Easy living Legende urbane Viața la oraș

12 lucruri bune pe timp de carantină

Acesta nu e un articol care vă îndeamnă să vedeți doar partea plină a paharului. Dar acesta este un articol care vă spune că în orice pahar e loc și de un pic de șampanie. Pentru că suntem sătui până peste cap să tot auzim ce nu putem face și să vorbim despre ce nu ne place, propun ca azi să facem un mic exercițiu și să ne întrebăm ce anume ne-a ajutat carantina să realizăm.

Sunt sigură că pentru fiecare dintre voi, carantina a venit și cu lucruri bune, chiar dacă trebuie să scotociți un pic prin mormanul de mizerii ca să le vedeți.

Așa că dau eu tonul și vă spun ce a făcut bun carantina pentru mine.

  1. Am perserverat în toate practicile sportive. Fac în continuare în fiecare dimineață (fie, fie, aproape) yoga, mă plimb cu bicicleta măcar de 2 ori pe săptămână, alerg măcar de 2 ori pe săptămână. Ba chiar am adăugat și practici noi: sar coarda, sar șotronul sau sar pur și simplu, de ce nu? În plus, am observat că îmi place mult când alerg în jurul a ceva mic, pentru că îmi pot doza mai bine energia și motivația. Mi-ar plăcea să și înot, dar am stabilit că nu vorbim despre ce ne lipsește, așa că nu am zis nimic, nu ați auzit de la mine.
  2. Am promis că pentru copiii mei va fi cu adevărat o perioadă specială, de care își vor aminti cu mare drag. Acum să nu credeți că în fiecare zi am poftă să fac ceva senzațional, însă îmi amintesc frecvent de ce mi-am promis și plusez cu o amiază ca în povești, cu un carnaval în sufragerie, cu un cort pe parchet sau cu o călătorie cu bicicletele în curte. Până acum, zic că sunt fericiți! 🙂
  3. M-am răsfățat foarte des. Mă îngrop în spumă de baie, îmi aștern măști de cafea pe chip și îmi fac masaj la tălpi. Mă simt ca o prințesă închisă în turn, știți voi, ca Rapunzel, închisă departe de satul Corona.
  4. Am cântat mai mult. Am dansat mai des. Am plantat. Am jucat dame și șah. Am găsit proiecte care mă inspiră. Mi-am hrănit hobby-urile vechi și am cochetat cu unele noi.
  5. Am ținut legătura mai strâns cu prietenii de la distanță. Nu mă pot plânge, video și apelurile old school ne mai acoperă din dorințele flămânde de comunicare pe care le avem.
  6. Mă simt din nou parte dintr-o gașcă maaaare. Nu e ușor să fii prima dintre prietene/prieteni care are copil, familie, apoi mai mulți copii și tot așa. Pe când pentru ceilalți se schimbă doar un context, poate o casă, poate un pas în carieră, pentru tine se schimbă cam toată structura vieții pe care o știai. Iar ceilalți sunt pe o frecvență diferită și va mai dura ceva până să vă acordați. Astfel că ai momente în care te simți izolat, mai ales dacă nu lucrezi sau lucrezi de acasă (deci nu întâlnești prea mulți adulți) și când copiii nu merg încă în colectivitate. Așa că, acum suntem toți în aceeași oală și brusc ai interese comune cu toată lumea, pentru că toată lumea are cam același stil de viață cu al tău. Cool, nu-i așa?
  7. Am făcut lucrări de amenajări interioare și am pornit o mică grădină pe balcon. Am rearanjat camerele și am reorganizat lucrurile.
  8. Am găsit soluții. Eu funcționez tare bine sub presiune și când mi se pun restricții și nu, nu mă refer la capacitatea de a mă conforma. Însă viața m-a pus față în față cu multe situații neprevăzute în care am învățat să mă adaptez, urmându-mi totuși interesele proprii. E tentant, din când în când în când, să te testezi, să vezi cum te descurci într-o situație cu totul nouă. Și e cel puțin satisfăcător când reușești să te simți bine cu tine în orice condiții.
  9. Mi-am stimulat creativitatea. Facem multe activități interesante, iar temele alese sunt și pentru copii, dar și pentru mine, pentru noi, pentru a-mi menține treaz interesul și pentru a ne bucura de momente frumoase împreună. Am sărbătorit 30 de ani în carantină și a fost una dintre cele mai reușite aniversări.
  10. Am mai construit un nivel de empatie și non-judecată față de fricile oamenilor. Nu rezonez cu ele toate însă pot să înțeleg și să îmbrățișez oamenii, așa cum sunt ei, diferiți de mine.
  11. Gătesc rețete mai elaborate pentru că nu mă mai grăbesc. Nu mai trebuie să fiu repede în parc ca să avem timp de 2 ture și de 2 locuri de joacă, nu mai trebuie să fiu la ora x gata ca să mă întâlnesc cu y. Oh, tu, viață simplă! Așa că o parte din resursele extra se duc în bucătărie, unde îmi mai fac curaj și de o rețetă care cere pregătiri cu o seară înainte, cum ar fi o pâine cu maia.
  12. Am timp cu mine. Și îl iubesc. Sunt aici cu gândurile mele, am învățat de ceva ani să nu le mai acopăr cu vorbe surde și cu acțiuni goale de sens. Meditez. Citesc. Scriu. Mă uit la mine în oglindă și mă machiez și îmi pun cercei dacă vreau, poate mai des decât am reușit în ultimii 4 ani. Respir și sunt atentă la cum o fac. Zâmbesc și sunt conștientă de ce o fac. Mă îmbrățișez și ne îmbrățișăm cu toții.

Și, la final, am învățat să nu aștept. Să nu aștept să fie altfel, să nu aștept să treacă. Ci doar să fac cât se poate, ca să fie cât mai multă viață în zilele mele.

Tu ce mai faci? Ai trăit azi?

You may also like...

2 Comments

  1. cum s-ar zice…. plictiseala e doar pentru cei care nu vor sa faca ceva si vor sa se planga …. frumos articolul … e primul care l-am citit pe blogul tau.. cu siguranta voi mai citi si altele

    1. Mulțumesc mult, Mae! Te aștept cu drag să revii!

Leave a Reply

Your email address will not be published.