Co-sleeping: cum să elimini riscurile când dormi lângă puiul tău

Îmi place la nebunie să simt persoanele cele mai dragi mie aproape, în timpul nopții. Să adorm în miros de bebeluș proaspăt (care s-a transformat în miros de toddler drăgăstos) și de soț epuizat este cel mai frumos ritual de seară pe care mi-l pot imagina. Toți strânși în patul nostru ce ne-a rămas mic, fiecare pe bucățica lui pe care și-o păzește neglijent, așteptăm dimineața pentru a ne trezi împreună. Mai multe despre de ce am ales să împărțim același pat cu cel mic, poți citi aici.

Împărțirea aceluiași pat este una dintre cele mai frecvente practici de co-sleeping adoptate de familiile în care mamele alăptează. De fapt, până acum vreo 300 de ani, co-sleepingul era singura variantă posibilă atunci când pruncii apăreau în viața părinților, fie că împărțeau același pat, că bebelușul dormea într-un hamac lângă patul părinților sau că bebelușul era așezat într-un coș pe pat, între părinți.

Astăzi co-sleepingul este, în continuare, cea mai răspândită variantă de somn cu cel mic, fiind bine cunoscut (sau poate nu) faptul că perechile de mamă-bebeluș care sunt împreună zi și noapte vor dezvolta un stil de atașament securizant (Bowlby, 1953). Într-un studiu despre co-sleepingul din copilăria timpurie făcut de Hayes, Roberts și Stowe în 1996, s-a concluzionat că bebelușii și copiii care au fost lăsați să doarmă singuri au dezvoltat atașamente mult mai puternice față de obiecte de securitate și au fost mult mai deranjați de absența acestor obiecte decât co-sleeperii.

Cum a început totul? Ce am luat în considerare atunci când am decis că locul celui mic este în patul nostru? Cel mai important atunci când te hotărăști că locul bebelușului pe timpul nopții este lângă tine, este să te asiguri că ai făcut din spațiul de dormit un loc cât mai sigur. Astfel, trebuie să ținem cont de câteva reguli de bază:

  • bebelușul trebuie să fie întotdeauna pe spate pentru somn, bineînțeles până la vârsta la care se poate rostogoli singur;
  • suprafața de dormit trebuie să fie fermă, fără adâncituri, perne etc.;
  • așternuturile trebuie să fie bine întinse și potrivite saltelei;
  • salteaua trebuie să fie bine lipită de tăblia patului și de lateralele acestuia, astfel încât bebelușul să nu alunece cu capul într-un astfel de spațiu;
  • în preajma capului copilului nu trebuie să fie nici un fel de pufoșenie, pernă, păturică etc.;
  • temperatura trebuie să fie confortabilă (nu prea ridicată) și pijamalele lejere, suficient de călduroase încât să nu aibă nevoie de pătură (cel puțin în primele luni de viață);
  • patul trebuie să fie bine lipit de orice perete unde bebelușul s-ar putea rostogoli și rămâne blocat;
  • bebelușii nu trebuie culcați niciodată pe canapele și alte suprafețe unde bebelușul poate aluneca între cute de material;
  • nu aștepta să fii prea obosit ca să te culci, cel mai bine simți bebelușul noaptea atunci când respecți un program de somn

Alte lucruri de care să ții cont atunci când vreți să practicați co-sleeping:

  • bebelușii cu greutate foarte mică sau prematuri sunt expuși unui risc mai mare atunci când împart același pat cu părinții, însă beneficiază, bineînțeles, de pe urma altor forme de co-sleeping, de exemplu dormind într-un pătuț lipit de patul adulților; informații despre aceste cazuri găsiți aici;
  • bebelușii nu trebuie să doarmă cu persoane fumătoare – crește riscul de SIDS;
  • bebelușii nu trebuie să doarmă cu persoane extrem de obosite/sedate/care au consumat alcool sau alte substanțe care scad nivelul de conștiență;
  • bebelușii dorm cel mai în siguranță alături de mama care alăptează – info despre mamele care nu alăptează aici;
  • alti copii nu ar trebui să doarmă imediat lângă bebeluși mai mici de 1 an;
  • bebelușii nu trebuie înfășați în timpul somnului deoarece se pot supra-încălzi fără să poată să anunțe adultul care este prea aproape;
  • părul foarte lung al adulților trebuie să fie prins; părinții foarte obezi sau care dorm foarte profund ar trebui să doarmă pe o suprafață separată;

Una dintre cele mai mari bucurii în creșterea copiilor este să decizi conștient care este metoda potrivită familiei voastre, să îți asumi alegerile și să te asiguri că indiferent de decizia ta, cu toții sunteți liniștiți și în siguranță. Tu ce sfaturi folositoare viitoarelor mămici ai putea adăuga listei?

Co-sleeping; Sursă: pexels.com
Co-sleeping; Sursă: pexels.com

 

 

 

O zi din viața mamei

Bună dimineața, mămico!

Mamă cu pui în brațe; Sursă: pexels.com
Mamă cu pui în brațe; Sursă: pexels.com

Astăzi este o nouă zi! O zi în care te trezesc rostind cuvinte muncite, “mama”, “tsitsi”, cu toți dinții și o singură limbă, dar sună mai armonios decât o triadă majoră. Ai să mai lenevești încă 10 minute în pat, mângâindu-mă pe cap, în timp ce trag din răsputeri laptele la care am poftit în ultimele ore. Ai să te ridici, râzând, trâgându-mă de picioare, spunând o poezie amuzantă cu cuvinte pe care încă nu le pricep sau pe care poate chiar tu le-ai inventat și pupându-mi din când în când buricul  proaspăt. Iar apoi, urmează partea mea preferată, în care îmi numeri coastele și mă gâdilă teribil; îți spun, “mammma, mammma”, ca să te oprești, însă îmi place de nu mai pot!

Ne spălăm dinții, fața, mâinile, îmi schimbi scutecul și cântăm împreună cu ecou în baie un cântec despre rațe sau poate despre o broască ce și ea se spală pe față dimineața. Ne fugărim spre bucătărie, unde ai vrea să bei o cafea, dar pentru că puzzle-ul nou nu îmi iese astăzi, lași fierbătorul să plângă și vii să îmi mai arăți o dată unde se așază calul.

Ne îmbrăcăm, tu, mamă, frumoasă și proaspătă ca o zambilă, eu, copilaș stângaci, cu body-uri și pantaloni numai buni de frământat pe tobogane. Dar să mă încalț știu deja singur, pentru că mi-ai arătat cu răbdare cum se trage săndăluța peste călcâi și cum se trage de cataramă ca să închid ariciul. Despre care altădată mi-ai spus că este un animal și ai inventat niște sunete ciudate pe care acest arici le face, ca să mai rezist 10 minute în scaunul de mașină, când nu mai puteam de oboseală.

Ne jucăm, mami, ne jucăm prin iarbă, mă dai în leagăn și îmi arăți cum să îmi așez picioarele ca să reușesc să folosesc jucării mult prea mari pentru mine. Însă nu îmi spui niciodată să renunț că e greu, ci mă ajuți cu șiretlicuri prin care deja eu cred că pot să ajung unde vreau.

Apoi îmi povestești despre bebeluși, că și la noi în familie va mai veni unul și despre primăvară și despre cum se transformă copacii. Și eu cu cretă desenez un copac în floare, tu râzi și desenezi lângă un soare. Și îmi place cum citim poezii și povești din cărți cartonate în care îmi arăți personajele, cu iubire, în fiecare zi. Iar eu le cunosc, la fel de bine ca și tine, dar îmi place să te las încă să le pronunți numele, iar eu să mă cuibăresc pe pernuță sau să mă sprijin de piciorul tău la infinit.

Dar cel mai tare, mami, îmi place când mă iei în brațe din senin. Când mă ridici în aer, de parcă aș fi un avion și mă pupi după ureche, unde iubirea se simte moale. Când numărăm degețelele să ne asigurăm că mai sunt toate sau când inventezi boaze ce mă gâdilă între coaste. Și ții loc de toate, dar nimic nu ți-ar ține locul.

Iar când mi se face somn, mama, tu știi cum să respiri în ritmul meu, strângându-mă în brațele făcute din tandrețe și țițilindu-mă cu dor, de parcă ar fi ultima oară când m-ai ține la sân. Și îmi murmuri lin un cântec pe care parcă îl știu din altă viață, și îmi șoptești să închid ochii. Iar eu strâng pleoapele cu dorință, ca să te simt în somn și să te iau cu mine acolo de la primul vis și până dimineață.

Noapte bună, mama!