Ritualuri de dimineață pentru zile fabuloase

Îmi place să îmi încep ziua cu mine. Să mă trezesc înainte de puiul mic, să stau 2 minute să îi privesc genele întoarse peste ochii care încă dorm, să îl mai învelesc o dată, să îl pup apăsat și să zâmbesc, văzându-i somnul profund. Apoi să plec tiptil, în vârful picioarelor, spre o nouă zi. De cele mai multe ori, însă, asta nu se întâmplă. Mă trezesc în veselia micului pui, cea mai frumoasă alarmă din câte am întâlnit. Și atunci, am adaptat ritualurile de începere a zilei, astfel încât să le pot cultiva indiferent ce scenariu mi se oferă.

Încetișor, dar hotărât, mi-am stabilit o rutină care mă ajută să dau tonul zilei, chiar și atunci când nu mă simt bine, când sunt obosită sau când mi-e greu. Tu poți fi atras/atrasă de alte lucruri care să te energizeze și binedispună, însă, în continuare, vei găsi lista mea, pentru a te inspira atunci când te trezești cheaun și fără planuri.

Cum stabilești un ritual? Practica și auto-controlul sunt cuvintele cheie. Repetă obiceiul respectiv zilnic, până când…devine obicei. Unul dintre trucurile prin care putem să facem lucrurile cât mai bine, este să începem cât mai devreme împământenirea acestor ritualuri. Dacă puiul tău se obișnuiește să te vadă meditând, el se va bucura să găsească liniștea. Dacă puiul tău te vede făcând exerciții, curând te va da la o parte de pe salteaua de sport, ca să încăpeți împreună. Dacă bebelușul te ascultă citind dimineața pasaje din cărțile preferate, într-o bună zi, te vei trezi în versuri de “Pisicuță, pis, pis, pis”.

Ei, dar să revenim la subiect. Cum îmi place mie să îmi petrec dimineața?

1. Somn. Ritualul de dimineață, ce-i drept, începe în noaptea de dinainte. Încearcă să bifezi zilnic cele 7 – 9 ore de somn recomandate adulților. Eu am zile în care, ca să recuperez somnul lipsă, mă culc odată cu cel mic și mă trezesc ca nouă. Somnul suficient este, din punctul meu de vedere, fundația pe care putem construi celelalte obiceiuri sănătoase. De multe ori, irascibilitatea și lipsa răbdării sunt, de fapt, consecințe directe ale somnului insuficient sau de calitate scăzută. Efectele se văd în toate sectoarele vieții, cum gândim, cum reacționăm, cum lucrăm, cum învățăm și cât de bine ne înțelegem cu cei din jur.

Somn de voie; Sursă: pexels.com
Somn de voie; Sursă: pexels.com

2. Fă-ți patul și deschide geamul – bineînțeles punctul acesta se aplică doar dacă și ceilalți s-au trezit o dată cu tine. Dacă nu, revino mai târziu la punctul acesta. Ordinea din exterior și o casă cât mai liberă și aranjată ne ajută să ne menținem echilibrul și în interior.

Pat dimineața; Sursă: pexels.com
Pat dimineața; Sursă: pexels.com

3. Stai departe de tehnologie – dacă îți începi ziua verificând telefonul de mesaje și emailuri, îți faci un profund deserviciu, deoarece mintea ta va fi setată pe reactivitate și îți vei începe ziua într-un mod defensiv în loc de control total și pace interioară. Încearcă să stai deconectat pentru prima oră din zi astfel încât să poți fi conștient și focalizat pe ceea ce se întâmplă în dimineața ta.

Social Media; Sursă: pexels.com
Social Media; Sursă: pexels.com

4. Adună-te

Deși timpul dedicat ție scade semnificativ atunci când apar cei mici, poți transforma acest punct din rutina de dimineață, o metodă de distracție pentru întreaga familie. Astfel cei mici vor învăța cât de important este să ai grijă de corpul tău și de felul în care te prezinți. Așa că, dă-i drumul și fă duș, spală-te pe față, spală-ți dinții, piaptănă-te, îmbracă-te cu haine care te fac să te simți în largul tău și aplică orice alte obiceiuri care te fac să te simți bine în legătură cu tine. Îți poți alege hainele cu o seară înainte, pentru a economisi timp.

Igiena de dimineață; Sursă: pixabay.com
Igiena de dimineață; Sursă: pixabay.com

5. Yoga/alergat/workout

Atunci când ai cu cine lăsa puiul mic sau atunci când ceilalți membri ai familiei încă dorm, ieși la alergat sau la mers intens 20 de minute. Pe lângă creșterea nivelului de energie, efortul fizic te încurajează să mănânci mai sănătos și îți crește stima de sine.

Yoga; Sursă: pexels.com
Yoga; Sursă: pexels.com

Yoga este aproape primul lucru pe care îl fac dimineața, de 6 ani încoace, adică de când l-am descoperit. La început mi-am propus să fac un challenge de 3 săptămâni, în care să am un program de yoga de 5-10 minute, zilnic. Mi-a plăcut atât de tare, încât l-am integrat imediat în rutina mea de dimineață. De-a lungul timpului, pe lângă acest mic ritual matinal, am adăugat câte o lună în care făceam zilnic câte un program de 30 de minute. De asemenea, cât timp am fost însărcinată cu puiul C., cam de prin luna a 7a, am urmat cursuri de yoga online și offline special concepute pentru gravide, după care făceam exerciții de respirație pentru naștere și exerciții perineale pentru naștere. Abia aștept să mă apuc și în sarcina actuală. Mai multe detalii despre programele de yoga care mă inspiră, veți găsi curând aici.

Yoga mă provoacă, mă energizează și mă liniștește, îmi dă încredere să pornesc în noua zi. Nu trebuie să fie un program complicat, ci doar câteva poziții în care să te dedici cu toată ființa, să te conectezi cu corpul tău și să devii mai ușor pentru întreaga zi. Puiul C. m-a văzut de foarte multe ori așternându-mi salteaua de yoga în mijlocul casei și făcând acele mișcări dubioase, iar acum mă imită cu succes, de multe ori dându-mă la o parte în hohote de râs ca să facă el mai bine.

Gravidă făcând yoga; Sursă: pexels.com
Gravidă făcând yoga; Sursă: pexels.com

Orice fel de workout preferi, adaugă-l pe lista ta de ritualuri zilnice. Poți să alergi, să te plimbi, să stai în mâini, să faci flotări, să faci flotări cu copilul în spate sau orice mișcare ce îți va energiza corpul și mintea. Importantă nu este durata, ci să îți pui sângele în mișcare și să poți reduce la tăcere orice vorbărie nenecesară a minții.

6. Meditație

Asta a fost și încă este o provocare atunci când apar copiii. Încă nu reușesc să mențin zilnic ritmul și de multe ori amân momentul până a doua, a treia sau a zecea zi. Înainte de naștere, nu existau zile în care să nu meditez măcar 4-5 minute. Însă atunci când ai un toddler în preajmă, poți doar să pândești momentul somnului, să te trezești înaintea lui, sau să meditezi în duș. Oricum ar fi, chiar dacă nu reușești să faci asta dimineața, meditația este bine primită în orice moment al zilei și te ajută să îți pui ordine în gânduri și în suflet. Meditația te ajută să devii din ce în ce mai mult tu însuți/însăți. Focusul pe respirație te învață să rămâi calm atunci când situația o cere.

Meditație; Sursă: pexels.com
Meditație; Sursă: pexels.com

Dacă nu știi de unde să începi, poți face o variantă super simplă:

  • Găsește o poziție confortabilă
  • Închide ochii și concentrează-te pe respirație
  • Inspiră pe nas timp de 4 secunde și expiră, tot pe nas, pentru 8 secunde
  • Chiar dacă mintea ta va pleca aiurea când și când, revino ușor la focusul pe respirație
  • Fă asta timp de 2, 3, 5 sau 10 minute (poți seta un timer la început)
  • Când timpul s-a scurs, stabilește o intenție pentru ziua care urmează și vizualizează rezultatul
  • Deschide ochii și îmbrățișează ziua, copiii, soțul și ce mai vrei tu

Meditația poate fi făcută în liniște completă sau poți pune pe fundal o melodie liniștitoare și repetitivă care să te ajute să te relaxezi. De asemenea, există meditații ghidate pe care le poți găsi ușor pe youtube sau headspace.

7. Mic dejun sănătos (grăsimi sănătoase, cereale integrale, proteine slabe). Deși nu este doar un ritual, ci și o necesitate, merită menționat în listă, deoarece există încă suficiente persoane care nu îi acordă importanța cuvenită și sar peste această masă extrem de importantă. Dacă poți, pregătește un mic dejun din seara de dinainte (brioșe, cornulețe cu iaurt de băut, plăcinte, overnight oats etc.) sau pregătește rețete rapide (omlete, terciuri etc.) astfel încât să îți fie ușor de fiecare dată să iei micul dejun la timp. Există foarte multe variante sănătoase și hrănitoare și nu e nimic mai frumos decât să mănânci alături de copiii tăi dimineața o mâncare pregătită cu dragoste și ingrediente sănătoase.

Mic dejun; Sursă: pexels.com
Mic dejun; Sursă: pexels.com

8. Hidratează-te. Dacă tot vorbim de stomac un pahar cu apă proaspătă sau o limonadă te vor repune în funcțiune după o noapte grea, îți vor stimula metabolismul și digestia. Bineînțeles, putem adăuga aici și o băutură caldă, un răsfăț, o cafea sau poate un ceai, pe care să îl savurăm în timp ce copilul încă ciugulește din micul dejun.

Limonadă; Sursă: pexels.com
Limonadă; Sursă: pexels.com

9. Citește un pasaj care îți place. Poate fi un mesaj inspirațional, poate fi o pagină din cartea pe care o citești în mod curent, poate fi un articol dintr-un blog care îți place, bucură-ți mintea cu cuvinte calde care să te însoțească în momentele grele de peste zi. Citite cu voce tare, cei mici se vor obișnui cu prezența cărților în toate momentele zilei și îi vei inspira și pe ei să facă același lucru atunci când vor ști citi.

Cărți; Sursă: pexels.com
Cărți; Sursă: pexels.com

10. Scrie (mulțumiri, așteptări, sentimente, liste). Jurnalele sunt o metodă foarte eficientă de autocunoaștere și eliberare a stresului. Poți scrie așteptările tale de la ziua respectivă, poți scrie emoțiile pe care le simți în legătură cu activitățile pe care ți le dorești. Golește-ți mintea și așterne pe hârtie gândurile tale. Revezi ce ai de făcut în ziua respectivă, stabilește-ți 3 priorități, dacă nu ai făcut-o de seara. Asta te va ajuta să ai o viziune mult mai bună asupra zilei ce urmează și e foarte satisfăcător atunci când tai lucrurile de pe listă. De asemenea, poți ține un jurnal, în care, printre altele, să scrii dimineața câte 3 lucruri pentru care ești recunoscător.

Jurnal; Sursă: pexels.com
Jurnal; Sursă: pexels.com

11. Conectează-te cu natura. Ieși pe balcon și inspiră adânc sau udă o floare, așază-te în iarbă, deschide larg geamurile și ascultă păsările. Bineînțeles, dacă locuiești la casă sau într-o zonă rurală, aici se deschide o întreagă listă de posibilități. Însă, și pentru noi, cei oropsiți în București, există câteva variante matinale, mai ales dacă reușiți să faceți punctul 4.

Natură; Sursă: pexels.com
Natură; Sursă: pexels.com

13. Un zâmbet, dans și joacă. Să râzi, să cânți și să dansezi. Așa ar trebui să înceapă orice familie fiecare zi. Să simți din plin bucuria de a trăi, să te conectezi cu ceilalți membri. Dă drumul tare sau încet, pe cum ți-e gustul, la muzica preferată, dansează, gâdilă, fă piruete, cântă în gura mare și lasă fericirea să te inunde. Doar așa poți completa ritualul de dimineață.

Dans; Sursă: pexels.com
Dans; Sursă: pexels.com

Fiecare dimineață este un cadou și cred cu tărie că putem transforma oricând o zi mohorâtă într-una frumoasă, dacă o începem cum se cuvine. Trăiește cea mai bună variantă a vieții tale, cultivând ritualurile care te împlinesc. Tu cum îți începi ziua?

 

Co-sleeping: cum să elimini riscurile când dormi lângă puiul tău

Îmi place la nebunie să simt persoanele cele mai dragi mie aproape, în timpul nopții. Să adorm în miros de bebeluș proaspăt (care s-a transformat în miros de toddler drăgăstos) și de soț epuizat este cel mai frumos ritual de seară pe care mi-l pot imagina. Toți strânși în patul nostru ce ne-a rămas mic, fiecare pe bucățica lui pe care și-o păzește neglijent, așteptăm dimineața pentru a ne trezi împreună. Mai multe despre de ce am ales să împărțim același pat cu cel mic, poți citi aici.

Împărțirea aceluiași pat este una dintre cele mai frecvente practici de co-sleeping adoptate de familiile în care mamele alăptează. De fapt, până acum vreo 300 de ani, co-sleepingul era singura variantă posibilă atunci când pruncii apăreau în viața părinților, fie că împărțeau același pat, că bebelușul dormea într-un hamac lângă patul părinților sau că bebelușul era așezat într-un coș pe pat, între părinți.

Astăzi co-sleepingul este, în continuare, cea mai răspândită variantă de somn cu cel mic, fiind bine cunoscut (sau poate nu) faptul că perechile de mamă-bebeluș care sunt împreună zi și noapte vor dezvolta un stil de atașament securizant (Bowlby, 1953). Într-un studiu despre co-sleepingul din copilăria timpurie făcut de Hayes, Roberts și Stowe în 1996, s-a concluzionat că bebelușii și copiii care au fost lăsați să doarmă singuri au dezvoltat atașamente mult mai puternice față de obiecte de securitate și au fost mult mai deranjați de absența acestor obiecte decât co-sleeperii.

Cum a început totul? Ce am luat în considerare atunci când am decis că locul celui mic este în patul nostru? Cel mai important atunci când te hotărăști că locul bebelușului pe timpul nopții este lângă tine, este să te asiguri că ai făcut din spațiul de dormit un loc cât mai sigur. Astfel, trebuie să ținem cont de câteva reguli de bază:

  • bebelușul trebuie să fie întotdeauna pe spate pentru somn, bineînțeles până la vârsta la care se poate rostogoli singur;
  • suprafața de dormit trebuie să fie fermă, fără adâncituri, perne etc.;
  • așternuturile trebuie să fie bine întinse și potrivite saltelei;
  • salteaua trebuie să fie bine lipită de tăblia patului și de lateralele acestuia, astfel încât bebelușul să nu alunece cu capul într-un astfel de spațiu;
  • în preajma capului copilului nu trebuie să fie nici un fel de pufoșenie, pernă, păturică etc.;
  • temperatura trebuie să fie confortabilă (nu prea ridicată) și pijamalele lejere, suficient de călduroase încât să nu aibă nevoie de pătură (cel puțin în primele luni de viață);
  • patul trebuie să fie bine lipit de orice perete unde bebelușul s-ar putea rostogoli și rămâne blocat;
  • bebelușii nu trebuie culcați niciodată pe canapele și alte suprafețe unde bebelușul poate aluneca între cute de material;
  • nu aștepta să fii prea obosit ca să te culci, cel mai bine simți bebelușul noaptea atunci când respecți un program de somn

Alte lucruri de care să ții cont atunci când vreți să practicați co-sleeping:

  • bebelușii cu greutate foarte mică sau prematuri sunt expuși unui risc mai mare atunci când împart același pat cu părinții, însă beneficiază, bineînțeles, de pe urma altor forme de co-sleeping, de exemplu dormind într-un pătuț lipit de patul adulților; informații despre aceste cazuri găsiți aici;
  • bebelușii nu trebuie să doarmă cu persoane fumătoare – crește riscul de SIDS;
  • bebelușii nu trebuie să doarmă cu persoane extrem de obosite/sedate/care au consumat alcool sau alte substanțe care scad nivelul de conștiență;
  • bebelușii dorm cel mai în siguranță alături de mama care alăptează – info despre mamele care nu alăptează aici;
  • alti copii nu ar trebui să doarmă imediat lângă bebeluși mai mici de 1 an;
  • bebelușii nu trebuie înfășați în timpul somnului deoarece se pot supra-încălzi fără să poată să anunțe adultul care este prea aproape;
  • părul foarte lung al adulților trebuie să fie prins; părinții foarte obezi sau care dorm foarte profund ar trebui să doarmă pe o suprafață separată;

Una dintre cele mai mari bucurii în creșterea copiilor este să decizi conștient care este metoda potrivită familiei voastre, să îți asumi alegerile și să te asiguri că indiferent de decizia ta, cu toții sunteți liniștiți și în siguranță. Tu ce sfaturi folositoare viitoarelor mămici ai putea adăuga listei?

Co-sleeping; Sursă: pexels.com
Co-sleeping; Sursă: pexels.com

 

 

 

O zi din viața mamei

Bună dimineața, mămico!

Mamă cu pui în brațe; Sursă: pexels.com
Mamă cu pui în brațe; Sursă: pexels.com

Astăzi este o nouă zi! O zi în care te trezesc rostind cuvinte muncite, “mama”, “tsitsi”, cu toți dinții și o singură limbă, dar sună mai armonios decât o triadă majoră. Ai să mai lenevești încă 10 minute în pat, mângâindu-mă pe cap, în timp ce trag din răsputeri laptele la care am poftit în ultimele ore. Ai să te ridici, râzând, trâgându-mă de picioare, spunând o poezie amuzantă cu cuvinte pe care încă nu le pricep sau pe care poate chiar tu le-ai inventat și pupându-mi din când în când buricul  proaspăt. Iar apoi, urmează partea mea preferată, în care îmi numeri coastele și mă gâdilă teribil; îți spun, “mammma, mammma”, ca să te oprești, însă îmi place de nu mai pot!

Ne spălăm dinții, fața, mâinile, îmi schimbi scutecul și cântăm împreună cu ecou în baie un cântec despre rațe sau poate despre o broască ce și ea se spală pe față dimineața. Ne fugărim spre bucătărie, unde ai vrea să bei o cafea, dar pentru că puzzle-ul nou nu îmi iese astăzi, lași fierbătorul să plângă și vii să îmi mai arăți o dată unde se așază calul.

Ne îmbrăcăm, tu, mamă, frumoasă și proaspătă ca o zambilă, eu, copilaș stângaci, cu body-uri și pantaloni numai buni de frământat pe tobogane. Dar să mă încalț știu deja singur, pentru că mi-ai arătat cu răbdare cum se trage săndăluța peste călcâi și cum se trage de cataramă ca să închid ariciul. Despre care altădată mi-ai spus că este un animal și ai inventat niște sunete ciudate pe care acest arici le face, ca să mai rezist 10 minute în scaunul de mașină, când nu mai puteam de oboseală.

Ne jucăm, mami, ne jucăm prin iarbă, mă dai în leagăn și îmi arăți cum să îmi așez picioarele ca să reușesc să folosesc jucării mult prea mari pentru mine. Însă nu îmi spui niciodată să renunț că e greu, ci mă ajuți cu șiretlicuri prin care deja eu cred că pot să ajung unde vreau.

Apoi îmi povestești despre bebeluși, că și la noi în familie va mai veni unul și despre primăvară și despre cum se transformă copacii. Și eu cu cretă desenez un copac în floare, tu râzi și desenezi lângă un soare. Și îmi place cum citim poezii și povești din cărți cartonate în care îmi arăți personajele, cu iubire, în fiecare zi. Iar eu le cunosc, la fel de bine ca și tine, dar îmi place să te las încă să le pronunți numele, iar eu să mă cuibăresc pe pernuță sau să mă sprijin de piciorul tău la infinit.

Dar cel mai tare, mami, îmi place când mă iei în brațe din senin. Când mă ridici în aer, de parcă aș fi un avion și mă pupi după ureche, unde iubirea se simte moale. Când numărăm degețelele să ne asigurăm că mai sunt toate sau când inventezi boaze ce mă gâdilă între coaste. Și ții loc de toate, dar nimic nu ți-ar ține locul.

Iar când mi se face somn, mama, tu știi cum să respiri în ritmul meu, strângându-mă în brațele făcute din tandrețe și țițilindu-mă cu dor, de parcă ar fi ultima oară când m-ai ține la sân. Și îmi murmuri lin un cântec pe care parcă îl știu din altă viață, și îmi șoptești să închid ochii. Iar eu strâng pleoapele cu dorință, ca să te simt în somn și să te iau cu mine acolo de la primul vis și până dimineață.

Noapte bună, mama!

 

 

 

Brioșe cu unt, mere și scorțișoară – incredibil de gustoase

Dacă tot odată ce ne-am întors acasă vine din nou iarna, la micul dejun de azi dimineață am hotărât să savurăm niște brioșe cu măr și scorțișoară, numai bune de degustat când de afară vine miros de zăpadă și polei. Sunt foarte rapide și au o textură incredibilă: crocantă la exterior, pufoasă la interior și ușor umedă pe alocuri, atunci când sunt calde. Când se răcesc, parcă se pufoșesc și mai tare! Partea și mai frumoasă este că le puteți orna cu o cremă de brânză și scorțișoară, astfel că pot deveni oricând niște brioșe festive. Eu de data asta nu am avut cele necesare pentru topping, dar vi-l recomand din toată inima, combinația este genială!

Brioșe cu măr și scorțișoară; Sursă: arhivă personală
Brioșe cu măr și scorțișoară; Sursă: arhivă personală

 

Ingrediente (pentru 8-9 brioșe):

Aluat:

  • 250-280g de făină albă 650 sau combinație de albă plus integrală – atenție, cantitatea de făină poate varia în funcție de densitatea laptelui bătut/sanei și de mărimea ouălor
  • 1 linguriță de scorțișoară
  • 1 linguriță de ghimbir măcinat
  • jumătate de păstaie de vanilie
  • 2 ouă
  • 60g unt
  • 120ml lapte bătut/sana lapte bătut/sana
  • 1 măr mare tăiat cubulețe

Topping:

  • 250g brânză de vaci Lacteea sau Delaco (cremoasă, nu sfărâmicioasă)
  • 100g unt proaspăt 80%grăsime la temperatura camerei
  • 1 păstaie de vanilie
  • 2 lingurițe de scorțișoară

Ustensile:

  • forme de brioșe
  • mixer/tel
  • șpriț de ornat (sau pungă)

Metodă de preparare:

Brioșe

  • Preîncălziți cuptorul la 180 de grade, cu rezistențele sus-jos pornite;
  • Untul trebuie să fie la temperatura camerei. Dacă însă ați uitat să îl scoateți din timp sau, pur și simplu, vă grăbiți, îl puteți tăia în felii foarte, foarte fine pe care le lăsați într-un bol 2-3 minute. Apoi îl mixați  zdravăn 1-2 minute, până devine cremos;
  • Adăugați ouăle și mai mixați încă 2 minute, până se omogenizează compoziția; adăugați semințele păstăii de vanilie și mai mixați câteva secunde;
  • Făina trebuie amestecată cu scorțișoara și ghimbirul măcinat. Adăugați jumătate din acest amestec de făină și condimente și mixați lejer până se încorporează; puneți laptele bătut (eu am folosit de data aceasta sana de capră – delicios), mixați în continuare și completați cu restul de făină; mixați ușor câteva secunde până la omogenizare;
  • Se încorporează mărul tăiat cubulețe cu o spatulă și se toarnă compoziția în formele de brioșe, cam 3 sferturi pentru a avea loc să crească;

    Aluat de brioșe; Sursă: arhivă personală
    Aluat de brioșe; Sursă: arhivă personală
  • Se bagă în cuptorul preîncins aproximativ 28 de minute, până devin aurii și cresc frumos;

    Brioșe cu măr; Sursă: arhivă personală
    Brioșe cu măr; Sursă: arhivă personală
  • Se scot din cuptor rapid și se lasă la răcit pe o parte (dacă aveți răbdare sau dacă vreți să adăugați topping).img_2498 2

    Brioșe cu mere; Sursă: arhivă personală
    Brioșe cu mere; Sursă: arhivă personală

Topping

În timp ce brioșele se coc, bateți untul cu mixerul până devine pufos, timp de 2-3 minute. Adăugați brânza de vaci și semințele păstăii de vanilie și mixați lejer timp de 1 minut. Apoi adăugați scorțișoara și mai mixați 1-2 minute până când crema se omogenizează și devine ușoară și pufoasă ca zăpada ce va să vină.

Toată casa miroase a Crăciun, în concordanță cu “primăvara” de afară! 🙂 Poftă bună!

10 motive pentru care împărțim același pat cu cel mic

Nu m-am gândit niciodată înainte de a fi însărcinată și aproape de termen la foarte multe dintre etapele atât de naturale și cursive ce vin imediat după naștere: travaliu, alăptare, transport pentru bebeluși și…cum împărțim spațiul de dormit. Și bine am făcut! Felul în care curg aceste etape este atââât de diferit de ce îți imaginezi înainte!

Decât să mă bombardez cu 100 de întrebări și să iau tot felul de decizii sub presiune, am preferat să lucrez ușor cu mine, să îmi dau timp să descopăr ceea ce urma să fie noua mea viață și noua mea identitate, cea de mamă. Așa s-a întâmplat și în cazul somnului, sau, mă rog, a ceea ce a mai rămas din el.

Alăptatul sau hrănitul cu lapte praf al unui bebeluș mic presupun “nopți de studenție”, în care puiul tău te cere aproape, doar atât știind să facă să își aline foamea, setea, anxietatea, dorința de ocrotire, de iubire și de mamă. Și de ce să punem distanță între noi, atunci când tot ce îmi doresc eu e să pot fi odihnită a doua zi, iar puiul să aibă mama aproape?

Am început să mă documentez despre subiect și am decis curând că nu îmi este frică să dorm lângă puiul meu, nici că îl voi strivi, nici că va pica din pat (deși asta se mai întâmplă 🙂 ) și nici că va împlini 18 ani dormind în continuare cu părinții. Bineînțeles, pentru toate am luat măsurile necesare de precauție. Despre metodele de siguranță în timpul somnului și despre ce spun studiile despre bed-sharing veți putea citi în foarte scurt timp aici. Mai mult decât atât, am împrumutat și un pătuț, “ca să fie”, și i-am luat și o super saltea de cocos; bebe C. nu a dormit acolo decât la 3 somnuri de prânz din viață, însă pătuțul s-a dovedit pe parcurs un țarc minunat de încăpător pentru jucăriile de pluș neplanificate, la care am renunțat atunci când ne-am mutat.

O vreme am studiat pătuțurile de co-sleeping, însă ele ofereau o alternativă pentru un termen atât de scurt față de cât îmi imaginam/imaginez eu că vom dormi alături, încât le-am eliminat repede de pe listă. Drept urmare, am rămas cu o singură opțiune, despre care cred eu, în continuare, că este cea mai bună pentru noi: să împărțim același pat – practică cunoscută și drept co-bedding sau bed sharing, care a fost, pe rând, pat tapițat, saltea pusă pe jos, saltea pusă pe paturi de ikea mult prea înalte (pe care le-am returnat), saltea pusă pe jos, saltea pusă pe pat. Toți încăpem în 160X200cm și, în călătorii, am fost nevoiți să încăpem și în 140×200. Pentru începători, aș recomanda totuși un minim de 180×200, pentru confort maxim.

Metodologia a fost simplă: pătuț lipit de pat, pat lipit de perete sau, atunci când nu se poate, un set de perne mai dure, care nu își schimbă forma, la margine, bebe mic, eu ținându-l pe bebe în brațe (a se citi de un picior), soțul ținându-mă pe mine în brațe. În configurația asta, am scăpat și de grija că tatăl s-ar putea rostogoli peste fiu, iar, mai târziu, fiul a avut suficient spațiu, încât să poată dormi perpendicular pe lungimea patului dacă asta era ceea ce își dorea. Win-win!

Și, deci, ce m-ar face să aleg în continuare bed sharing pentru 100 de copii, dacă i-aș face?

  • să pot să stau fără să dorm sau să respir o noapte întreagă, doar privind puiul de om care tocmai a ieșit din mine;
  • să pot să îl simt acolo, ținând timid o mână peste genunchiul lui, sau luându-l în brațe de-a dreptul;
  • să îl pot pupa pe creștet și să simt mirosul de lapte de fiecare dată când mă bag în pat mai târziu decât el;
  • să fiu acolo la primul scâncet sau la primul semn de disconfort, să i-o ofer pe țiți și să îi mângâi obrajii rumeni și astfel el să doarmă cât mai mult;
  • să ne trezim călăriți dimineața, surprinși de un cuvânt adăugat peste noapte în vocabular repetat încontinuu;
  • să învelesc prin somn puiul cu păturica preferată și a 5650-a oară în care s-a dezvelit;
  • să nu deschid ochii atunci când trebuie să alăptez puiul; să nu mișc decât o mână și o bretea de la maiou;
  • să ne îngrămădim în pat, ca niște sardele chinuite, așa încât nici nu mai avem nevoie de pilotă;
  • să ne confirmăm încă o dată că intimitatea unui cuplu nu ține de o ușă închisă la dormitor;
  • să gravez adânc în suflet fiecare moment în care patul este plin de viață și râsete și dragoste pentru ziua în care va fi gol.

Provocarea a fost depășită cu un singur bebeluș. Acum urmează stabilirea configurației perfecte pentru 2 adulți plus 2 bebei, la care plănuim intens să schimbăm salteaua cu una mai mare.

Pui dormind cu părinții; Sursă: http://hellobaby.hu/
Pui dormind cu părinții; Sursă: http://hellobaby.hu/

Voi cum preferați să dormiți cu cei mici?

 

În slipi prin Lanzarote

Anul acesta, după ce am petrecut aproape 2 luni printre turiști pensionari (care vizitează în număr foarte mare insula Tenerife), ne-am hotărât să încercăm încă 2 insule canariote, Lanzarote și Fuerteventura. Lanzarote a fost o surpriză plină de viață, cu o medie de vârstă de 20-25 de ani, datorită familiilor tinere cu mulți copii și sportivilor (surferi, windsurferi, kiteboarderi, paddleboarderi, cicliști, drumeți, maratoniști).

De asemenea, Lanzarote ne-a surprins prin peisajul inedit, pregnant vulcanic, iar erupțiile care au izbucnit în 1730 timp de 5 ani și jumătate au schimbat radical morfologia insulei, câmpurile de lavă însumând peste 1 km3. Astfel s-a format ceea ce se numește astăzi Parcul Național Timanfaya.

 

Ce am vizitat:

Plajele din Lanzarote nu sunt multe, dar au un aer boem și intim, cu nisip auriu sau negru. Există atât golfuri mici și liniștite pe coasta nord-estică, ce sunt puțin vizitate de turiști cât și plaje largi și aurii cu ape calme sau plaje cu valuri puternice, potrivite pentru sporturi. Deși Lanzarote este o insulă care s-a ivit din ocean în urma activității vulcanice, doar câteva plaje au nisip negru.

 

  • Costa de Papagayo – probabil cea mai frumoasă plajă de pe insulă, nouă ne-a mers direct la suflet.
    Costa Papagayo; Sursă: arhivă personală
    Costa Papagayo; Sursă: arhivă personală

    Se află în sudul insulei, un golf în formă de semilună, cu nisip fin și auriu. Plajă este adăpostită de stânci și este locul perfect pentru înot și bălăceală, atât pentru copii cât și pentru adulți, deoarece apele sunt liniștite și curate, valurile line. De cele mai multe ori, plaja este foarte bine protejată de masele de aer. Aici se ajunge pe un drum neasfaltat destul de deteriorat, iar la intrarea în zonă se plătește o taxă de 3 euro, în zonă aflându-se o serie de 6-7 plaje.

    Drumul spre Papagayo; Sursă: arhivă personală
    Drumul spre Papagayo; Sursă: arhivă personală

    Parcarea de lângă plajă este generoasă, se găsesc și 2 terase, însă review-urile nu ne-au încurajat să încercăm vreo gustare de acolo.

    Costa Papagayo, vedere de sus; Sursă: arhivă personală
    Costa Papagayo, vedere de sus; Sursă: arhivă personală

     

  • Playa de la Cera – se află în dreapta plajei Papagayo, cu o lungime de 105m și o lățime de 30m. Este o plajă cu nisip alb și fin, iar oceanul este liniștit. E un loc minunat de savurat apusul și de intrat în valurile calme.
    Playa de la Cera: Sursă: arhivă personală
    Playa de la Cera: Sursă: arhivă personală

     

  • Playa de Caletón Blanco – cu puțin înainte de intrarea în orașul pescăresc Orzola, se găsește o serie de golfulețe numite “Los Caletones” cu apă turcoaz, nisip alb și pietre vulcanice acoperite de licheni verzi.
    Playa de Caletón Blanco; Sursă: arhivă personală
    Playa de Caletón Blanco; Sursă: arhivă personală

    Pe plajă există multe mici  adăposturi împotriva vântului construite din pietre negre, care arată ca o bază de igloo, în interiorul cărora poți face plajă liniștit. Zona se inundă des, formându-se câteva lagune minunate pentru joaca celor mici.

    Playa de Caletón Blanco; Sursă: arhivă personală
    Playa de Caletón Blanco; Sursă: arhivă personală

     

  • Playa de las Cucharas este plaja o urbană de aproximativ 650m pe care am vizitat-o în Costa Teguise. Este o plajă destul de vântoasă, unde se practică cu succes windsurful. Noi am avut parte de o plimbare plăcută aici.
    Playa de las Cucharas; Sursă: arhivă personală
    Playa de las Cucharas; Sursă: arhivă personală

     

  • Playa Grande și Playa Pocillos sunt două plaje urbane ce aparțin de Puerto del Carmen. Playa Grande este o plajă lungă de 1km, cu nisip auriu și ape liniștite, ușor accesibilă și mărginită de palmieri.
    Playa Grande; Sursă: arhivă personală
    Playa Grande; Sursă: arhivă personală

    Playa Pocillos este tot una dintre plajele care se inundă atunci când mareea crește. Aici se practică și windsurful.

    Playa de los Pocillos; Sursă: arhivă personală
    Playa de los Pocillos; Sursă: arhivă personală

     

  • Caleta de Famara este o plajă de 6km care se află pe coasta nord-vestică a insulei și este preferată multor localnici, întrucât este departe de resorturile turistice și este înconjurată de o zonă cu vegetație de dune.
    Playa Famara; Sursă: arhivă personală
    Playa Famara; Sursă: arhivă personală

    Golful foarte curbat este păzit de stânci imense, cu tentă rozalie, printre care și Peñas del Chache, cel mai înalt punct de pe insulă (670m). Noi nu am putut să ne bucurăm de ea, deoarece vântul era un bezmetic în ziua respectivă, însă am reușit să surprindem câteva detalii simpatice din peisaj. De pe această plajă, se observă mare parte din Arhipelagul Chinijo și anume La Graciosa, Alegranza, Montaña Clara și Roque del Oeste. Plaja este foarte potrivită pentru practicarea sporturilor de apă, precum surful și kitesurful, mai puțin înotului din cauza valurilor puternice și a curenților maritimi.

    Playa de Famara; Sursă: arhivă personală
    Playa de Famara; Sursă: arhivă personală

 

Peisaje

  • Mirador del Rio

Așa a început vizita noastră în Lanzarote, mai ales că știm bine cultul spaniolilor cu promovarea punctelor de belvedere. Mirador del Rio este una dintre capodoperele create de Cesar Manrique, arhitect artist născut și crescut în Lanzarote și foarte iubit de localnici. De la Mirador del Rio, ai o panoramă spectaculoasă asupra insulei La Graciosa, unde poți face și călătorii de o zi, eventual tururi de insulă cu bicicleta și lenevit la plajă.

Mirador del Rio, vedere spre insula La Graciosa; Sursă: arhivă personală
Mirador del Rio, vedere spre insula La Graciosa; Sursă: arhivă personală

 

  • Valea celor 1000 de palmieri

Lanzarote este departe de a fi o oază luxuriantă precum nordul Tenerifelor. Însă toată valea Haria este verde și plină de palmieri, despre care localnicii spun că au fost plantați la fiecare naștere de copil: pentru fiecare nou-născut băiat au fost plantați 2 palmieri și pentru fiecare nou-născut fată – câte unul. O vizită pe vale într-o după-amiază înainte de apus te va ajuta să capeți o privire de ansamblu mult mai bună asupra insulei, care, de altfel, este în mare parte acoperită de cenușă și roci vulcanice.

Valea Haria, Valea celor 1000 de palmieri; Sursă: arhivă personală
Valea Haria, Valea celor 1000 de palmieri; Sursă: arhivă personală

 

  • El Charco Verde sau Charco de los Clicos este o lagună care face parte din Parcul natural al vulcanilor que se encuentra junto la población de El Golfo —municipio de Yaiza; zona este foarte vântoasă, dar alăturarea lagunei de culoarea smaraldului alături de oceanul aprig și întunecat, despărțite de plaja neagră creează un contrast care merită să înduri rafalele. Laguna verde s-a format într-un crater vulcanic bătrân inundat de apele oceanului, iar culoarea este dată de algele Ruppia-Maritima ce trăiesc în apă.
    El Charco Verde; Sursă: arhivă personală
    El Charco Verde; Sursă: arhivă personală

    În zona lagunei se găsesc foarte multe bucăți de olivină (mineral de culoare verde) ceea ce aduce mulți vizitatori geologi și bijuteri în zonă. Nu prea departe de El Charco Verde, am vizitat în drumul de întoarcere spre casă Los Hervideros, unde apa mării pare să fiarbă.

    Los Hervideros; Sursă: arhivă personală
    Los Hervideros; Sursă: arhivă personală

     

  • Câmpurile de viță-de-vie nu seamănă cu nici unele văzute până acum. Înainte de erupțiile de la 1730, solurile din Lanzarote erau foarte fertile. Aparent o catastrofă, oamenii au învățat despre soluri că după ce acestea au fost acoperite cu cenușă, ele au devenit foarte spongioase, putând reține umezeala pentru o durată mare de timp și cenușa a acționat ca un strat protector, păstrând temperatura solului constantă. Aceste consecințe s-au dovedit a fi benefice culturilor de viță-de-vie, aici luând naștere unele dintre cele mai gustoase vinuri spaniole. Unicitatea peisajului de podgorii este dată de existența barierelor de pietre vulcanice, pentru a apăra culturile de vânturile puternice. Mai multe despre acest subiect, puteți citi aici.

    Culturi de viță-de-vie; Sursă: arhivă personală
    Culturi de viță-de-vie; Sursă: arhivă personală

 

Ce ne-ar fi plăcut să mai vedem:

  • Caldera Blanca – un crater uriaș, cu diametrul de 1km, la care din păcate nu am reușit să ajungem din cauza furtunii de vânt. Despre traseu, pas cu pas, în limba spaniolă, puteți citi aici.
    Caldera Blanca; Sursă: lagavetavoladora.com
    Caldera Blanca; Sursă: lagavetavoladora.com

     

  • Timanfaya National Park este clasificată ca rezervație a biosferei UNESCO din 1993 și a fost folosită ca bază de antrenament pentru echipa Apollo a NASA. Aici se găsesc în jur de 360 de conuri vulcanice care răsar din nisipul negru granulat. Tot în Timanfaya, la El Diablo carnea la grătar se gătește direct la căldura care vine din interiorul vulcanului Islote de Hilario.
    Timanfaya Park; Sursă: fotolia-ap
    Timanfaya Park; Sursă: fotolia-ap

     

Unde ne-am cazat

Apartamentos Teguisol a fost gazda noastră pentru cele 8 nopți petrecute în Lanzarote. Cazarea am găsit-o prin Airbnb, dar complexul poate fi contactat și personal cu siguranță. Am fost foarte încântați de ospitalitatea persoanalului și de designul interior. Am avut chiar și o pisică pe terasă, care l-a fascinat pe puiul C. și cu care am luat masa de fiecare dată când am mâncat acasă.

Apartamentos Teguisol; Sursă: arhivă personală
Apartamentos Teguisol; Sursă: arhivă personală
Pisica Teguisol; Sursă: arhivă personală
Pisica Teguisol; Sursă: arhivă personală

 

 

Unde ne-a plăcut ce am mâncat în Lanzarote:

  • Puerto del Carmen, La Casa del Parmigiana – specific italian – ne-a plăcut foarte mult aici, serviciile și mâncarea au fost excelente, iar tratamentul copiilor la fel;
  • Arrecife, Tabla – am mâncat niște burgeri delicioși, ceea ce e mare lucru, ținând cont că în insulele Canare burgerii nu sunt chiar punctul forte;
    Restaurant Tabla; Sursă: arhivă personală
    Restaurant Tabla; Sursă: arhivă personală

    tabla-burg
    Burger Tabla; Sursă: arhivă personală
  • Costa Teguise, Pasteleria Tentation – o cofetărie-cafenea simpatică, unde ne-a încântat mai ales că puteam să stăm cu produsele în locul de joacă de la 20m distanță, găsind astfel o activitate plăcută pentru fiecare dintre noi.

 

Azi am stabilit că dintre toate Canarele pe care le-am vizitat, adică 4 la număr, cel mai probabil în Lanzarote ne-am întoarce pentru atmosferă, plajele intime dar pline de voie bună, familii cu copii, peisaje nemaiîntâlnite și ospitalitatea oamenilor.

Playa de la Cera; Sursă: arhivă personală
Playa de la Cera; Sursă: arhivă personală

Fuerteventura – plaje excelente pentru toată familia (Partea 1)

Deși călătoria noastră în Fuerteventura este abia la jumătate (din fericire!), nu m-am putut abține să scriu câteva impresii despre plajele la care am ajuns până acum. Urmând să stăm aici timp de 12 zile, am hotărât să petrecem primele 6 zile în partea de centru-sud a insulei, iar următoarele 6 în partea de nord, lângă Parcul Natural Corralejo.

Pentru primele 6 zile, ne-am găsit o cazare în Caleta de Fuste, prin Airbnb. Ne doream o cazare mai sudică, însă deoarece planul să vizităm 2 insule în plus (Lanzarote și Fuerteventura) a fost destul de spontan, ne-am adaptat la variantele disponibile.

Prima zi a fost mai mult de acomodare, cazare, desfăcut și organizat bagaje și vizitat orășelul Caleta de Fuste. Locurile de joacă ne-au încântat mai mult decât toate pe care le-am văzut până acum prin Canare, inventive și perfecte pentru C., care ieri a împlinit 1 an și 10 luni :). Construcțiile turistice sunt de bun gust, o grămadă de căsuțe cochete pe faleză și în rest ansambluri cu 2-3 etaje și hot tube-uri în curte.

 

Caleta de Fuste

Plaja El Castillo din Caleta de Fuste este una mai modestă decât ce urma să vedem, de 800m lungime și 40m lățime, cu nisip auriu și ape cristaline, însă nisipul ne-a cam dezamăgit deoarece pe mare parte din plajă, el este bătătorit și întărit; însă apa este bună de joacă, plaja fiind protejată de valuri.

Sursă: arhivă personală
Caleta de Fuste, acces pentru cărucioare; Sursă: arhivă personală

Pe lângă plajă, există, de asemenea, o zonă de țărm înalt, cu faleză și un castel vechi folosit pentru a apăra insula de atacurile piraților.

A doua zi nu ne-am îndepărtat încă din zonă, deoarece vremea a fost mohorâtă și ușor vântoasă. Astfel, ne-am făcut cumpărături temeinice pentru zilele ce au urmat și am explorat în continuare orășelul Caleta de Fuste cu ale lui locuri de joacă pe gustul nostru.

img_1813
Loc de joacă în Caleta de Fuste; Sursă: arhivă personală

Ei bine, de duminică am schimbat placa și fiecare zi a fost o explorare delicioasă a plajelor din sudul insulei. Două ne-au atras în mod special atenția și anume Risco del Paso – plajă care face parte din Sotavento – și Morro Jable. Am fi dorit să ajungem și la Cofete, însă timpul scurt și drumul anevoios ne obligă să amânăm vizita pe altă dată.

Risco del Paso

Sursă: arhivă personală
Playa Risco del Paso; Sursă: arhivă personală

Este o plajă minunată, parte din plaja mai mare Sotavento, în continuarea naturală a plajei Leeward sau Playa Barca. Accesul se face ușor, fiind foarte aproape de Costa Calma, unde există restaurante și supermarketuri pentru aprovizionare. Plaja are și o parcare suficient de mare. Teoretic, zona este destul de vântoasă, se practică windsurfing, kitesurfing – deci este o plajă bună și pentru aventurieri, însă noi am prins zile atât de calme, încât A. nu a putut face decât o lecție de kitesurfing.

Sursă: arhivă personală
Playa Risco del Paso – maree joasă; Sursă: arhivă personală

Pe lângă asta, plaja este minunată pentru plimbări cu copiii, pe o lungime de kilometri întregi, care în funcție de maree se inundă, formându-se mici lacuri și insule accesibile doar prin apă.

img_1854
Playa Risco del Paso inundată de maree; Sursă: arhivă personală

Când am ajuns pentru prima oară, ne-a surprins cât de lată era plaja, mareea fiind joasă, urmând ca în nici 2 ore, aspectul să se modifice dramatic și în locul plajei să fie 2-3 mari lacuri cu apă de culoare turcoaz despărțite de cordoane de nisip auriu.

img_1843
Playa Risco del Paso; Sursă: arhivă personală

Apele sunt calme și fără curenți, ca într-o lagună, ceea ce face locul prielnic înotului. Unde mai pui că datorită adâncimii mici din zonele inundate, temperatura apei crește suficient de mult, încât să te tenteze o baie pe cinste (în zona fără sportivi). Am întâlnit o grămadă de familii cu copii, media de vârstă fiind cuprinsă între 25 și 35 de ani, iar mai la sud de barul de kite există și o zonă pentru nudiști. Zmeiele și velele colorate nu pot decât să întregească minunatul peisaj.

Morro Jable

O altă plajă care ne-a impresionat și bucurat este plaja din Morro Jable, plaja Matorral/Solana/Saladar, lungă de 4,5km, lată de 60m și extrem de frumoasă. Accesul la plajă se face instant de pe marginea străzii din Morro Jable, unde, cu puțin noroc, poți găsi și loc de parcare.

img_2012
Vegetație de sărături din Morro Jable; Sursă: arhivă personală

Apoi, trebuie să traversezi o punte de lemn așezată peste o zonă de sărături cu vegetație protejată, unde am văzut o gașcă de veverițe “maure” (Atlantoxerus getulus – nu am găsit corespondentul în limba română 🙁 ) specie de veverițe de pământ originare din nordul Africii, care zburdau în tot locul.

Sursă: arhivă personală
Veveriță “maură”; Sursă: arhivă personală

Apoi, plaja ți se deschide în față, la fel de largă și primitoare cum ne-am obișnuit aici pe insulă, cu nisipuri alb-aurii și cu ape liniștite și turcoaz, de ai putea să juri că Atlanticul nu e acasă.

Sursă: arhivă personală
Playa Matorral la apus; Sursă: arhivă personală

Valurile vin liniștite către țărm, pe o distanță de 10-20 de metri, loc în care copiii mici pot alerga în voie, în afara oricărui pericol.

img_1982
Farul din Playa Matorral; Sursă: arhivă personală

Cofete

Deși nu am ajuns încă aici, din toate imaginile și poveștile pe care le-am întâlnit, am concluzionat că merită un loc pe lista noastră de plaje minunate. Din Morro Jable, accesul se face pe un drum neasfaltat, cam într-o oră jumătate. Plaja măsoară 14km lungime și 50m lățime, nu la fel de prietenoasă pentru bălăceala copiiilor, întrucât valurile sunt puternice, însă potrivită, cu siguranță, pentru plimbări interminabile și joacă în nisipul auriu. Este o plajă foarte liniștită, unde, ca în majoritatea plajelor din Fuerteventura, poți renunța când vrei tu la haine.

Playa Cofete; Sursă: lamejorplaya.es
Playa Cofete; Sursă: lamejorplaya.es

Ne plac mult, mult plajele de aici și te încurajăm să vii să le cunoști cât mai repede. Oamenii sunt calmi, se dau din drumul tău atunci când văd că ești cu un copil, te salută și îți zâmbesc, fie ei localnici sau turiști. Biletele de avion sunt avantajoase, iar cazările pentru toate gusturile. Și este extrem de plăcut să fugi de iarnă în doar 6 ore de zbor ;).