Ce alimente trebuie evitate în diversificare

Primele 1000 de zile din viața unei persoane (adică cele 9 luni de sarcină plus aproximativ primii 2 ani de viață extrauterină) își pun amprenta apăsat pe obiceiurile alimentare ale omului, drept urmare reprezintă fereastra perfectă pentru a le asigura micuților primii pași spre o viață sănătoasă.

Sursă: pixabay.com
Sursă: pixabay.com

În jurul vârstei de 6 luni, bebelușii încep să arate semne că sunt pregătiți pentru introducerea altor alimente în afară de laptele matern (sau lapte-formulă). Astfel, este bine să le faceți cunoștință treptat cu solidele, alăptându-i la cerere în continuare. Solidele nu se introduc pentru a se scoate mese de lapte, ci pentru a obișnui sugarul cu alimentele până la vârsta de 1 an, când laptele matern capătă un rol secundar în alimentație (desigur, excepție fac perioadele de erupție dentară, viroze și salturi bruște în dezvoltare, când țiți redevine aproape exclusivă). Citește aici mai multe despre începutul diversificării.

Nu este greu să ai un bebeluș hrănit sănătos și nu există o știință exactă a introducerii solidelor. Cât timp laptele matern/formula de lapte rămâne sursa principală de hrană pentru întreaga durată a primului an, simțiți-vă liberi să experimentați, bineînțeles, urmând niște reguli simple și, în mare parte, intuitive.

 

Ce alimente trebuie evitate?

Alimentele care trebuie evitate se referă la două mari categorii: alimente cu risc de înec și alimente cotate ca “nesănătoase” – mai ales din punct de vedere al preparării lor.

Alimente cu risc de înec

  • orice fel de nuci și semințe întregi până la minim 3 ani, de preferat chiar 5, după recomandările OMS ; de altfel, nucile și semințele râșnite sunt o sursă incredibilă de proteine și de fier, așa că ar trebui oferite zilnic;

mixed-1938302_960_720

  • boabe de rodie;
  • boabe întregi de struguri; boabele mari de strugure ar trebui chiar tăiate în 4, noi am avut un incident cu o jumătate de boabă de strugure, din fericire nu a fost un înec serios. Adaptați-vă la cunoașterea bebelușului vostru;
  • roșii cherry întregi; asemenea strugurilor, acestea trebuie tăiate în 2 sau în 4, pe lungime;
  • fructe crude tari și sfărâmicioase (mere, gutui, unele soiuri de pere etc.);
  • legume crude tari și sfărâmicioase (morcov, păstârnac etc.);
  • frunze întregi (salată verde, pătrunjel, rucola etc.)
  • alimente lipicioase (grijă mare la miezul de pâine caldă, unt de arahide etc.)

Alimente nesănătoase

  • sare sau produse care conțin sare adăugată; Rinichii copiilor sunt unul dintre cele mai vulnerabile organe,  iar cantitatea de sare pe care o pot prelucra la această vârstă este de sub 1g pe zi, ceea ce nu e deloc mult și pe care și-o iau din sodiul natural din alimente. Toate reziduurile pe care rinichii nu le pot îndepărta se acumulează în sânge, cu consecințe dăunătoare asupra organismului. Nici mai apoi, limita nu se întinde prea departe, așa că este mult mai simplu să o evitați în continuare. Noi, după 1 an, am introdus ceva parmezan și brânză sărată în preparate, eventual boabe de mazăre sau porumb conservate (am căutat produsele care conțin cât mai puțină sare, despre care voi scrie în altă postare). Această limită de sare corespunde a 0.4 grame de sodiu. Între 1 an și 3 ani, cantitatea maximă de sare recomandată zilnic este de 2 grame de sare pe zi, adică 0.8 grame de sodiu; bineînțeles, orice ierburi și condimente pot fi adăugate în mâncare pentru a găti preparate delicioase;
  • zahăr, miere și îndulcitori (de reținut că și așa-zișii îndulcitori naturali sunt tot zahăr, deci nu au ce căuta în alimentația unui copil mai mic de 5 ani). Pe lângă faptul că este tot un zahăr, mierea nu este recomandată sub 1 an și din cauza posibilității de a fi infestată cu o bacterie care produce botulism. Orice formă de zahăr rafinat este dăunătoare pentru dentiția copiilor, pentru sistemul lor imunitar, pentru nivelul de concentrare al copiilor și, în plus, consumul de zahăr crește riscul de boli de inimă în viitor; oferiți-le în schimb tot felul de fructe crude și adăugați-le în preparatele pe care doriți să le îndulciți (banane, mere etc.); puteți, de asemenea, folosi fructe uscate, în cantități mici. Mai multe despre zahăr, puteți citi aici;
Sursă: pixabay.com
Sursă: pixabay.com
  • prăjeală – adăugați mereu apă atunci când trebuie să sotați o legumă sau când vreți să preparați carnea pe plită;
  • conservanți, adjuvanți și tot felul de năzbâtii alimentare care nu își iau locul în alimentația nimănui; de evitat mai ales alimente cu aditivii E102, E110, E122, E124 și E211;
  • afumătură;
  • preparate la grătar pe cărbuni;
  • mezeluri – (chiar și cele care nu conțin conservanți, au conținut ridicat de sare);
  • pește cu conținut potențial ridicat de mercur (rechin, pește-spadă, ton roșu, marlin);
  • piureuri pentru bebeluși din comerț (există și unele mici excepții, însă majoritatea acestor produse conțin diverși îndulcitori sau sunt mult mai puțin hrănitoare și proaspete decât ce le putem oferi noi acasă, în forma cea mai simplă); de asemenea, acestea au o textură prea cremoasă, de care un bebeluș care începe diversificarea corect, adică după 6 luni, nu are nevoie;
  • mâncare fast-food – cred că nu mai e nevoie de nici un fel de explicație aici;
  • gustări picante sau sărate (bineînțeles, putem folosi un praf de piper în prepararea alimentelor, însă nu le vom oferi sos chilly bebelușilor);
  • produse degresate sau semi-degresate – vom alege întotdeauna laptele integral, smântâna integrală, iaurt cu peste 3,5 % grăsime (preferatul nostru e cel grecesc care are aproximativ 10% grăsime) etc;
  • ouă crude sau gătite insuficient (ouăle trebuie fierte tari, iar celelalte preparate trebuie să conțină ou gătit bine) – au risc de salmonella; în alte țări există ouă pasteurizate, care se pot consuma crude (de exemplu, în maioneză) eu nu am văzut încă la noi, dar dacă apar, dați-mi de veste.

    Sursă: pixabay.com
    Sursă: pixabay.com

Alimente care trebuie oferite cu moderație:

  • ficat (conținut ridicat de vitamina A, cel mult odată pe săptămână, dar foarte hrănitor și cu conținut bogat în fier, așa că nu renunțați la el);
  • fructele uscate – ar trebui oferite împreună cu alte alimente, de preferat la una dintre mesele principale, deoarece au conținut ridicat de zahăr care poate afecta dentiția;
  • Sursă foto: pixabay.com
    Sursă foto: pixabay.com
  • produse din cereale integrale – conținutul mare de fibre din cerealele integrale oferă prea repede senzația de sațietate, astfel că există riscul ca bebelușul să nu își mai ia toți nutrienții necesari, deoarece s-a săturat prea repede;
  • pește gras – băieții ar trebui să consume mai puțin de 4 porții de pește gras pe săptămână, iar fetele mai puțin de 2 porții de pește gras pe săptămână, deoarece peștele gras poate conține poluanți care se acumulează în organism;
  • ulei gătit – folosiți cât mai puțin ulei în prepararea alimentelor;
  • grăsimi saturate – încercați să alegeți carne cu mai puțină grăsime.

 

Ce băuturi evităm în diversificarea copilului?

  • orice tip de ceai în alt scop în afară de cel terapeutic;
  • Sursă: pixabay.com
    Sursă: pixabay.com
  • băuturi care conțin cafeină;
  • băuturi care conțin alcool;
  • lapte animal sau vegetal ca băutură – cu scopul de a înlocui laptele matern sau laptele praf; puteți folosi însă laptele în orice fel de preparat;
  • sucuri de fructe sau alte sucuri, indiferent că sunt naturale sau îndulcite; deși poate părea o alternativă sănătoasă, sucul este tot o formă de zahăr; încurajați consumul de fructe întregi, iar dacă doriți neapărat, de la 1 an până la vârsta de 5 ani, puteți oferi suc de fructe diluat cu apă (1 parte suc cu 10 părți apă), împreună cu o masă principală, pentru a diminua efectele nocive asupra dentiției;
  • lapte de orez sau alte băuturi de orez – conținut ridicat de arsenic (valabil pentru toți copiii mai mici de 5 ani);
angel-767694_960_720
Sursă: pixabay.com

Singurele băuturi recomandate pentru sugari în primul an de viață sunt laptele matern/laptele formulă și apa. Laptele integral poate fi folosit în preparate pentru copii mai mari de 6 luni, dar niciodată nu ar trebui să fie oferit ca băutură până la minim 1 an de viață (unele recomandări susțin că minim 2 ani de viață).

Apa este bine să le-o oferiți într-o cană/într-un pahar, pentru a-i încuraja să experimenteze băutul și înghițitul. Este surprinzător cât de repede învață cei mici. Eu nu i-am oferit puiului C. recipiente complicate cu paie sau alte sisteme, ci cănițe simple din plastic fără BPA și pot spune că a fost cea mai bună alegere, deoarece de la 15-16 luni poate susține orice pahar de sticlă și îl poate folosi la fel de bine ca un adult, fără să fie necesar să îl dezvăț de alte recipiente. Excepție fac, bineînțeles, situațiile în care plecăm afară sau în călătorii, unde este necesar un recipient din care să nu se verse apa. Cele mai puțin intruzive le-am considerat a fi cele tip 360 de grade sau, de ce nu, chiar bidoanele de jumătate de litru de apă, direct cumpărate.

Sursă: pixabay.com
Sursă: pixabay.com

În notă de încheiere, niciodată să nu forțați un bebeluș să mănânce. Asigurați-vă că bebelușul este întotdeauna în siguranță, supravegheat și că mănâncă în poziția corespunzătoare, în șezut, nu culcat sau alergând. Nu plecați nici măcar pentru o secundă de lângă acesta. Fiți relaxați și aveți încredere în aptitudinile bebelușului de a se hrăni. Mult succes! 🙂

 

Surse: 

  • http://apps.who.int/iris/bitstream/10665/149782/1/9789241549028_eng.pdf
  • https://www.nhs.uk/start4life
  • http://www.thehealthsite.com
  • https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21772314
  • http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs393/en/

 

 

 

 

Începutul diversificării – ce trebuie să știi

De la început vă spun că pentru mine nu a contat ce curente sunt în vogă referitor la alimentația copilului. Mie mi se pare că acestea sunt niște demersuri firești și că fiecare mamă ar trebui să fie încrezătoare în ea și în copilul ei, investind într-un cadru armonios și echilibrat și în niște reguli de alimentație de bun-simț, pe care ar trebui să le urmeze orice ființă umană, fie ea bebeluș sau adult. În rest, câte capete, atâtea păreri. Mai bune sau mai puțin bune, cine poate ști?

Unul dintre motivele pentru care am ales diversificarea naturală, pe lângă încurajarea autonomiei bebelușului încă de la începutul vieții, a fost multitudinea de povești nefericite ale mamelor care la 2-3 ani ai copiilor le ofereau încă pasat mâncarea. Frica pune de obicei stăpânire pe tine în cele mai parșive moduri dacă o lași, așa că singurul mod de a o învinge este modelul: mă informez corect + cred + încerc.

 

De ce am ales autodiversificarea?

baby-84686_960_720
Sursă foto: pixabay.com

Autodiversificarea este doar un termen pretențios pentru cea mai simplă și firească metodă de alimentație: copilul ia cunoștință direct cu alimentele, în forma lor, fără să fie terciuite sau amestecate, pentru a-l încuraja să cunoască, să fie curios și să înlocuiască hrănirea la “cerere”, cu hrănirea la “alegere”. Evident, bebelușul va alege dintre variantele sănătoase pe care noi, părinții, i le vom pune la dispoziție, unde se urmează iarăși niște principii ferme și logice.

Țin minte totuși că, alăptându-l exclusiv pe puiul C., prima oară când l-am văzut mâncând, am simțit pe lângă satisfacție și o ușoară gelozie. Mi s-a părut un sentiment care nu se potrivea cu contextul, dar lăsându-l să se manifeste, am ajuns la rădăcina lui și am realizat ce se întâmplă odată cu diversificarea: începe desprinderea puiului din cuib. Este normal ca subconștientul să ne pună bețe în roate, să îl dorim încă dependent de mama, de căldura brațelor noastre. Mă gândesc că acesta poate fi un bun motiv pentru care unele mame aleg diversificarea clasică. Nimic de condamnat, însă nu e mai bine să ne ajutăm puii cu fiecare ocazie să fie cu adevărat încrezători în forțele proprii?

 

Ce se întâmplă diferit în autodiversificare (‘baby-led weaning’)?

Mâncarea nu este oferită deloc cu lingurița de către o altă persoană, bebelușul având control asupra alegerilor pe care le face și asupra cantității pe care o mănâncă. Ei sunt încurajați să exploreze multe feluri de mâncare, texturi și gusturi, în mod independent, ceea ce înseamnă că trebuie să li se ofere doar alimente pe care le pot gestiona. Despre aceste alimente, voi scrie ulterior. În prezent, există teorii suficiente care susțin că bebelușii hrăniți cu lingurița vor mânca mai mult decât ar alege ei înșiși; că piureurile oferite cu lingurița întârzie experiența mestecatului; că bebelușii care sunt hrăniți cu ceva ce nu le place, vor deveni mai mofturoși. Ca bonus, rezervându-le dreptul la independență când vine vorba de masă, îi încurajează să se dezvolte într-o gamă largă de aptitudini motorii.

 

Ce se întâmplă în această perioadă de tranziție

Perioada următoare alăptării exclusive/hrănirii cu formulă de lapte din primele 6 luni reprezintă o perioadă de tranziție, în care sugarul face cunoștință cu o grămadă de gusturi și de texturi, în care mama capătă încredere în abilitățile sugarului de a gestiona mâncarea, în care el însuși capătă încredere în capacitățile sale de a mânca, și în care cantitatea de alimente ingerate crește progresiv.

Experiențele timpurii cu mirosuri și gusturi variate pun bazele unei rate mai mari de acceptare a mâncărurilor noi de-a lungul vieții. Mulți bebeluși au tendința de a refuza un gust nou, însă dacă au contact repetat cu alimentul respectiv, șansele de a-l accepta, cresc.

De asemenea, foarte important este faptul că preferințele copiilor se șlefuiesc în funcție de tiparele existente în familie. Noi încercăm să mâncăm regulat (cât ne permite somnul de prânz al puiului C.), să mâncăm încet, fără grabă, în liniște și veselie. Mâncăm întotdeauna la masă (nu jucându-ne sau din picioare) și întotdeauna împreună (fie că sunt doar eu cu el sau suntem toți 3). Ritmicitatea este cheia pentru majoritatea activităților introduse în viața celor mici. Contextul social în care copiii mănâncă este de asemenea important, deoarece comportamentul alimentar al persoanelor din jur servește ca model pentru un copil în perioada de dezvoltare. Modelele pe care le are pot avea efecte puternice în selectarea mâncării.

 

De ce nu ar trebui să începem diversificarea înainte de 6 luni?

  • Laptele matern are calități incontestabile, el oferă puiului exact nutrienții de care acesta are nevoie. Singura deficiență care ar putea apărea după 6 luni este cea de fier, de aceea, pentru acomodarea în timp util (până să apară această deficiență de fier) cu alimentele solide, se începe ușor cu introducerea mâncării convenționale. În plus, necesarul de proteine crește.
  • Un copil nu se descurcă bine cu înghițitul alimentelor înainte de această vârstă
  • Crește riscul obezității și problemelor de sănătate

 

Semne că bebelușul este pregătit de începerea diversificării

Copilul trebuie să fie pregătit. Nu se întâmplă vreun eveniment ieșit din comun în ziua în care bebele împlinește 6 luni, nu se strică laptele și nu are nevoie subit și urgent de solide. Această vârstă este stabilită ca limită minimă, astfel ca în următoarele 6 luni, el să se fi acomodat cu majoritatea texturilor și gusturilor, cu procesul de manevrare a mâncării, cu înghițirea și cu ritualurile specifice. Cel mai important este ca totul să decurgă firesc, și bebelușul să fie pregătit. Ce înseamnă asta?

Momentul în care bebelușul este pregătit pentru diversificare depinde atât de maturitatea sisemului digestiv cât și de nivelul de dezvoltare a bebelușului. Întrucât nu putem să ne dăm seama când sistemul digestiv s-a dezvoltat îndeajuns, cercetările de până în prezent indică vârsta de 6 luni ca fiind ideală pentru evitarea problemelor de sănătate. Însă nu putem determina dezvoltarea bebelușului în funcție de grafice și calendare, astfel majoritatea puilor sunt pregătiți pentru a începe diversificarea între 6 și 8 luni.

Fiecare bebeluș este diferit, însă există câteva semne clare care împreună sugerează că bebelușul este pregătit pentru experimentarea solidelor:

  • bebelușul poate sta bine în șezut ținându-și capul ferm
  • bebelușul poate să își coordoneze mișcările ochi-mână-gură, astfel că ei pot privi mâncarea, o pot apuca și o pot duce la gură
  • bebelușul poate înghiți mâncarea – bebelușul are două reflexe primitive până la 4-6 luni – reflexul de extruzie a limbii (împingerea limbii în afara cavității bucale în urma stimulării tactile) și reflexul de vomă (reflexul „gag” sau faringian) care tind să se atenueze treptat pentru a permite începerea diversificarea; bineînțeles, uneori, ei vor face gag pentru că au introdus bucăți prea mari sau pentru că textura alimentului nu este una prietenoasă cu nivelul lor; acest lucru este mai greu de observat atunci când bebelușii primesc piureuri, întrucât acestea sunt mai greu de împins cu limba, ceea ce nu trebuie confundat cu faptul că bebelușul este pregătit mai devreme.
  • bebelușul poate și este dornic să mestece mâncarea (chiar dacă are doar gingii);
  • bebelușul își dorește să stea la masă cu familia, atunci când vă vede mâncând și pare să se întindă după mâncare.

Toate aceste semne trebuie văzute în unitatea lor, nu luate separat pentru a sugera într-adevăr că bebelușul este pregătit pentru începerea diversificării.

 

Ce facem dacă bebelușul nostru nu prezintă interes pentru mâncare la vârsta de 6 luni?

Sunt mulți bebeluși care nu prezintă un interes crescut pentru mâncare în primele luni de diversificare. Acesta nu reprezintă un motiv de îngrijorare, cât timp bebelușul este vioi, crește și se dezvoltă corespunzător în continuare. Interesul pentru solide poate să înmugurească pe parcursul hrănirii. Unul dintre adjuvanții procesului este luarea mesei împreună, cu aproximativ aceleași feluri de mâncare. Astfel, evenimentul devine unul de apartenență la grup, la familie, copilul învață și prin imitație și prin ritual în sine: spălarea mâinilor, pregătirea mesei, așezarea în scaun, primirea alimentelor.

Bebelușii care nu sunt interesați de solide pot să se dezvolte în continuare pe baza laptelui matern și atât până la 9 – 12 luni sau chiar și mai târziu. Cât timp bebelușul continuă să crească și să se dezvolte așa cum ar trebui, laptele îi îndeplinește nevoile în continuare. După 6 luni, bebelușii încep să aibă nevoie de mai mult fier și zinc față de cantitatea care se găsește în lapte matern, ceea ce înseamnă că aceste pot fi suplinite de alimentația cu solide. Dacă bebelușul nu este pregătit pentru diversificare este suficient să verificați raportul de fier și creșterea bebelușului și oferiți-i în continuare solide în forme adecvate vârstei pe care o are, chiar dacă încă nu le mănâncă. Indiferent de momentul în care bebelușul începe diversificarea, laptele matern este de obicei suficient pentru hrănirea corespunzătoare în primul an de viață.

În cazul nostru, am avut succes cu o mare parte dintre alimente, pe care puiul C. le-a acceptat sau chiar le-a iubit din prima. Am găsit forme atrăgătoare de a oferi chiar spanac (pe care noi îl uram înainte) și ficat (care totuși nu trebuie oferit prea des din cauza cantității foarte mari de vitamina A pe care o conține), astfel încât să ne asigurăm că aportul de fier este în continuare suficient. Asta pe lângă carnea roșie pe care i-am oferit-o săptămânal.

 

Semne false că bebelușul este pregătit

Unii oameni însă confundă unele semne cu faptul că bebelușul este deja pregătit: bebelușul cere să fie alăptat mai des, se trezește noaptea deși până atunci tiparul de somn era diferit, își rod pumnii sau bagă diverse obiecte în gură. Acestea sunt doar comportamente normale care apar în evoluția unui bebeluș. Alimentele solide nu vor face nici un bebeluș să doarmă mai mult noaptea și mesele suplimentare de lapte vor fi suficiente pentru a-l hrăni, atunci când acesta are nevoie de mai mult.

 

 

Practici recomandate de la prima masă de autodiversificare:

Noi am început diversificarea direct cu 3 mese pe zi, tocmai din acest motiv, de a-i fi mai ușor să perceapă ritmul de luare a mesei și de a-i oferi cât mai multe șanse să ia contact cu mâncarea. Gustările au fost mereu constituite de fructe sau de țiți. Nimic complicat, tocmai pentru a i le servi fără să necesite pregătire anterioară. De asemenea, a fost mai ușor pentru noi, deoarece nu am simțit că e o nevoie care crește progresiv, ci efectiv am luat-o ca atare de la început, gătind de 3 ori pe zi mâncare baby-friendly pentru toată familia.

  • Implică-i în ritualul de luarea a mesei, poate chiar a gătitului
  • Oferă-le mâncare asemănătoare cu cea de care vă bucurați voi la masă – nu este necesar să preparați mâncare separată pentru bebeluși. Dacă urmați câteva reguli simple, mesele vor deveni gustoase și sănătoase pentru întreaga familie.
  • Oferă-le finger foods și lingurițe pentru a se hrăni ei înșiși;
  • Urmărește un videoclip cu manevra Heimlich pentru a avea siguranță în caz de evenimente neplăcute. Amintește-ți că riscul de a se îneca este același și când sunt hrăniți cu lingurița și când sunt lăsați să mănânce singuri. Bebelușul ar trebui să mănânce doar în scaunul de masă, sau cel mult în brațele unui părinte, niciodată când se joacă, aleargă sau stă culcat.
  • Oferă-i și câte un pahar mic cu apă la fiecare masă, pentru a învăța să gestioneze și pentru a avea suficient timp să realizeze la ce este bună apa: ține de sete. Lasă-l să bea singur, să experimenteze, fie că îi oferi o cană simplă, o cană cu pai sau orice altă variantă îți place.

 

Reguli de aur în alegerea preparatelor

Sursă foto: pixabay.com
Sursă foto: pixabay.com
  • Oferă-i mâncare simplă, neprocesată – mâncarea de bază și gustările trebuie să fie cât mai naturale și mai puțin procesate. Asigură-te că bebelușul tău vede, atinge mâncarea pe care i-o oferi, astfel încât să poată face conexiuni între imagine și senzația și să își poată alege singuri mâncarea.
  • Lasă bebelușul să se implice în experiența mâncatului – alocă-ți timp și impică bebelușul în tot ce înseamnă experiența mâncării. Trebuie să te înarmezi cu răbdare, toleranță la mizerie ( multe dintre paste și legume vor ateriza pe jos mai repede decât poți preveni asta) și o gestionare bună a resturilor de mâncare – folosirea lor în alte rețete dacă nu sunt foarte procesate, sau oferirea unui membru al familiei veșnic nesătul.
  • Faceți din luarea mesei un eveniment frumos, plăcut. Este o oportunitate bună atât pentru joacă și învățare, cât și pentru furnizarea energiei și nutrienților necesari. De asemenea, oferiți-i posibilitatea să mănânce alături cu alte persoane la masă.
  • Fără mâncare ultra-procesată. Nu au și nu avem nevoie în alimentație decât de ingrediente simple, fără conservanți, îndulcitori și stabilizatori.

 

Diversificarea este o urmare naturală, firească în dezvoltarea copilului. Informează-te corect și îndrăznește să ai încredere în puiul tău și în tine. Ia-ți mereu toate măsurile de siguranță și fii consecvent/consecventă în ritualurile privind masa împreună. Diversificarea poate fi un moment bun pentru eliminarea obiceiurilor culinare nedorite și pentru transformarea unui eveniment banal într-o reuniune de familie mult-așteptată, chiar de 3 ori pe zi.

 

 

 

Îndemn pentru un start bun în alăptare

Pe vremea când eram însărcinată, aveam atât de multe lucruri noi de absorbit, încât m-am străduit continuu să le iau pas cu pas. Bineînțeles că uneori le-am luat de-a valma așa cum au venit, dar, din când în când, am frânat, ca să le pot înțelege pe toate pe rând, cu adevărat.

Unul dintre aceste lucruri care m-au fascinat, unul dintre procesele magnifice în care corpul uman este angrenat odată cu “însărcinarea” este alăptarea. Înainte de a rămâne însărcinată, nu m-am gândit niciodată la partea aceasta. Pur și simplu, nu făcea parte din universul meu.

 

Timpul a trecut, iar prin cărțile și blogurile pe care le citeam, era menționată ca un capitol separat, foarte amplu și foarte interesant. Știam deja că laptele să formează sub acțiunea hormonilor (prolactină, hormonul lactogen etc.), încă din timpul sarcinii.  “Ei”, mă gândeam, “ce poate fi atât de complicat?” Spre norocul meu, pe lângă informarea din sursele potrivite, în sarcină am urmat niște cursuri prenatale care mi-au adus un lucru de neprețuit: o comunitate de mămici superbe și o moașă care avea răspuns la orice întrebare.

Astfel, atunci când l-am născut pe puiul C., lucrurile și-au urmat cursul firesc. Încă legat de mine prin cordonul ombilical, așteptând ieșirea glorioasă a placentei, puiul C. s-a odihnit preț de câteva secunde pe burtica mea, pentru prima dată pe exteriorul ei, după care a început o mișcare ușoară, de râmă, clătinându-și capul în căutarea sânului. M-a fascinat grozav acest proces natural în următoarele câteva săptămâni – un adevărat ritual gândit de natură pentru ca puiul să ajungă la sursa de hrană și iubire – sânul mamei! Și, într-adevăr, așa a fost și atunci, imediat după naștere: fără să citească vreo carte, fără să îi spună sau arate cineva, puiul meu a găsit sânul și l-a apucat. Ce moment uluitor! Îmi aduc aminte perfect scena: eu, întinsă pe pat, cu moașa, terapeuta și tatăl puiului în jurul meu, contemplând venirea pe lume a unui pui de om, martori la un scenariu bine gândit de nu-se-știe-cine, plan bine pus la cale pentru supraviețuirea puilor proaspăt veniți pe lume. Puiul însetat a înghițit pentru vreo două minute colostrul prețios.

act-841501_960_720

În prima noapte a dormit neîntors. Iar eu, am stat să îl contemplez până la 5 dimineața, când nu m-am mai putut lupta cu mine însămi și am adormit. Următoarea noapte însă nu a semănat defel cu anterioara: puiul meu cerea și cerea, părea că nu îi ajunge tot colostrul din lume. După ce l-am ținut mult de tot la sân, întrebându-mă de ce oare nu m-oi fi culcat noaptea trecută lângă îngeraș, m-am panicat: “Oare poate mânca oricât lapte dorește fără să i se întâmple nimic rău?”. Îmi imaginam că “stomacul lui mic ca o cireașă” – precum descria moașa, poate exploda oricând. Din fericire, am putut să aflu răspunsul chiar în miez de noapte, când aveam cea mai mare nevoie de el și anume, “dă copilului să mănânce cât vrea, laptele se asimilează extrem de repede, are nevoie de tine.” M-am liniștit maxim după ce am auzit asta de la o persoană de încredere. Țin să menționez că sunt o persoană destul de independentă, cu o încredere foarte mare în forțele și judecata proprie. Însă, un copil reușește să îți scuture din când în când scutul, prin fragilitatea și noutatea care îl însoțește.

 

A urmat “venirea laptelui”, adică perioada în care cantitatea de lapte este mai mare decât cea de care are nevoie bebe. Sugând, lactația se echilibrează, până când bebelușul va reuși să golească sânul, ciclu care este cel mai important pentru o alăptare corespunzătoare.  De fapt, cum “apare” laptele?

După expulzia placentei, se accelerează producția de prolactină și apare senzația de sâni plini cu lapte. Și adevărul e că se umplu, nu glumă! Indiferent că bebelușul este sau nu pus la sân, acest proces este strict hormonal și se întâmplă la toată lumea (mai exact 98% dintre femei pot alăpta fără probleme după spusele OMS). Odată ce lactația este instalată, cantitatea de lapte se reglează în funcție de cerere și ofertă. Cu alte cuvinte, cu cât nou-născutul este mai des pus la sân, cu atât crește cantitatea de lapte care se produce.

 

Din păcate însă, sunt multe mămici sau viitoare mămici care nu cunosc aceste detalii și care cred că bebelușul cere mai mult lapte pentru că nu se satură – întâmplare cunoscută și drept “capcana laptelui praf”. În aceste momente apare de obicei, o asistentă sau vreo rudă binevoitoare care pune paie pe foc, sădind sâmburele neîncrederii în sufletul mamei. Sau, dacă nu există acest personaj, există un alt obiect malefic – cântarul de bebeluș, care folosit mai des decât trebuie, poate, de asemenea, descuraja și dezinforma mama. Bebelușii cresc în salturi. Ei au perioade în care cresc foarte puțin, urmând ca apoi, să pună deodată câteva sute de grame. Bineînțeles, asta nu înseamnă că nu trebuie urmărit, de exemplu, ca bebelușul să ajungă la greutatea inițială după primele 14 zile. Însă acomodarea cu puiul este plină de subtilități și, de aceea, este extrem de important ca mama să fie înconjurată de persoane care să o încurajeze, să fie informată corect și în permanență conexiune cu puiul, ca să își poată auzi și asculta instinctele.

baby-1737161_960_720

Multe mămici au parte de evenimente neplăcute în primele zile din viața nou-născutului. Acesta nu se poate “mufa” bine la sân singur, având nevoie de ajutor, acest fapt duce la rănirea sânilor, a sfârcurilor, alăptarea poate deveni dureroasă și așa se produce un cerc vicios. De aceea, este foarte important să aveți un start bun în alăptare și, dacă se întâmplă să nu reușiți, să aveți persoane de încredere, fie ele consultanți în alăptare sau prieteni apropiați, informați, care au trecut deja prin asta,  cărți și comunități care să vă sprijine și care vă pot ajuta să reveniți cât mai repede la decursul natural al lucrurilor.

Mămico, tu cum ai început să alăptezi?

Pentru cine tace

Sunt atâtea lucruri despre care aș vrea să scriu și cu toate astea tac. Mereu mă uimesc după ce încep câteva paragrafe. Cuvintele încep să curgă, ca și cum textul ar fi fost deja scris undeva, iar eu doar îl reproduc. Aș scrie despre un București mai bun, despre flori, despre haine, despre copii, despre părinți, despre copiii ce au fost iar acum sunt părinți, despre mine, despre tine, despre familie, despre cum îmi joacă degetele pe tastatură, despre cum îmi place să gătesc, să cânt, să dansez, să meditez, să fac duș la lumina lumânării.

 

Aș scrie pur și simplu, ca să văd cum arată literele scrise. Să văd cum se împreunează și formează cuvinte, unele atât de frumoase, că îți vine să le pronunți repetat și răspicat  până capătă alt înțeles, altele dure, pe care închizi urechile când le auzi și nu le mai rostești vreodată.

 

E și cu scrisul ăsta o treabă. Atunci când îl lași singur, el curge, curge, până scoate din tine tot ce ai mai bun de zis, dar, de obicei, se ascunde sub măștile triste ale textelor pe care ai vrea să le scrii. Nu întotdeauna ce vrei tu să spui e ce ai mai de valoare de spus. Cuvintele ies atunci când știu ele că este timpul lor. Atunci când cineva din altă parte le-a chemat ca să le audă, să îi dea o palmă sau o îmbrățișare pentru a merge mai departe, pentru a uita ceva, pentru a simți din nou sau pentru a lua inițiativa.

child-1477719_960_720

 

Și apoi, ai timp să și taci. 🙂

Brânzoase cu pere (rețetă de brioșe)

Știți acele zile care încep cu o poftă extraordinară de gătit, în care vrei să experimentezi tot felul de rețete, în care te trezești cu o energie debordantă de la primele ore ale dimineții?

Ei bine, atunci când nu se întâmplă asta și vrei ceva ușor, pufos și rapid, te invit la o porție de brioșe. Mie mi se pare că sunt un mic dejun excepțional, ușor de pregătit și mereu o încântare pentru papilele gustative. Așa că, atunci când mă trezesc “cheaună”, târându-mi cu greu picioarele spre bucătărie cu ochii pe jumătate deschiși, mă apuc de inventat o rețetă cu brioșe, în funcție de ce fructe găsesc prin bucătărie.

Ca textură, îmi plac la nebunie brioșele pe bază de brânză dulce, așa că mereu fac câte o variație pe temă. Astăzi am combinat brânza dulce cu perele și nu a mai rămas nimic de dat!

Ingrediente:

  • 3 ouă medii
  • 250g brânză dulce grasă (eu am folosit Lacteea cu 20% grăsime)
  • 150g smântână (am folosit smântână grasă – de 30%)
  • 2 linguri de griș
  • 1 pară mare, tăiată cubulețe

Ustensile:

  • mixer/tel
  • forme de brioșe

Se încinge cuptorul la 190 de grade. Se bat ouăle bine, bine de tot vreo 2-3 minute, cu mixerul, până se fac spumă. Se adaugă brânza și smântâna, se continuă mixarea până la omogenizare. Apoi se adaugă grișul și se mixează foarte lejer câteva secunde.

Jumătate dintre cubulețele de pară se așază pe fundul formelor de brioșe. Urmează turnarea compoziției în forme, după care se presară cealaltă jumătate de cubulețe de pară pe deasupra compoziției.

Se bagă formele în cuptorul preîncălzit și se așteaptă cu sufletul la gură 28 de minute. Se lasă la răcit, pe o parte și apoi se eliberează brioșele din forme. Liber la devorat! Poftă mare!

strudel-1738462_960_720
Sursă foto: pixabay.com

*Din păcate, le-am mâncat prea repede ca să rămână pentru pozat, dar remediem data viitoare.

 

Idei pentru a-ți stimula inspirația

De multe ori simt un blocaj în a crea. Indiferent că este vorba de scris, cântat, desenat sau orice altă formă de creație, am zile în care nu știu de unde să o apuc, așa că prefer să o leg la gard dinainte de a începe.

De cele mai multe ori, blocajul apare atunci când mă deconectez de pasiunea mea. Mi se întâmplă mult prea des ca atunci când încep un articol sau inventez un cântecel, să curgă al doilea, al treilea și tot așa. Începutul este cheia.  Și fiindcă dorința de a crea există, apelez la tot felul de idei pentru a mă determina să încep lucrul.

bulb-40701_960_720

Cel mai des, o simplă schimbare a perspectivei asupra lucrurilor simple, poate deveni o adevărată fântână de idei. Unii se simt inspirați când privesc o frunză desprinsă târziu dintr-un copac cum cade, alții când ascultă piesa lor preferată, alții când se joacă cu un copil, alții când se tăvălesc prin iarbă cu animalul de companie. Orice ar fi, toate ideile se reduc la o singură esență și anume: prezența în ceea ce faci, conceptul de mindfullness aplicat.

Cu siguranță că această esență e încapsulată în diferite activități pentru fiecare dintre noi, însă acesta este sentimentul pe care îl urmărim: să simțim cât de mult are această lume de oferit, să ne conectăm, să simțim, să explorăm și să exprimăm tot ce conținem.

Atunci când te simți neinspirat sau blocat în procesul de creație, poți apela la una dintre următoarele idei:

Găsește inspirație în natură

beach-1853902_960_720

  1. Fă o plimbare în natură, privește cerul, copacii, ascultă păsările, foșnetul frunzelor, simte vântul, pășește conștient
  2. Meditează pe un covor de iarbă sau practică yoga
  3. Surprinde în fotografii tot ceea ce te impresionează
  4. Stai în natură și pur și simplu respiră adânc
  5. Aleargă
  6. Joacă-te

Găsește inspirație online

office-583841_960_720

  1. Urmărește un discurs motivațional – Ted Video
  2. Citește bloguri ale persoanelor care au trecut prin aceleași puncte de blocaj pentru a afla cum au depășit aceste momente
  3. Înscrie-te într-un forum de persoane care rezonează cu provocările tale
  4. Intră pe site-uri cu idei, gen Pinterest, DeviantArt, Concept Art, bloguri interesante sau urmărește videoclipuri pe Youtube

Găsește inspirație în ceilalți

children-817365_960_720

  1. Pune celor apropiați întrebări despre temele care te interesează
  2. Întreabă pe toată lumea pentru ce este recunoscătoare în viața ei
  3. Întreabă pe cineva ce iubește mai mult, ce pasiuni are
  4. Participă la un eveniment social cu oameni cu pasiuni comune
  5. Ascultă muzică și fii atent mai ales la versuri, empatizează cu solistul
  6. Petrece timp cu copiii, întotdeauna ai ce învăța de la ei
  7. Învață pe cineva ceva la care te pricepi bine
  8. Cunoaște o persoană nouă și deschide-te să asculți ce o inspiră

Găsește inspirație în tine însuți/însăți

still-2607786_960_720

  1. Scrie într-un jurnal
  2. Fă o listă cu tot ce ți-ar plăcea să faci până la finalul vieții, în ciuda fricilor și a altor piedici
  3. Încearcă ceva nou, propuneți să înveți zilnic un lucru cât de mic despre care nu ai avut nici o idee până acum.
  4. Exprimă-te din punct de vedere creativ într-o ramură a artei pe care nu o cunoști încă, pentru a te elibera de orice reguli și a face ceva exact cum simți
  5. Cântă
  6. Fă un duș cald, la lumina difuză a lumânărilor; simte apa cum coboară pe piele
  7. Bea o cafea, savurează un fruct, încântă-te cu ceva delicios și simte cu inima deschisă fiecare senzație provocată
  8. Bucură-te de ceva ce ai creat în trecut, poate un cântec, poate o poezie, poate fotografii din vacanță și redescoperă-te
  9. Fă un brainstorming cu idei pentru un nou proiect
  10. Încearcă ceva ce ți-ai dorit dintotdeauna să faci, dar nu ai găsit timpul necesar

Pe tine ce te-a inspirat astăzi?