Fuerteventura – plaje excelente pentru toată familia (2)

Nu îmi vine să cred că deja a trecut mai bine de o lună de când ne-am întors din aventura anului 2018 și eu nu am apucat să scriu partea a doua a poveștii despre Fuerteventura. După ce am povestit pe îndelete despre plajele din sudul insulei Fuerteventura, care ne-au cucerit pe viață (află mai multe de aici), ne-am mutat timp de 6 zile și în nordul insulei, unde se află vestitul Parc Natural de Dune din Corralejo. Peisajul este fascinant, cu coame gigant de nisip auriu, cu plaje felurite și golfulețe colorate de kite-surferi, iar oceanul se transformă într-unul turcoaz, liniștit și clar.

Cazarea am ales-o tot de pe Airbnb, de această dată o căsuță cochetă cu curte și grătar, într-una din suburbiile orașului Corralejo. Ne-am deplasat cu o mașină închiriată, de la Cicar, care au prețuri foarte bune, mai ales atunci când închiriezi din timp și, în plus, față de alte companii cu prețuri la fel de bune, oferă asigurare completă și servicii competente.

Ce plaje ne așteptau în nordul insulei?

El Cotillo

Voi începe cu o plajă destul de urbană și, anume, cu plaja La Concha din El Cotillo, însă perfectă pentru copii mici, deoarece are o lagună uriașă, unde aceștia se pot scălda în voie.  Plaja are nisip alb, fin și ape cristaline, turcoaz, iar laguna crește gradual, fiind potivită pentru toate vârstele. Fiind orientată spre vest, este un loc numai bun de savurat apusul pe insulă. Există atât posibilitatea de a parca aproape de plajă, cât și salvamari.

El Cotillo este un fost orășel pescăresc, încă păstrează o mare parte din atmosfera de altădată și puteți găsi foarte ușor restaurante în care să savurați un pește local “a la plancha” – pește gătit în mod tradițional pe un fel de placă metalică, ca o tavă rotundă, astfel încât suprafața se încălzește foarte tare.

Playa La Concha; Sursă: http://www.rockroutesholidays.com
Playa La Concha; Sursă: http://www.rockroutesholidays.com

 

Plajele din Parcul Natural de Dune Corralejo

Parcul Natural de Dune din Corralejo este într-adevăr un loc fascinant, cu peisaje cum nu am mai văzut până acum: un deșert cu coline uriașe de nisip alb-auriu care se stinge în oceanul transparent în nuanțe de turcoaz, trecerea dinspre uscat înspre apă făcându-se prin golfuri vulcanice, cu piatră neagră.

Panoramă Parc Natural Corralejo; Sursă: arhivă personală
Panoramă Parc Natural Corralejo; Sursă: arhivă personală

 

Parc Natural Corralejo; Sursă: arhivă personală
Parc Natural Corralejo; Sursă: arhivă personală

 

De-a lungul țărmului, s-au format numeroase plaje întinse sau mai micuțe, iar ca să ajungi la ele de la șosea, unde există parcare chiar pe marginea acesteia, trebuie să străbați “munții” de nisip. Unii aleg să se dea de-a dura pe coline, alții să folosească nisipul pe post de derdeluș, ce să mai, e o nebunie să te afli în imensitatea aceea de nisip! Tot acest nisip s-a format din măcinarea cochiliilor scoicilor și ale altor organisme aduse de ape. Sub dunele uriașe se găsesc aceleași roci vulcanice negre, cu care peisajul canarian deja ne-a obișnuit, însă acestea sunt acoperite în totalitate.

Parc Natural Corralejo; Sursă: ahivă personală
Parc Natural Corralejo; Sursă: ahivă personală

 

Suprafața parcului depășește 2600 ha. Accesul este foarte facil și poți opri aproape de plaja care îți place. Există plaje mai vântoase, bune pentru sporturi (windsurf, kitesurf), plaje mai protejate, plaje cu intrare lină în apă și plaje cu golfuri intime. De asemenea, pe plajă se găsesc aceleași “corallitos” ca și în restul insulei și ca în Lanzarote – construcții de piatră vulcanică în care te poți așeza la plajă, protejat de vânt.

O zi vântoasă - Corralejo; Sursă: arhivă personală
O zi vântoasă – Corralejo; Sursă: arhivă personală

 

Construcție din pietre împotriva vântului; Sursă: arhivă personală
Construcție din pietre împotriva vântului; Sursă: arhivă personală

 

Zona este frecventată atât de nudiști, cât și de familii cu copii, întinderea fiind atât de vastă încât să fie loc pentru toată lumea, indiferent de preferințe. Câteva dintre plajele care merită vizitate sunt: Playa Alzada, Playa Moro, Playa Burro, Playa Dormidero, Playa Martos, Playa Bajo Negro, Playa el Viejo, Playa el Médano, Playa el Pozo.

Intrare în apă Parc Natural Corralejo; Sursă: arhivă personală
Intrare în apă Parc Natural Corralejo; Sursă: arhivă personală

 

Meditație în apă; Sursă: arhivă personală
Meditație în apă; Sursă: arhivă personală

 

Plajă în Parcul Natural Corralejo; Sursă: arhivă personală
Plajă în Parcul Natural Corralejo; Sursă: arhivă personală

 

Pentru noi, Fuerteventura a fost un loc excelent, în cele 12 zile petrecute acolo. Plajele depășesc orice alt peisaj nisipos european pe care l-am văzut până acum, impresionându-ne atât prin enormitatea lor, cât și prin caracteristicile speciale (formarea lagunelor, dune uriașe etc., nisip fin și auriu, apă turcoaz). Deși în unele zile, vântul poate fi un pic supărător, experiența merită din plin.

Parcul Natural de Dune Corralejo; Sursă: arhivă personală
Parcul Natural de Dune Corralejo; Sursă: arhivă personală

Drum bun! 🙂

 

 

 

 

Unde îi ducem la teatru pe cei mici și foarte mici

Bineînțeles că după ce am descoperit că există piese de teatru pentru piticii mici-mici, m-a luat valul și am vrut să văd cât mai multe opțiuni. Tot săpând, mi-am făcut o scurtă listă pe care vreau să o împărtășesc cu voi. Lista cuprinde locurile în care vreau să ajung unde se joacă piese de teatru pentru copii sub 3 ani, dar și câteva din categoria de vârstă imediat următoare. Unele dintre ele sunt teatre în toată regula, altele sunt diferite instituții care organizează ocazional sau regulat astfel de evenimente.

De ce să mergi la teatru cu copii atât de mici? Eu cred că dragostea pentru artă poate fi insuflată adânc când copiii sunt încă mici. Pentru ei este un mod în plus de a interacționa cu lumea cea mare, de a-și dezvolta creativitatea, de a învăța comportamentele adecvate societății în care trăim, de a-și cultiva răbdarea și concentrarea, de a învăța să aprecieze arta teatrală. Teatrul îi inspiră și îi încurajează să își folosească imaginația. În plus, poate deveni o tradiție de familie foarte frumoasă, chiar dacă pentru adulți piesele nu vor fi la fel de incitante. O privire spre fețele lor luminoase și fascinate în timp ce își trăiesc experiența ne va confirma că piesele de teatru pentru copii chiar merită.

Iată și locurile care mi-au atras atenția: Continue reading “Unde îi ducem la teatru pe cei mici și foarte mici”

Prima oară la teatru pentru copii sub 3 ani

Când am pornit căutările, eram destul de sceptică. Nu credeam că voi găsi piese de teatru special pentru copii atât de mici precum puiul C. care face curând 2 ani, însă speram măcar că voi găsi o piesă recomandată peste 3 ani și că ne vom putea adapta. Însă, am găsit chiar mai multe decât mă așteptam. Așa că, ieri, am fost prima oară la o piesă de teatru pentru copii sub 3 ani. De când sunt în concediu de creștere a copilului, bineînțeles că nu ratez nici o ieșire în lume fără a o trata cu maxim de importanță, însă supriză! După ce ne-am ferchezuit bine și am gonit prin trafic ca să ajungem la timp, am descoperit că atmosfera este super relaxată acolo, copiii umblă desculții, iar adulții poartă cipici medicinali – vreau să spun acoperitori pentru încălțăminte din polietilenă. Piesa se joacă la nivelul copiilor, aceștia putând să stea direct pe jos, pe pernuțe.

În timp ce îmi imaginam că sunt la Polul Nord ca să suport căldura din sală (fiind însărcinată, îmi era și mai greu), nici nu știam ce să urmăresc mai atent. Piesa, jocul de lumini, copiii și oamenii din sală, expresiile puiului C. Erau acolo tot felul de copii. Care își doreau să plece, care râdeau în hohote și ne făceau și pe noi să râdem, care plângeau (așa că ieșeau din sală să se liniștească), care puneau întrebări simpatice (“mami, dar aici nu ne dau jucării?”), care aproape că nu respirau de uimire. Puiul C. a fost absorbit cu totul de ceea ce se întâmpla pe scenă, încă din primul moment și până la aplauze, fascinat de lumini, de muzică, de jocul dintre personaje, așa că declar experimentul un succes.

Sală de teatru; Sursă: pixabay.com
Sală de teatru; Sursă: pixabay.com

Piesa la care am fost se numește Pernuța somnoroasă și a durat 30 de minute, aș spune durata perfectă pentru această categorie de vârstă. „Pernuța somnoroasă este o coproducție Wide Eyes și al doilea spectacol inclus în proiectul european „Small Size, Performing Arts for Early Years”, finanțat prin Programul Europa Creativă (2014-2020).”  Cum încă nu am termen de comparație al pieselor de teatru pentru copii, nu pot face o recenzie realistă, însă timpul a trecut zburând și copilul nu s-a mișcat din brațe, urmărind în permanență piesa, așa că, spun eu, jocul și-a atins scopul. Piesa s-a jucat la Teatrul Ion Creangă, Sala mică (Str. Biserica Amzei nr 21-23) și, cu siguranță, vom reveni curând. Biletele le-am luat direct de la ei de pe site, adică acesta. Acestea au trebuit printate și arătate la intrare. Despre alte locuri unde se țin piese pentru copiii mai mici de 3 ani, voi scrie curând aici.

Aștept cu nerăbdare următoarea piesă. Voi ce locuri cunoașteți unde se joacă piese de teatru pentru copii mici? Când ați fost prima oară cu copiii la teatru? Care este piesa lor preferată?

 

Când vei fi plecat, copile

Azi ești la mine în brațe. La fel ca ieri, la fel ca mâine. Și, cu toate astea, gândul îmi zboară spre alte timpuri. Când sper să îmi fi rămas mirosul tău în nări și amprentele tale pe piele.

Când vei fi plecat, voi avea timp să meditez; voi avea loc în pat; mă voi trezi târziu. Voi avea timp să fac băi lungi și spumoase singură. Și rațele vor fi plecat demult.
Voi avea timp de întâlniri romantice cu soțul meu.
De ore de masaj.
De sărituri cu parașuta.
În mașină va fi atâta loc de bagaje, dar ce folos? Nu vom avea cu ce le umple.

Când vei fi plecat voi închide ochii, să îmi amintesc privirea ta care fuge până în suflet de fiecare dată când te îmbrățișez la sân.

Când vei fi plecat va fi prea liniște.
Voi învăța prea puține cuvinte noi și mă voi juca prea puțin cu plastilină.
Când vei fi plecat îmi va fi dor să mă trezesc lângă tine; să îți tai ardeii în bucățele mici. Să inventez poezii și cântecele la care să râzi.

Când vei fi plecat voi fi înțeleaptă și nu îți voi spune cât de mult îmi lipsești. Și voi fi rămas cu atâta dragoste de oferit încât să umple orice distanță fizică ar fi între noi.

Dar, oriunde te vei duce, când vei fi plecat, vom fi tot împreună.

plecat
Copii plecând; Sursă: pexels.com

Cum faci față murăturilor sau ghid de viață bună în București

În România, există două feluri de murături: cele care taie greața – la borcan și cele care o produc – la ghișeu. Mai demult, iubeam cu pasiune Bucureștiul. Eram atât de fascinată de ce are de oferit, încât pur și simplu treceam peste orice neajuns foarte ușor. Cum probabil li se întâmplă tuturor, odată ce apar copiii, nu mai poți trece la fel de lejer cu vederea toate neregulile din societatea noastră. Cel mai dureros este că la nivel individual, oamenii nu vor să se schimbe. Șoferii nu dau prioritate la trecerile de pietoni, oamenii de la casele de marcat nu vor să zâmbească și să te salute, posesorii de câini nu vor să strângă după animalele lor, părinții nu vor să își îndrume copiii să nu mai lovească alți copii și tot așa, cercul vicios te cuprinde. Întrebarea este: se mai poate ieși din el?muraturi

După ce mă întorc din a doua iarnă petrecută pe alte plaiuri, mă regăsesc nostalgică. Îmi lipsește oceanul, îmi lipsește soarele, îmi lipsesc copiii care aleargă pe plajă râzând, îmi lipsește nisipul care se lipește de tălpi, îmi lipsește vântul cald care îmi face părul să se lipească de față, îmi lipsesc scoicile pe care le strâng pentru a le pune într-un bol în baie, îmi lipsesc multe. Dar cel mai mult îmi lipsesc zâmbetele, oamenii calzi și bunăvoința. Anul acesta sunt mai puțin șocată de diferențe, însă în nici un caz nu mă pot numi mulțumită. E greu când casierița de la Cora exclamă: “bine că a venit mami să te șteargă la bot” spre copilul care mănâncă fericit un iaurt, e greu când dai prioritate unei mașini de pe o stradă secundară care se chinuie să facă stânga de 5 minute și 10 mașini te claxonează abundent din spate (probabil ar scoate și capul pe geam, noroc că ninge), e greu când îți găsești locul de parcare ocupat 7 zile în șir fără un număr de telefon în geam, e greu când ți se strică telefonul și te întâmpină un angajat Orange care nici nu te privește când îl întrebi ce variante să îl schimbi ai, e greu când îi privești și te privesc înapoi cu ochii goi și obrajii acri.

Acum, să nu mă înțelegeți greșit. Văd toți acei oameni care poartă lumina pe chip, care te observă și zâmbesc, care pun o întrebare drăguță despre copilul tău, care sunt pur și simplu cum ar trebui să fie. Însă, de cele mai multe ori, atunci când vrei să beneficiezi de un serviciu pe care culmea, îl mai și plătești, întâmpini o murătură. Și, din păcate, nu din aceea la borcan.

Ce ne mai poate salva comunitatea? De ce resurse interioare ai nevoie ca să nu devii și tu parte din ciclul murăturilor? Eu cred că soluția este doar puterea exemplului personal, o fărâmă de voie bună și un cuvânt spus la momentul potrivit: o constatare, o reclamație sau o mulțumire scrisă, un review, prin care să creăm o dinamică, prin care lumea să fie apreciată sau făcută atentă că ceea ce face este minunat sau că ceea ce face trebuie îmbunătățit. Eu voi încerca să fac o listă cu tot ce e de rezolvat în minunata capitală, pentru început, pe care o veți găsi aici și la care m-aș bucura enorm să adaug ideile voastre.

Cultura unei societăți își pune amprenta adânc asupra individului, însă eu cred cu tărie că individul își poate pune amprenta și mai adânc asupra societății. Haideți să nu mai închidem ochii la nereguli, să ne reconectăm cu noi înșine, cu puțina natură ce ne-a rămas în jur, să avem inițiativă și să lăsăm lumea un loc mai curat, atât fizic cât și spiritual, nouă și copiilor noștri.