoperit. Pentru mine, Krapets este o poveste, descoperită într-o escapadă din Vama Veche, cu vreo 5 ani în urmă. Am rămas uimită atunci, cum la țărmul Mării Negre, există plaje virgine cu pădure, unde îți poți pune cortul nestingherit printre pini dar în același timp să dormi pe muzica valurilor, să ai umbră și adăpost de vânt, dar plaja să fie la 50 de metri de tine. Fabulos!

received_1508502382545415Krapets are o plajă lungă de câțiva kilometri; se ajunge pe un drum agricol, trecând de lanuri de floarea-soarelui și găsind acolo toată liniștea după care sigur tânjești și tu, ca și noi. O preferăm în timpul săptămânii, când este cu adevărat pustie.

img_20170629_122546Un mic neajuns este reprezentat de țânțarii care la crepuscul fac ravagii. De asemenea, trebuie să te duci pregătit temeinic, cu apă din belșug, cu resurse de foc -dacă vrei să gătești și cu mâncare. Drumul spre sat este scurt însă, așa că pentru cei nu foarte pretențioși, veți găsi câteva restaurante în zonă.

 

2. Kara Dere

img_20170817_125336De departe, Kara Dere este plaja mea preferată de la Marea Neagră. Se află cam la o oră de Varna și am descoperit-o abia anul acesta. Cică ar fi fost locuită o perioadă lungă de un grup mic de pescari care își spuneau “pirați”.  Drumul este o provocare (ce-i drept mă bucur că e așa, pentru că face parte din cv-ul unei plaje virgine), constând în 3-4 km de drum agricol care se parcurg cu mare atenție în aproximativ 20 de minute.

Kara Dere este tot o plajă cu pădure de pini la doar o aruncătură de con :). Nisipul are granulația perfectă, fin ca o mângâiere dar fără să rămână lipit de tine. Plaja are o lungime de câțiva kilometri buni, și deși încap sute de corturi, locul oferă suficientă intimitate.

img_20170702_195059Pentru aprovizionare, recomand supermarketul din Byala, piața abundentă din Obzor – dintre străzile Trakia și Strandzha și restaurantele din Obzor. Noi am avut surprize plăcute inclusiv pentru cel mic, deoarece au acceptat să ne servească cu doar jumătate de porție, fără sare; Recomand The House Bar & Dinner din centrul pietonal al Obzorului, iar pentru adulți sau pentru cei care au la pachet ceva pentru cei mici – restaurantul Thracian Stan – unde mâncarea tradițională este absolut delicioasă (mai ales kavarma-ua servită în vas de lut încins).

 

3. Irakli

O altă plajă minunată, în apropiere de Byala și Obzor este Irakli, favorita hipioților. Oricine are respect pentru natură este bine primit pe o astfel de plajă, iar campatul pentru săptămâni bune se practică întreaga vară. Irakli se află lângă Capul Emine – cel mai estic punct al Balcanilor. Se poate face chiar cel mai lung traseu montan neîntrerupt din Europa (650km) de la Kom la Emine, terminând cu o baie în mare, însă am lăsat această aventură pentru un alt an.

img_20170704_182052Dacă dorești să ajungi la Irakli pe calea ușoară (drumul până direct pe plajă este extrem de prost, nu îl recomandăm), atunci vei conduce spre Vaya Beach, care este o plajă amenajată, unde vei lăsa mașina. La Vaya Beach există și un restaurant pe plajă, cu mâncare foarte bună, dar porții extrem de mici și scumpe. Așa că recomand ca aprovizionarea să se facă, de asemenea, din Byala și Obzor. Drumul continuă la pas, trecând prin râul Chaya (este mică trecerea, până la glezne) care se varsă în mare și ajungând pe plaja Irakli, delimitată evident de pancarte.

Plaja este presărată cu vegetație, oameni de calitate și nisip foarte, foarte fin pe o distanță de aproximativ 3km.

*Pentru cei care vor să beneficieze de un minim de condiții și nu sunt pregătiți pentru campatul pe plajă, există o alternativă splendidă în Obzor, din care se poate ajunge relativ repede atât la Karadere cât și la Irakli – campingul Zora, un loc plin de oameni faini și relaxați, cu băi curate, bucătărie utilată, foișoare, gazon și loc de joacă pentru copii.

img_20170705_080701Anul viitor ne propunem să găsim și plajele sălbatice din partea sudică a litoralului bulgăresc, dincolo de Capul Emine, cât timp încă mai sunt libere și netulburate. Voi ce plaje sălbatice cunoașteți?

Unde să ieși cu bebe în București – idei de toamnă caldă

Da, același articol ar fi mers la fel de bine scris în toiul verii, dar este păcat să nu pleci din capitală cât de mult poți atunci când termometrele urlă încărcate de numere prea mari. Însă, iată că a sosit septembrie – o lună atât de permisivă și atât de plăcută în București, încât nu îți vine să mai intri în casă. Și atunci, hai să ieșim!

 

  1. Parcuri: selectând pe baza criteriului “distanța față de casă” – avem trei parcuri pe care le frecventăm în mod deosebit:
    • Parcul Carol, care ne place la nebunie: este bătrân, sălbatic, cu o mulțime de rațe, veverițe; pantele obligă copiii și părinții la sporturi inedite; în timpul săptămânii, dimineața, este aerisit și destul de liber.
    • Parcul Izvor – recent desoperit din perspectiva de mamă, până acum mergeam acolo doar pentru concerte. Zona de joacă amenajată sub formă de castel este foarte interesantă pentru copii, aceștia putându-se juca prin labirinturi și tuburi, dar și în jucării clasice, leagăne, balansoare, tobogane.

      Sursă foto: http://calatoriicucopii.blogspot.ro/; nu dețin drepturi de autor
    • De multe ori, traversăm Parcul Carol și ajungem în Tineretului, unde începe altă poveste și de unde ne trezim plecând din parc în parc: Lumea Copiilor, foarte verde și plină de surprize plăcute, inclusiv gropi de nisip și foișoare de lemn, și Orășelul Copiilor – mai ales acum, că soarele nu mai este atât de puternic, deci lipsa umbrei nu mai este supărătoare.

      Sursă foto: arhivă personală
      Sursă foto: arhivă personală
  2. Grădina Floreasca – ne place la nebunie. În fiecare miercuri (dar uneori și în serile de luni/marți când sunt evenimente muzicale), a devenit o tradiție să mergem la serile de jazz, pe un șezlong sau chiar să luăm cina. Atmosfera este relaxată, luminițele și peisajul foarte verde fac din loc o poezie. Invitații sunt artiști distinși, care cântă în iarbă și transmit starea de zen mai departe publicului. Lui C. îi place enorm să se așeze în fața concertanților, să îi asculte și să îi aplaude. Seara se lasă destul de răcoare, poate din cauza piscinei și a vegetației luxuriante, așa că recomand să luați cu voi un pulover.

    Image may contain: shoes
    Sursă foto: Facebook – Grădina Floreasca; nu dețin drepturi de autor
  3. Therme – mai exact la The Palm, la cea mai mare plajă urbană, sau chiar la ieșire din complex, tot în zona The Palm, în orice caz – afară. Septembrie este o lună perfectă pentru bălăceală în apă de 37 de grade, iar restricțiile de stat la soare sunt mult mai puține, având în vedere temperaturile mai joase și ziua mai scurtă. Vă asigur de un somn pe cinste la final de bălăceală. Iar pentru adulții este la fel de minunat.

    Image may contain: one or more people, tree, sky, pool, outdoor and nature
    Sursă foto: Facebook – Therme; nu dețin drepturi de autor
  4. J’ai Bistrot – fie că vă place să vă jucați în nisip sau să numărați pietricelele, J’ai Bistrot este un loc boem și prietenos cu toată lumea: cu artiștii, cu oamenii care vor să iasă la o discuție serioasă, cu copiii, cu câinii. Puteți îndrăzni și câteva dintre felurile de mâncare, ingredientele par suficient de prietenoase, încât nici cel mic să nu se scoale flămând de la masă.

    Image may contain: plant, tree, flower and outdoor
    Sursă foto: Facebook – J’ai Bistrot; nu dețin drepturi de autor
  5. Expoziția de fluturi tropicali – aici nu este vorba de ceva în aer liber, dar expoziția se închide pe 17 septembrie, așa că am inclus-o la activitățile de vară – toamnă caldă. Noi am fost și anul trecut când bebe C. avea 3-4 luni, dar și anul acesta, la 1 an și 3 luni. Pentru copilașii fascinați de vietăți este un mod minunat de a experimenta apropierea de acestea. Fluturii sunt colorați, frumoși, energici și, cu un pic de noroc, se pot așeza chiar pe tine :).

    Sursă foto: arhivă personală
    Sursă foto: arhivă personală
  6. Muzeul satului – O combinație feerică între spațiu deschis și spațiu închis, ca să nu mai vorbesc de grozăvia de evenimente care au loc acolo. Este un prilej bun de plimbare, de povești, de liniște, de cunoaștere atât pentru părinți, cât și pentru copii. Aici vă puteți bucura de arhitectura vernaculară, de ateliere pentru copii, de expoziții temporare și de târguri de artă populară contemporană.

    Sursă foto: http://zmeulcalator.ro; nu dețin drepturi de autor
  7. Grădina Botanică – un parc cu plată va fi mereu unul mai puțin aglomerat, mai liniștit și mai curat. Unde mai pui că astfel îi poți povesti piciului o grămadă de lucruri interesante și îi poți face cunoștință cu o seamă de specii de plante atât din zona noastră cât și de pe alte continente. Lacul cu rățuște este, de asemenea, o atracție iminentă.

    Sursă foto: https://mysimplephotos.wordpress.com; nu dețin drepturi de autor
  8. Origo – deși este o cafenea, deci cu siguranță este dedicată adulților (puteți bea aici o minunăție de cafea, de diferite origini, guatemaleze, etiopiene sau ruandeze), locul este foarte prietenos cu copiii, iar strada din dreptul terasei este închisă circulației, ceea ce înseamnă că toddlerii și copiii pot explora spațiul în voie, cu o minge sau, de ce nu, poate chiar cu cretă. Personalul este grozav, îți va face o mică incursiune în povestea cafelei pe care o alegi și vei găsi întotdeauna oameni dispuși să te ajute. O problemă aici ar fi locurile de parcare, zona fiind foarte aglomerată în timpul săptămânii, dimineața, când oamenii merg la lucru, așa că trebuie să fiți foarte vigilenți.

    coffee-983955_960_720
    Sursă foto: pixabay.com
  9. Crayon Club – nu am ajuns încă aici, dar din tot ceea ce am auzit, merită o vizită urgentă. Ei se prezintă drept o cafenea pentru părinți, cu jucării pentru copii. Acolo vă puteți relaxa într-un hamac sau bea un ceai simandicos sau chiar puteți participa la un eveniment special, precum o piesă de teatru sau un atelier pentru copii.

 

Voi unde ieșiți cu cei mici?

De ce am ales să nasc acasă

O mie de gânduri înainte, o mie de sentimente după…Nu știu dacă există eveniment mai dens din punct de vedere emoțional decât nașterea unui prunc. Pe lângă frica de necunoscut, trebuie să faci față multor întrebări și frici din tine, care înmuguresc în momentul în care afli că acolo crește cineva.

 
Brusc, nu mai ești responsabil doar de tine, ești complet răspunzător de ființa pe care ești nerăbdător să o cunoști. Totul este necunoscut în această tranziție spre momentul în care vei face cunoștință cu o nouă “persona” care îți aparține, mama, și cu o nouă persoană, bebelușul.

 
Odată ce afli că ești însărcinată, încep emoțiile, pozitive și negative.
Ce am simțit eu? Dragoste, ușurare, libertate, frumos, fericire, bucurie, curaj, speranță, satisfacție, mândrie, încredere, afecțiune, interes, curiozitate, surpriză, anticipație. Dar și anxietate, frică, îngrijorare. Toate într-o singură secundă, condensate.

 
Îmi aduc aminte că împrumutasem de la Biblioteca Metropolitană (merită să vă faceți un permis) cartea Mama și Copilul – de Elizabeth Fennwick, ca să am un reper în ceea ce privește sarcina și evoluția ei. Eram curioasă de ce se întâmpla în fiecare zi cu creația din mine, așa că rupeam toate site-urile în două să văd ce organ se dezvoltă în săptămâna în curs, cu ce fruct pot să îl compar pe bebeluș ca dimensiune, dacă mă aude, dacă are degete, dacă îi bate inima, dacă s-a format deja una.
Am făcut multe ecografii la început. Prima pentru că nu îmi venea să cred că sunt însărcinată. Mi s-a confirmat. A doua pentru că voiam să văd că sarcina e încă acolo. A treia pentru că îmi alesesem un medic care să îmi monitorizeze sarcina. A patra pentru că aveam deja 13 săptămâni și trebuia să fac ecografia fetală de 11-14 săptămâni. A 5a pentru că aveam deja 24 de săptămâni și trebuia să fac ecografia fetală de trimestrul 2. A 6a pentru că mi-am schimbat medicul. Și m-am oprit.
Ce aș face acum? Ecografia de 13 săptămâni și cea de trimestrul 2.

 
Dar, să mă întorc la cartea mea de îndrumare prin sarcină. Citeam, citeam și odată ce ajungeam la partea cu travaliul, o închideam. Era foarte frumos în bula mea, în care creștea o făptură mică, sânge din sângele meu, carnea din carnea mea, dar gândul că trebuia la un moment dat să iasă de acolo nu mă încânta foarte tare. Asta la început. Pe măsură ce timpul trecea, am devenit din ce în ce mai interesată de drumul bebelușului spre întâlnirea noastră, pentru a ne cunoaște în carne și oase.
Așa că am început să mă interesez activ de toate procedurile existente în spitalele noastre, pentru a putea asigura bebelușului meu un start cât mai bun în viață.
Așa am aflat că:

  • Centrul Național de Informații Biotehnologice raportează în articolul “The Increasing Trend in Caesarean Section Rates: Global, Regional and National Estimates: 1990-2014” că cea mai mare creștere a ratei a operațiilor de cezariană din Europa în perioada 1990-2014, o deține România cu 29.1 puncte, de la doar 7.2% până la 36,3%. În București, conform informațiilor existente pe bloguri și în tot felul de publicații, rata aceasta ar fi alarmant de mare, depășind 70%, însă momentan nu am găsit informații oficiale. Oricum ar fi, OMS recomandă o incidență a operațiilor de cezariană de maxim 10-15% din numărul total de nașteri. Cezariana este o măsură de urgență care se impune a fi aplicată doar în momentul în care mama sau fătul sunt în pericol;
  • Că există spitale prietene ale copilului, dar, din păcate, majoritatea doar cu numele;
  • Că nu ajunge ca spitalul să aibă un regulament în favoarea ta, sau ca medicul să îți susțină modul de gândire, ci că trebuie să găsești locul ideal în care cele două trăiesc în simbioză;
  • Că, în travaliu, vei sta într-o sală cu multe alte femei care urmează să nască, în luminile neoanelor, prinsă de aparate pentru monitorizare, fără libertatea de a te plimba prin natură, de a dansa goală sau ce te poate face pe tine cel mai mult să te relaxezi; eventual și cu niște asistente care nu dau doi bani pe tine ca individ;
  • Că, din păcate, se aplică multe proceduri nenecesare precum:
    • Anestezia epidurală
    • Monitorizarea fetală continuă
    • Epiziotomia
    • Injecția cu oxitocină
    • Împinsul cu coatele în burta mamei
    • Clamparea cordonului ombilical imediat după naștere
    • Luarea bebelușului de lângă mamă și aplicarea unor proceduri invazive acestuia
    • Reîntoarcerea bebelușului la mamă după muuuuulte ore
    • Hrănirea cu lapte praf a bebelușului și sfaturi greșite date mamei despre alăptare sau deloc
    • Imposibilitatea asistenței partenerului în sala de naștere
      …And so on

Bineînțeles, există și posibilitatea să naști la o clinică privată, începând cu prețuri de la 5000 de lei în sus, asta dacă ești foarte norocos să o găsești pe cea mai ieftină, media fiind undeva pe la 8000 de lei pentru o naștere vaginală. Însă nici aici nu ești scutit de unele demersuri care grăbesc nașterea, ceea ce poate aduce complicații în decursul natural al lucrurilor.

Am fost mai mult decât dezamăgită. Am citit, am investigat, am întors problema pe toate părțile. Însă văzând că rezolvarea nu îmi va fi dată de ceea ce cunosc deja, am ales să caut alternative. Nu foarte activ, însă am căutat multe povești ale nașterilor și așa am descoperit o cu totul altă lume – cea a nașterilor acasă. Totul se potrivea la milimetru cu lucrurile la care aspiram. Fiecare dorință se împlinea, fiecărei întrebări i se răspundea. Mi se părea atât de frumos încât mi-era greu să cred că există posibilitatea, că poveștile sunt adevărate, că aș putea și eu să mă bucur de o astfel de experiență. Auzisem vag de cineva care făcuse asta, dar nici nu cunoșteam pe cineva care să mă poată asista.

Căutările mele au fost mai degrabă pasive, informația a ajuns cumva la mine, la momentul potrivit. Prin ianuarie, a născut o cunoștință de a mea. Punând întrebările potrivite, am aflat și povestea: fetița lor se născuse acasă. Lucrurile s-au legat imediat, am intrat în contact cu moașa care o asistase pe cunoștința mea la naștere și am programat îndată o întâlnire.

Bineînțeles, o grămadă de noi frici și întrebări și-au făcut încet loc în mintea și sufletul meu. Acum aveam siguranța că niciuna dintre procedurile mârșave din spital nu mi se va aplica fără voia mea și fără o nevoie adevărată, însă cum puteam avea încredere că persoana pe care am ales-o va fi alături de mine până la bun sfârșit? Cum puteam ști că nu sunt una dintre persoanele care chiar au nevoie de spitalizare ca să ducă la bun sfârșit sarcina? Cum puteam să îmi iau inima în dinți și să spun nu epiduralei și altor instrumente de calmare, bazându-mă doar pe tăria mea fizică și sufletească, atunci când nici măcar nu mai născusem altădată pentru a ști ce mă așteaptă?

Dacă răspunsurile la aceste întrebări nu îți vin din toată inima și ai îndoieli, atunci, nașterea acasă nu este pentru tine. Dacă însă vrei să înfrunți aceste temeri, să faci un plan de back-up pentru o situație nealiniată cu dorința ta, să cunoști persoana care va avea onoarea să atingă prima copilul tău și să ai curajul să i te încredințezi în singurul moment din viața ta în care vei fi cea mai vulnerabilă și cea mai puternică în același timp, atunci poți începe pregătirea. Va fi o pregătire grea, conștiincioasă și pe care trebuie să o tratezi cu toată seriozitatea.

Fie că alegi să naști natural într-un cadru spitalizat, fie că alegi să naști natural în propriul tău sanctuar, fie că din motive medicale neinventate ajungi la operația de cezariană, șansa pe care o dai pruncului tău, să vină pe lume într-un mediu calm, dintr-o mamă relaxată (cât se poate, travaliul nu iartă pe nimeni), în armonie cu tot ceea ce îl înconjoară, acordându-i-se timpul de care are nevoie, pentru a veni pe lume fix atunci când este pregătit, va fi cea mai puternică rădăcină pe care i-o poți sădi.

Curând, voi reveni cu povestea nașterii în sine…

newborn-2653072_960_720
Sursă foto: https://pixabay.com/en/newborn-feet-hands-cute-adorable-2653072/

 

Ce se schimbă când călătorim cu un toddler

Voi începe articolul cu o mică specificație: deși îmi place tare mult să folosesc limba română, mă enervează la culme că nu avem termeni specifici pentru copii, pe parcursul evoluției lor. Până la etapa de sugar, inclusiv, ne putem referi la puiuți drept nou-născuți și, respectiv, sugari, însă apoi copiii se transformă în aparținătorii dogmelor sociale, în preșcolari mici, preșcolari și școlari. Astfel, până voi găsi un termen mulțumitor, mă voi juca cu echivalentul vârstei de 1-3 ani din engleză – toddler, sau, poate, îl voi traduce stângaci, în corespondentul – copil cu mers șovăitor :D.

family-2485714_960_720
Sursă foto: https://pixabay.com/en/family-journey-mother-father-baby-2485714/

De când s-a născut puiul C., viața este mult mai antrenantă: deși eram dinainte obsedată de-a dreptul de organizări și eficientizări, care pot fi folosite pe termen lung (exemplu: liste de obiecte de pus în bagaj pentru tipul de călătorie, planificarea meselor în Google Calendar pentru săptămâna următoare, activități și locuri de neratat pentru următoarea lună), acum acestea au devenit de-a dreptul indispensabile pentru o viață cât se poate de liniștită (asta nu înseamnă prea mult).

Pentru că mereu ne-au plăcut călătoriile, viața noastră nu s-a schimbat prea mult în această privință; doar modul de abordare și organizare. Ce-i drept, nu mai poți face cu aceeași frecvență escapade gen city break și nici drumuri lungi dintr-o bucată, însă toate acestea vin și cu părțile lor bune. Înveți să planifici totul relaxat, să nu te grăbești, să faci din drum în sine o destinație, în care să vii cu tot felul de idei pentru o călătorie lină.

Astfel, pentru călătorii minunate alături de cei mici, recomand cu desăvârșire:

 

1. Organizarea și planificarea bagajelor

luggage-1650174_960_720
Sursă foto: https://pixabay.com/en/luggage-antique-teddy-soft-toy-1650174/

În funcție de destinația și perioada în care mergi, fie ea mare, munte, străinătate, cel mai ușor este să îți faci lista cu cele necesare din timp, luând în calcul și eventualele schimbări de vreme sau ușoare probleme. Noi avem o listă pentru mare, o listă pentru munte, o listă pentru camping (cu cortul), o listă pentru atunci când vrem să gătim în deplasare și o listă pentru lungă durată (plecări de peste 2 săptămâni). Cea mai lungă plecare de când s-a născut puiul a fost de 3 luni și jumătate, și a fost destul de lung timpul de organizare, întrucât, la această vârstă, activitățile și abilitățile se schimbă, la propriu, văzând cu ochii, așa că trebuie să anticipezi foarte amănunțit.

Ce aveți de luat în considerare aici? Dacă vreți scaunul de masă de acasă (noi avem unul special pentru plecări, care se odihnește în portbagaj, de la ikea – e foarte practic), dacă vreți să îi faceți baie sau veți folosi cabina de duș de la cazare (majoritatea nu au cadă, așa că puteți lua cu voi o cădiță gonflabilă, în funcție de spațiul din mașină), dacă e mai potrivit să luați cu voi căruciorul sau sistemele de purtare sau ambele. De asemenea, noi am implementat conceptul de rucsac cu cărți și jucării – din care mai scoatem câte ceva atunci când mediul ambient nu e destul de interesant și de “jucării pentru mașină”, care trebuie să fie mega-interactive și interesante și, de preferat, să stea doar acolo, astfel încât puiului să i se facă dor de ele.

 

2. Alegerea cazării

Este foarte important să faceți un research serios în ceea ce privește cazarea, uitându-vă la chestiuni total diferite de cele de până să aveți pui. Există unități care oferă scaun de masă, pătuț, loc de joacă, ceea ce vă scutește de niște bagaje în plus. Dacă dormiți cu copilul, precum noi, cel mai probabil aveți nevoie de un pat matrimonial (nu twin, pentru că va fi nasol pentru persoana din mijloc) de minim 160X200, pentru un somn confortabil. Curtea și spațiile verzi sunt un criteriu minunat pentru zilele în care doriți să leneviți la cazare. Accesul la bucătărie, de asemenea, dacă doriți să îi preparați micuțului sau familiei, mese sănătoase. Alte criterii de luat în calcul sunt: existența internetului wi-fi (pentru o planificare mai bună a călătoriiilor și urmărirea prognozei), parcare în curte, apă caldă non-stop (o să vă mirați, dar mai există și locuri cu program pentru apă-caldă, sau unități care folosesc boilere ce sunt suprasolicitate).

 

3. Zona cazării

Am trecut asta drept un criteriu separat, deoarece este de o importanță majoră, din 2 motive: apropierea de un supermarket/piață etc și găsirea de unități de alimentație (restaurante etc.), dar și dacă drumul este într-o stare bună (asfaltat) și vă permite să ajungeți ușor în destinațiile dorite. Noi am avut surprize de tot felul. În ultima călătorie lungă (aproximativ 3 săptămâni), din Parcul Natural Apuseni, am găsit numai carne congelată, ouă cu cifra 3 (și câteva de casă, se cresc destul de puține găini în zonă din cauza animalelor sălbatice) și, nici măcar, vinete și dovlecei. Altă surpriză a fost iarna trecută, în Canare, unde am petrecut mai bine de 3 luni și, unde, iaurturi naturale fără arome sau zahăr (printre preferatele lui C.), se găsesc doar în magazinele Bio sau în lanțurile de supermarket.

 

4. Nevoia unei truse de urgență

Studiul zonei în care mergi te ajută mult să indentifici eventualele probleme și să te înarmezi, de acasă, cu tratamente naturiste/homeopate/alopate/ sau ce îți poftește inima. Cel mai probabil, varietatea produselor și prețul diferă mult de la zonă la zonă și nu vrei să te trezești în miez de noapte că nu ai cu ce desfunda nasul copilului (nu mi s-a întâmplat mie, ci unui prieten :P). De asemenea, este indispensabilă o asigurare de călătorie. Paza bună trece primejdia rea.

 

5. Planificarea drumului propriu-zis

yellow-2571335_960_720
Sursă foto: https://pixabay.com/en/yellow-car-van-vehicle-travel-2571335/

 

Până la cam 6 luni (vârsta la care copiii încep să stea în fund nesusținuți), opririle erau foarte dese, odată pentru că poziția din scoică nu trebuie menținută mai mult de 1h:30 (unii dintre cercetători susținând că ar trebui chiar să facem o pauză la fiecare jumătate de oră) și, bineînțeles, pentru opririle de “mult-iubita țiți”. Noi am mers pe calea de mijloc: ne-am planificat opririle cam o dată la oră, cu excepții atunci când copilul dormea (caz în care ne opream la 1h:30-2h).

După ce copilul stă bine în fund, aceste durate au crescut spre 2h, dar încercăm să nu depășim 2h:30-3h, atât pentru luarea de gustări și țiți/alt lapte (care în nici un caz nu se recomandă a fi mâncate în mașină, este pericol de înec, ca să nu mai vorbim de expunerea și a puiului și a mamei în caz de accident), cât și pentru că astfel, copilul nu se va plictisi foarte tare. Noi mergem neîntrerupt atunci când C. doarme (și în mașină chiar se întâmplă des) și facem pauze de minim jumătate de oră atunci când e treaz.

Un alt criteriu ce vă poate ajuta la un parcurs mai lin este sincronizarea drumului din mașină cu orele de somn. Bineînțeles că după o perioadă, cunoașteți aproximativ orele la care doarme cel mic. Astfel, dacă puiul va merge cu mașina sătul de mâncare/țiți, cu jumătate de oră înainte de ora de somn, cel mai probabil să nu riposteze o perioadă lungă, deoarece va adormi ușor.

Pentru perioadele de pui treaz, vă ajută niște idei notate cu activități pe care le puteți face. Sunt atât de multe încât merită o postare separată, dar voi menționa câte ceva și aici: carduri cu obiecte, cărți cu sunete, jucării care se bagă unele într-altele (de tip matrioshka), paie care se pot băga într-un bidon, cântecele de drum, zornăitoare pentru copiii mai mici, lego (dacă aveți răbdare să le culegeți după de printre scaune). De asemenea, persoana care nu șofează, poate varia locul din față cu locul de lângă pui, ca el să aibă varietate și să se joace, pe rând, atât cu jucăriile cât și cu mama/tata.

Tot aici, aș spune că e foarte important să aveți gustări pentru drum și să cunoașteți în ce locuri vă puteți opri pentru luarea mesei. De multe ori, așteptările nu corespund cu realitatea și un research bun poate să vă scoată din belele. De multe ori, notele de pe conturile de social media nu sunt chiar relevante pentru evaluarea unei experiențe. Recomand citirea de review-uri, vă veți prinde repede care sunt reclame și care sunt pe bune. Sau, și mai bine, dacă există posibilitatea sunați un prieten în ale cărui gusturi culinare aveți încredere. Sau, în 2-3 luni, uitați-vă aici pe bloc, am multe recomandări de făcut :), timp să fie!

 

6. Cunoașterea prognozei

sunset-1625080_960_720
Sursă foto: https://pixabay.com/en/sunset-birds-cloud-sun-sky-red-1625080/

 

Înainte nu prea mă interesa cum va fi vremea când plecam undeva. Ploaie sau soare, mă îmbrăcam adecvat și îi dădeam bice cu ce îmi doream să vizitez/fac. Când ai un pui mic, vrei să îi crești confortul în fiecare acțiune întreprinsă, așa că poți să profiți de era tehnologică în care trăim și să studiezi bine prognoza, mai ales dacă ai un itinerariu lung. Ni s-a întâmplat de multe ori, să nu alegem cazarea fixă, ci doar orientativ, și să ne adaptăm la fața locului în funcție de unde era vremea mai frumoasă. E ceva mai riscant și mai obositor, însă merită să fugi de vremea rea :).

 

7. Alegerea itinerariului

În relație strânsă cu criteriul de mai sus, dar nu numai, foarte multe dintre destinațiile de interes de acum sunt în natură. Aș spune, peste 90%. Locurile în care C. poate să alerge desculț, să se joace cu valurile, să sape în nisip sau să colecționeze pietre, să fie umbră, să vadă animale și plante, să stea în apă (fie ea din piscinuță gonflabilă), să descopere, să se murdărească și să râdă în hohote. Având o climă “temperat-continentală” (cu diferențe de doar 50-60 de grade între sezoane :P), în România sunt destule perioade în care preferăm și activitățile din spațiile închise, de genul muzeelor și concertelor de jazz de interior, însă, vara, nu ne bagă nimeni și nimic în casă :). Mai nou, încurajăm fuga de frig în locurile călduroase. Nu regretăm decât pârtia!

sea-2562541_960_720
Sursă foto: https://pixabay.com/en/sea-ocean-water-nature-white-sand-2562541/

 

Așa că, nu ezitați să călătoriți în noua formulă. Trebuie mai multă înțelepciune și anticipare, într-adevăr, însă amintirile pe care le veți forma, nu pot fi comparate cu nimic! Iar surpriza și bucuria din ochii copilului vostru merită fiecare secundă de planificare :).

Cum ar fi dacă ne-am purta din nou ca la un an

 

 

Cât de frumoasă ar fi lumea în care trăim dacă am fi din nou copii, cărți fără cuprins? Cum ar fi dacă ne-am trezi dimineața cu atâta dragoste în inimă încât ne-ar ieși prin zâmbet?

Dacă ne-am hrăni pasiunile cu adevărat și le-am trata cu seriozitate, de exemplu jucându-ne cu mingea ore întregi în fiecare zi. Dacă am râde sincer când vedem luna, pisica sau când observăm un gest nou. Dacă ne-am apropia ușor de persoanele noi pe care le întâlnim, puțin timizi, puțin curioși, însă cu toată inima deschisă. Dacă am vărsa apa în farfuria din care mâncăm, doar ca să ne amintim cum plutesc boabele de linte. Dacă ne-am opri un pic din mers ca să dansăm pe muzica pe care o auzim doar noi sau pe muzica pe care o face tramvaiul atunci când trece pe șinele denivelate. Dacă ne-am refugia la pieptul mamei atunci când suntem supărați și toate problemele s-ar rezolva în 50 de secunde. Dacă am plânge sincer de fiecare dată când vrem să mai rămânem afară 10 minute sau când altcineva se joacă cu jucăria noastră.

Cum ar fi viața ta dacă ai putea sta ore în șir făcând baloane de săpun? Dacă ai putea să mănânci cu mâinile, să te murdărești din cap până în picioare până în picioare, fără să îți pese de ce spun cei din jur? Dacă ai avea 10 rățuște la baie și fiecare ar fi neapărat necesară pentru buna desfășurare a băii? Dacă ai desface role întregi de hârtie doar pentru plăcerea ta? Dacă ai observa fiecare porumbel, ai auzi fiecare pescăruș în zbor, ai simți nevoia să atingi fiecare frunză, fiecare piatră? Dacă te-ai putea împrieteni atât de simplu cu cineva, doar pentru că amândurora vă place să vă dați în leagăn? Dacă de fiecare dată când prepari masa, ai fi atât de fascinat de cum se bat ouăle sau cum se taie verdeața?

Cum ar fi dacă ți s-ar citi povești înainte de culcare? Dacă ai putea să reinventezi zilnic felul în care folosești silabele, cuvintele? Dacă ai mirosi fiecare floare și ai observa fiecare furnică? Dacă te-ai urca pe fiecare tricicletă, trotinetă, bicicletă doar ca să vezi cum funcționează? Dacă ai cânta, ai dansa, ai râde și ai face toate lucrurile acestea din toată inima?

Îți mai amintești? E vorba despre mine, despre tine, despre copiii noștri, despre copiii lumii, despre adulții care au uitat simplitatea copilăriei.

 

Poartă-ți copilăria cu tine. Doar astfel nu vei îmbătrâni niciodată.

 

Buckle cu afine (tartă nord-americană cu afine)

Din categoria “bunătăților cu afine”, tot pentru luat cu noi la drum lung, am improvizat un buckle cu afine care a constituit o gustare ușor de mâncat, dar și un mic dejun consistent, alături de un pahar cu sana proaspătă.

“Buckle” este o varietate de prăjitură nord-americană, care nu are o traducere directă în limba română, însă se definește ca o tartă (prăjitură făcută dintr-un strat subțire de aluat fraged, acoperit cu fructe și cremă conform dexonline.ro) al cărei topping conține crustă (crumble) și se numește streusel (însă în mod convențional, streuselul conține o proporție de zahăr mai mare decât cea de făină), la noi, neaplicându-se această regulă – rețeta mea nu conține îndulcitori). Pe lângă această descriere cuceritoare, unde mai pui și calitățile de netăgăduit ale afinelor (pline de antioxidanți, excelente pentru digestie), tarta poate fi garnisită cu un sos ușor de iaurt cu lămâie. Cred că am spus suficient încât să nu mai stați pe gânduri și să îi dați o șansă.

Deși cu un nume sofisticat, este foarte ușor de făcut, dar și de mâncat. Varianta inițială presupunea folosirea unei tăvi de chec, însă, fiind în deplasare, iar aluatul fiind destul de vâscos, am folosit tava cuptorului, delimitând cu o spatulă granițele tartei :).

Ingrediente:

  • Pentru aluat:
    • 50g de unt gras (82%) nesărat, la temperatura camerei
    • 1 ou mare sau 2 mici
    • 1 banană mare pisată cu furculița
    • 300ml lapte integral de minim 3,5% grăsime
    • 500g făină albă
    • 300g afine proaspete
  • Pentru topping:
    • 50g de unt gras (82%) nesărat, la temperatura camerei, tăiat în cubulețe
    • 150g făină albă
    • 1 linguriță de scorțișoară (opțional)
    • 200g afine proaspete
  • Pentru “glazură”:
    • sucul de la jumătate de lămâie
    • 3 linguri de iaurt grecesc
    • jumătate de păstaie de vanilie

Ustensile:

  • tavă de cuptor/de chec, în funcție de cum preferați tarta
  • hârtie de copt
  • mixer/tel
  • 1 bol mare și 2 medii
  • lingură de lemn

Mod de preparare:

  1. Încălziți cuptorul la 190 de grade, cu ambele rezistențe pornite (sus-jos). Puneți hârtie de copt în tavă.
  2. Într-un bol mare, mixați ușor untul, până devine cremă. Adăugați oul/ouăle, laptele și banana pisată și mixați totul bine. Puneți jumătate din cantitatea de făină și mixați-o. Apoi încorporați cu o lingură de lemn cealaltă jumătate din cantitatea de făină. Adăugați afinele și puneți aluatul în tavă.
  3. Preparați toppingul astfel: combinați untul, cu făina și scorțișoara într-un bol. Amestecați ușor cu degetele până compoziția devine sfărâmicioasă (crumbly). Turnați rezultatul deasupra tartei din tavă, apoi puneți și celelalte 200g afine deasupra, răsfirate, și introduceți tava în cuptor pentru 40-45 de minute.Scoateți minunea de la cuptor și lăsați-o să se răcească.
  4. Faceți glazura de lămâie cât tarta este la cuptor. Amestecați sucul de lămâie cu semințele de la jumătate de păstaie de vanilie (păstaia de vanilie se taie în două iar semințele se scot cu cuțitul). Adăugați iaurtul grecesc. Dacă simțiți nevoia, mai adăugați suc și de la cealaltă jumătate de lămâie.
  5. Tăiați tarta și stropiți-o cu glazură.

    Sursă foto: arhivă personală
    Sursă foto: arhivă personală

 

Așa mi-a ieșit mie. Am devorat-o cu multă dorință și ne-a rămas și să luăm la pachet :). A trecut noaptea cu bine, în lada frigorifică, moderat de rece.

img_20170801_120320
Sursă foto: arhivă personală

Poftă bună tuturor!

P.S. Pentru doritorii de ceva mai dulce, puteți adăuga zahăr brut în prepararea toppingului, înainte de a băga tarta la cuptor, sau miere în prepararea glazurii.

 

 

 

Brioșe cu pere, afine și iaurt de capră

Deși astăzi suntem pe fugă, pentru că vrem ca diseară să campăm, nu ne-am îndurat să plecăm cu atâtea afine în stare crudă, așa că am făcut încă 2 varietăți delicioase: brioșele cu afine, pere și iaurt de capră și un buckle improvizat (deoarece am avut la dispoziție doar tava de cuptor.

Brioșele sunt ticsite cu afine, dulcegi de la zeama pe care o lasă perele, aerate și ușor acrișoare. Se prepară ușor și pot constitui o gustare pe cinste, un mic dejun gustos sau un desert rapid.

Ingrediente (pentru 10 brioșe):

  • 3 ouă medii
  • 1 iaurt de capră (150ml)
  • 3 linguri ulei de măsline (sau alt ulei vegetal)
  • 2 cești de făină
  • 2 pere moi și medii
  • 150g afine

Ustensile:

  • mixer/tel
  • forme de brioșe

Mod de preparare:

Ouăle se mixează bine de tot (cam 2-3 minute) până se umflă și se spumează, pentru a ajuta la creșterea brioșelor fără alte adaosuri. Se adaugă uleiul și iaurtul și se mai mixează 30 de secunde. Apoi, se încorporează făina cu grijă, cu câteva mișcări de sus în jos. Se adaugă afinele și se amestecă ușor.  Punem aluatul în fotmele de brioșe, având grijă să nu le umplem de tot, ele se umflă în timpul coacerii. Tăiem perele în cubulețe/fâșii și le punem deasupra brioșelor. Le băgăm în cuptorul încins pentru 30 de minute.

 

Aroma de pară combinată cu afine este demențială. Le lăsăm la răcit pe o parte. Poftă bună!

 

10 feluri de mâncare baby-friendly de preparat în călătorii

Cum nevoia este cel mai bun învățător, m-am adaptat din mers la multe situații care, de la distanță, păreau foarte greu de soluționat. O astfel de problemă a apărut la interesecția a două nevoi foarte importante pentru familia noastră: alimentația sănătoasă și călătoritul. Deși inițial părea o utopie, am început antrenamentul din timp, când bebe C. avea doar 3 luni. Pe atunci fiind alăptat, nu a fost deloc complicat, deși prânzul nu reușeam nicicând să îl mâncăm la timp. Combinând mesele la pachet, cu mesele gătite la cazare și cu mâncatul în oraș, am reușit, în proporție de 80-90%, să mâncăm așa cum ne dorim.

Primul pas în asigurarea reușitei este informarea și aprovizionarea dinaintea călătoriei. De cele mai multe ori, așteptările nu au coincis cu realitatea, în sensul că, magazinele nu au fost suficient de bine aprovizionate, mai ales în satele de munte. Mici adaptări și concesii au apărut pe parcurs, însă, ne-am ghidat mereu după principiile: cât mai puțină sare (deloc înainte de 1 an), fără zahăr, fără prăjeală.

 

*Articol în curs de actualizare